Cuntribuzione SETTIMANA
Questa robba hè à bon pattu !
Quandu u prezzu di una mercanzìa cunvene per vìa chì ùn si ghjudicheghja micca ch’ellu sìa caru, anzi ch’ellu hè interessante, s’adopra l’espressione hè à bon pattu.
U pattu era - è ghjè sempre – l’accordu decisu di lìbera manera trà e duie parte chì s’accòrdanu nant’à a qualità di a cosa vinduta. Ottene una cosa à bon pattu vole dunque dì chì quellu chì compra hè suddisfattu di u prezzu pagatu. St’espressione ci vene siguramente da u ghjenuvese a bon patto chì ùn si trova in talianu officiale. Oghje i Taliani dìcenu a buon mercato. Quandu invece si vole mette una cundizione per chì l’affare trovi una soluzione s’adopra l’espressione à patti è cundizioni, esempiu: vengu à fà cullaziò cun tè à patti è cundizioni chì tù mi lascessi pagà!
A casa Castagnola
Situata in Bastia, hè stata custruita versu a fine di l’anni millecinquecentu è porta a scritta assai famosa, col tempo, sopra à u purtò. Sarebbe stata una manera di risponde à l’orgogliu di a famiglia Cardi chì avìa a so casa appunta in faccia è chì ghjè un casale di quelli. Sti dui casali si vèdenu sempre ancu oghje in fondu à E Terrazze per quellu di i Cardi è appena più sottu per quellu di i Castagnola.
Venuti da Rapallo, in Ligùria, i Castagnola èranu funziunarii di Ghjènua eppo’ dopu cummercianti è prupietarii. Si còntanu 7 pudestà di a cità di Bastia – chì currispundìa appena à l’incàricu di mere - trà u 1590 (mille è cinquecentu novanta) è u 1603 (mille è seicentu è trè).
U suffittu di u purtò porta una pittura magnìfica chì rapresenta a vittoria di i Cristiani nant’à i Turchi in Lèpanto, in u 1570. Nant’à a facciata à nordu, si vede una scultura dedicata à San Roccu chì, cusì dìcenu, firmò l’epidemia di pesta propiu custì à u XVII sèculu.
À dilla franca
Per esprime a manera, ciò chì si face spessu cun l’usu di l’avverbiu in “-mente” – esempiu: “facilmente”, tantu in francese “-ment” chè in talianu “-mente”, u corsu si ghjova spessu di l’aggettivu cum’è, per esempiu, ind’è l’espressione “à dilla franca” (à franchement parler) piuttostu chè “francamente”, o ancu “francadimente”. Cusì chi pò “parlà chjaru” piuttostu chè “chjaramente”, ancu s’elle si tròvanu, in francese, nant’à listessu mudellu “parler clair” o “dire tout haut” ma chì si ponu cunsiderà espressione cunsacrate o fatte.
A differenza hè chì in corsu l’usu di l’aggettivu à valore avverbiale hè più spessu utilizatu. Truvemu, per indettu, è a lista puderebbe esse più longa: “u ciucciu sughje abbasitu” (goulûment), “da quì si colla più fàciule”, “stu muratore travaglia seriu”, “l’omu si spasseghja tranquillu”, “què cammina decisu”, “l’amicu parla plàcidu”...
A Gabella di Bastia
Quandu ghjunghjite da Corsu Auguste Gaudin è chì pigliate à Corsu Favale, induv’elli cumèncianu i rampà di Citatè, propiu custì induv’ella ci hè quella girata, ghjè A Gabella. Si puderìa pensà chì essendu ch’ella hè vicinu à u portu anticu ,ch’ellu c’era un scagnu per chì si pudessi pagà e tasse nant’à u sale. Or invece nò. O almenu micca solu. Prima chì l’epica muderna aprissi strade è carrughji, un bellu fossu currìa longu u rampà è quandu ùn ci corse più l’acqua, hè custì ch’elli ammazzàvanu capre, pècure è pìcculu bestiame prima chì tutta quella carne ùn finissi in Terrenò ( Terranova) nant’à a chjappa chì dete u so nome à u carrughju. À chì vulìa vende carne, pesciu o frutta è legumi duvìanu pagà e tasse à A Gabella. Cusì pagava dinù e tasse à chì vindìa vinu, sale, è pagàvanu i battelli chì s’accustàvanu à u molu. I gabellotti avìanu a so casetta custì è ghjera un incaricu chì Ghjènuva vindìa contru à somme in soldi chì à di le volte èranu più alte chè i diritti percepiti. È à chì ùn ci la facìa à fà benefizii si ritruvava spessu in prigiò!
