
Prete Carlotti, avà chi site mortu
capiscerete tuttu u miò penséru.
Eramu tantu amici, e ghié un mistéru
ch’ellu ci abbia divisi qualche tortu.
Vécchiu pastore toccu da u destinu,
falàvete da e punte verdiacce,
riscuprendu pe’ Cirnu e sante tracce
di e so’ leggende e u so’ parlà latinu.
Eo cominciava appena le miò pròve.
Paternamente mi diceste: “Veni.
“Affiancati a noialtri, tu chi teni
“a chiave d’oru di e to’ rime nòve”.
Bench’inespertu, mi vuleste a paru;
e purtàimu inseme lu cuncégghiu
tra e terre stenebrate da un albégghiu
chi ci mustrava l’orizzonte chiaru.
Chi vuliete torna? Ch’éo tenissi
a frenu lu miò giovanu cerbéllu?
Ch’éo fussi prima vécchiu che zitéllu
e a u ventu di a matina ùn mi sturdisse?
Anch’éo avìa dirittu a li miò estri
e, né cambià pudìa a miò natura,
né dì, s’ella un m’andava una fattura:
Va be’…per ùn dispiace a i miò maestri.
Poi, quando l’armunìa è in precipiziu,
l’ombra nasce da nunda. Avà sapete
quant’éo pensài a voi in l’ore inquiete
chi a voi purtònu croce, a noi ciliziu.
Prete Carlotti, tra l’eterne stélle
duv’e v’avete tròvu i vostri cari,
dite, ci serà lòcu pe’ i miò pari,
e pe’ le muse antiche e le nuvelle?
Se vo’ mi preparate un pusatogghiu,
duve l’ànghiuli parlanu un latinu
chi pare còrsu, e un frate balaninu (1)
dice chi u paradisu è un dannatogghiu,
vi prumettu d’un fabbi più stravede:
tantu, oramai, sò vécchiu cum’e voi.
Ma ch’éo trovi ancu a Paoli e i s’Eroi
E quella Sòra (2) di tamanta fede!
Anto Francescu Filippini
-
Padre Tumasgiu ALFONSI, autore, tra l’altru, di a bella puesia “A risposta di u mulìnagghiu” ch’à ispiratu ‘sti versi.
-
La Signora Monaca RIVAROLA. Préghemu di rilégghie, a ‘stu prupositu, u racontu di Prete CARLOTTI (Martinu Appinzapalu), chi s’intitula: “Sottu a quellu castagnu).