A paghjella
U nome “paghjella” hè statu ogettu tante volti di dibàttiti accaniti nant’à a so òrigine. S’elle si guàrdanu bè e differente forme di u cantu tradiziunale corsu, omu puderà rimarcà chì ghjè a struttura di a puesia chì dà u nome à u cantu. D’infatti, a paghjella hè cumposta da trè passate di dui versi signuna. Detta ostrimente, trè paghje di dui versi.
U terzettu, ellu, per un dettu, hè custruitu nant’à una forma di trè versi endecassìllabi (ondeci sìllabe signune) : trè versi fàcenu un terzettu.
Listessa per u madricale, issu cantu ricircatu, chì u nome, spartu in u Mediterraniu (Italia è Pruvenza), li vene da a so forma puètica.
L’usu di a preposizione à davanti à nomi propii o à prunomi
( o accusativu prepusiziunale)
Si trova davanti à:
Aghju dettu : iè ! Trattàtelu ancu da Monsieur, chì u persunagiu hè di valore ! (U viaghju di Lenzulone)
A prima chjesa di san Carlu
In Bastia, quandu vi truvate à A Gabella è chì guardate versu A Marina, vidite davant’à voi tamanta ricciata cusì bella è cusì larga chì vene à imbàttesi contr’à a Casa Romieu, u casale più bellu di u molu Albert Gillio. Omu si dumanda cume hè chì ci sia tamantu locu quandu i casali di Bastia ùn làscianu chè poca piazza à i carrughji chì i fianchèghjanu. Ebbè, hè bella sèmplice: nant’à stu locu c’era una chjesa intitulata à San Carlu! I ribelli, quelli chì cuntestàvanu u putere ghjenuvese venìanu à truvacci rifugiu per evità d’esse sottuposti à a ghjustizia. U guvernatore ghjenuvese chì ùn suppurtava più chì i ribelli scappèssinu à a so lege finì per fà distrughje a chjesa è fece custruì a chjesa attuale di san Carlu chì ùn gudìa più di u dirittu di d’asiliu. Quandu i padri ghjesuitti ghjùnsenu in Bastia in u 1601, l’intitulonu à sant’Ignaziu, fundatore di l’òrdine è quandu funu cacciati via di Corsica da Luigi XV, a chjesa ripigliò u so tìtulu di san Carlu, essendu ch’ella accuglia a cunfraterna di san Carlu.
A Salviata
In Bastia , è in altri lochi, a Salviata hè una spezia di panetta dolce à forma di « S », pò esse per rammentà ch’ella hè fatta à l’èpica di i Santi, u 1u novembre. Si chjama Salviata perchè he prufumata cù a salvia, - sauge in francese - pianta di l’immurtalità è cultivata da i frati tanti sèculi fà.
Altre interpretazione di a forma in “S” vanu à favore di a parolla Salvia. Ma si sà chì a simbòlica hà assai impurtanza ind’è e nostre sucietà primitive.
U nome di Salviata vene da u latinu SALVUM, vene à dì salvatu.
In stu tempu di u principiu di novembre, si sà, i cristiani prèganu per i so morti è spèranu ch’elli sianu salvi è liberati da e pene di l’infernu. Per rammentà i balli chì i nostri antenati landani facìanu in l’onore di i morti, i Corsi d’oghje, ancu senza cunnosce quell’usu, si sciàccanu quel pocu è tantu di quella squisita Salviata.
À sbuzeffu
O “à bizeffa, à buzeffa, à buzeffu”. Vene da l’àrapu magrebbinu “bezzäf” chì vole dì “assai”. À sbuzeffu s’impiega per insignà una grande quantità. Cun tante altre parolle “baracucca, artichjoccu, alimea, sciffru, zeru, zùccaru...” hè una trà e làscite di l’influenza àrapa in a lingua corsa.
S’impiega vulenteri sta parolla quandu a quantità evucata hè propiu diviziosa. “E notte di statina, si vèdenu stelle à sbuzeffu”, “sta mane, hè sbarcatu ghjente à sbuzeffu da u battellu”, “questu quì hà soldi à sbuzeffu ma ùn ti paga u colpu à beie mancu per more !”
A scopa
In francese, la bruyère. Hè un arbitrellu bellu cunnisciutu chì si trova in budanza pè ‘sse machje isulane.
A scopa hè dinù, si sà, un ghjocu à carti chì tira u so nome da u fattu ch’ellu cunsiste a spazzà e carti lampate, da ogni ghjucadore à so tornu, à mezu à u tavulinu. A sapete, e spàzzule èranu fatte di scopa, chì si sviluppa in màzzuli assai zeppi, è chì dunque diventa assai pràtica à caccià da in terra, pòlvera è mullizzu quand’ella hè aduprata à spazzà.
Si dice infine di qualchissìa ch’ellu hè « buciardu cum’è a scopa » postu chì in a memoria pupulare, a scopa serìa statu l’arbitrellu ch’averebbi palisatu à Cristu, chì daretu à ella si piattò quand’elli ghjùnsenu i suldati rumani à arrestallu, ma chì l’arburatura ùn avìa pussutu piattà abbastanza. In punizione, u Signore a cundannò à a penitenza è a infecundità : à fiurisce senza mai granà.
À sicutera/à sicutere
Gloria Patri et Filio et Spirtui Sancto, sicut erat in principio et nunc et semper, et in saecula saeculorum, amen. Quelli chì càntanu a messa cunnòscenu bè sta passata finale di l’intròitu, vale à dì, u primu cantu, quellu chì intruduce a santa messa. Si traduce in corsu cusì : gloria à u Patre è à u Figliolu, à u Spìritu Santu, cum’ella era in princìpiu, avà è sempre, è per i sèculi di i sèculi, ame. In corsu, èssene à sicutere traduce una situazione chì ùn vole cambià, chì mai evulueghja : cum’ella era à principiu, avà è sempre.
A Zecca, U Fasgiolu è A Bocca d’Infè!
S’hè parlatu, pocu tempu fà, ind’u quatru di Praticalingua, di a strada chì corre longu u mare è permette d’entre in villa. Induv’ella ci hè, oghje, l’ingeniu per intrappulà quelli chì cammìnanu aldilà d’una certa vitezza, u radàr, custì hè U Tufò. Quandu si ghjunghje davanti à a casetta chì facìa, una volta, da pozza per lavacci i panni, hè Ficaghjola, celebrata in a canzona famosa chì canta è conta a so falata. U scogliu chì si vede à qualchì bracciata da a batticcia hè L’Isula. Fattu qualchì giru di ròtula, si ghjunghje à A Bocca d’Infè (d’Infernu!), un scogliu altu è frastagliatu chì mughjava quandu u mare era grossu. Francatu stu scogliu, èramu in Portivechju, primu portu di Bastia avanti à quellu di A Marina, chjamatu oghje Vechju Portu. Dopu venìanu i scogli chjamati U Paradisu, largu è còmudu per stracquaccisi à piglià sole, U Fasgiolu chjamatu cusì per a so forma, A Zecca, chì venìa à fior d’acqua, nome da appaghjà cù a parolla taliana secca chì pussede listessu sensu, U Scugliò, impunente è, infine chì sustene i baluardi, i rampà, A Culonna chì permettìa, è permette sempre, à i battelli di scioru di truvà riparu quandu u mare hè grossu.
Accunsente un verbu !
« Per parlà corsu, ci vole à pensà in corsu » si sente spessu. Iè, sigura. Ma venerà ancu più faciule à dì chè à fà, spessu. Una chjave, forse, chì face a differenza trà un pensamentu francese è un pensamentu corsu, hè l’adopru privilegiatu di u verbu (in corsu) quandu u francese li preferisce un nome. Hè un intoppu frequente ch’ellu impetta spessu omu, quand’ellu parla, di ghjunghje à ùn truvà più u nome chì ci vole, o ch’ella sdica troppu. Accade spessu, dinù, quandu dinù si cerca a traduzzione corsa di un mistieru o di un ogettu di i tempi oghjinchi. In corsu, si mette a robba à rinfriscà megliu chè à u frigò, è à un spenghjifocu o un pumpieru, accade ch’ellu spenghjessi u focu quant’ellu venissi à succorre a ghjente o dessi cura à un ferritu. Ùn hè micca chè un nome chì ùn li basta. Sò e tacche è l’azzioni chì definiscenu più vulenteri un mistieru. Ogni lingua hà a so manera di descrive a vita…
Acqua puttana
Ùn avete mai intesu, à prupòsitu di un caffè troppu allungatu è chì piace pocu à quale u vede servùtuli, ch’ellu era acqua puttana ?
À rìsicu di dispiace à l’amatori di parullacce, l’acqua puttana ùn hà nunda à chì vede cù u mistieru - cusì dettu - u più vechju à u mondu. È perchè, d’altronde, l’acqua si serìa puttana ?!
Puttana vene da u latinu putèus (in francese, le puits è in corsu, dopu à evuluzione : u pozzu). L’acqua puttana hè un acqua tòrbida, pocu chjara, cum’ella pò esse quella di un fondu di pozzu, o cum’è quella chì ci si mette troppu pocu caffè. Si pò sente dinù a sciòndera, (acqua di lisciva di cènnere) è chì, di listessa manera, insegna un caffè troppu allungatu.
Ancu, torna è dinù.
Per esprime un fattu o un dì chì si ripete s’ùsanu ancu, torna è dinù, ma chì ùn anu micca listessu impiegu. Vidèmuli cun l’esempii:
Un hè ancu à vene (il n’est pas encore venu)
Ancu! Et puis quoi encore!
In giru negativu diventa mancu
Un hè mancu venutu à vèdemi (même pas)
Torna! (encore! ça suffit!)
Dinù ! mi porti in collu ? hè, dinù! ( et puis quoi!)
Appellàssine à u Senatu
Quandu si vole dì à unu ch’ellu po’ sempre corre, ch’ellu aspetta indarnu una risposta à u so casu, vale à dì à u so affare, li si dice: ” ti n’appellerai à u Senatu!”. Quellu di Ghjènua, si capisce, avvezzu à ùn discioglie mai, o pocu, l’affari, soprattuttu quandu si trattava di l’affari di Corsi. U verbu “appellà” si ritrova in francese sott’à a forma “j’en appelle à la justice”, “j’en appelle à votre bon sens” è in a fòrmula “cour d’appel”. Ritruvemu a forma “appellarsi” in talianu: “ricorrere a un giudice di grado superiore affinché modifichi un provvedimento viziato o ingiusto”.
Avè a mànica longa !
Si sà chì ùn hè sempre fàciule ottene quellu postu ancu s’ellu ci si hà dirittu, quellu favore o quell’aiutu. Dopu avèllila pruvata tante è tante volte, ùn ferma più à chì chere l’aiutu chè à arricumandassi à quellu chì, cunniscendu cose e persone, ci la face à discioglie u casu, à risolve l’affare, via, à accuncià a somma. À patti è cundizione chì l’omu avessi pròpiu, cume si dice, a mànica longa.
U francese, in quantu à ellu, ci metterìa u bracciu – longu dinù – invece chì u talianu preferisce mèttele traminduie: avere le braccia lunghe.
Infine chì, màniche o bracce, l’espressione arreca a prova chì l’usu chì a chjama à l’omu putente ùn hè un fattu novu nè mancu circuscrittu à a Corsica sola!
Azezu cum’è un zinzì !
In Bastia, per dì chì una persona hè di gattivu amore, ( o umore, in tanti altri lochi), ch’ella bruntuleghja è muguneghja, ch’ella presenta una faccia ingrizippita si dice ch’ella hè azeza cum’è un zinzì!
St’espressione hè assai interessante per parechje ragiò: prima ci si pò nutà un’allitterazione, vene à dì a ripetizione di un sonu fattu da una cunsunale, quì [dz].
A seconda rimarca tocca a parolla zinzì attestatu solu in Bastia, chì ghjè u nome di st’animale di mare carcu di spinzoni negri cum’è tanti achi, arradicatu nant’à i scogli è chì ghjè una delizia da manghjassi. In ghjenuvese si dice zin, parolla chì si trova in tutta a Corsica sottu à a forma u zinu, i zini.
Infine quandu si vole dì chì unu hè avaru, minutu, chì tene stretti i so soldi, o ancu ch’ellu hè ràncicu, si dice: hà un zinzì indi stacca!
Bastia, capitale di u ventu ?
S’ella ùn ne hè a capitale, Bastia hè spessu scuzzulata da i venti. Quellu chì soffia più forte hè u Libecciu. Venutu da meziornu è punente (S.O), hè un ventu piuttostu tèpidu è, quand’ellu franca à Tighjime per assaltà à Bastia, franca à Livornu.
Da nordu è levante (N.O) soffia u Maestrale chì prulonga u famosu ventu di Pruvenza. Ma intepidìdusi franchendu u mare ùn hè più cusì ghjalatu cum’è in Avignone.
Da nordu vene a Tramuntana, fresca è sana, ma soprattuttu ghjalata. Spurguleghja u cele caccèndune via tutti i nuli.
Sempre da nordu ma cun un zìzzicu di levante indrentu, A Tramuntana torba, ella, ci arreca nuli carchi d’acqua è di neve qualchì volta.
Da nordu è levante (N.E), soffia u Grecale, caldu d’estate è freddu d’invernu.
Infine, da meziornu è levante (S.E), ci arreca l’umidità u Sciloccu.
Esìstenu torna altri venti ma menu cunnisciuti o specìfichi.
Calculendu cù i nùmari
Chì i sgalabbati di a matemàtica ùn si piglièssinu di paura, ùn si tratta quì di fà càlculi, ma piuttostu di lampà un ochju nant’à i nùmari. Da unu à sèdeci l’affare và lisciu per tutti. À parte da dicessette si rimarca a presenza di dui S chì marca a presenza sottuntesa di a cuurdinazione è vale à dì: dece è sette; diciottu ùn hè toccu postu chì ottu cummencia cù una vucale; dicennove ripete listessu fenòmenu cù u raddoppiu di n. In Bastia si dicerà piuttostu decessette è decennove, più vicini à l’etimulugìa. Per l’altre decine u fenòmenu ùn si ripete: vintisette è vintinove senza raddoppiu. È cusì via per l’altre decine.
U corsu hà mantenutu settanta, ottanta è novanta cum’è in talianu, quandu u francese hà inventatu settantadece, quattruvinti è quattruvintidece!
Francatu centu, i nùmari chì seguìtanu sò ligati à centu è multèplici cù a cuurdinazione è: cent’è unu, cent’ è dui cent’è trè è cusì via finu à cent’è dicennove, duiecent’è unu, duiecent’è dui è tira avanti è passa! Dopu à dicennove di ogni centinaia, casca a cuurdinazione: duiecentuvinti, duiecentutrenta.
Saltemu in mille: mille quand’ellu hè solu, ma duimila è duiemila, tremila è cusì via...dui essendu u solu nùmaru chì s’accorda: dui zitelli ma duie fèmine.
Casone, purtone, finestrone è stradone
Quandu si vole parlà di una casa, una porta, una finestra o una strada grande s’adopra à preferenza u crescitivu –one.
Hè cusì ch’elle divèntanu casone, purtone, finrestrone o stradone. Si nota chì tandu isse parolle càmbianu gènaru:da femminile pàssanu à maschile:
una casa>un casone, una porta>un purtone, una finestra>un finestrone, una strada>un stradone. In Bastia, cù a muzzatura, di siguru, casone diventa casò, purtone purtò, finestrone finestrò è stradone stradò.
Da rimarcà, dinù, chì u femminile di parolle cù u crescitivu saldatu à a partenza si face in -ona:
una manghjona, una scruccona una paurona currispundenti à i maschili: un manghjone, un scruccone, un paurone.
Chì pezzone !
Quandu u coll’è fala vesperinu (o u mont’è scendi per parlà bastiese) facìa furore nant’ A Pià è nant’A Traversa, i maschji cannuchjulàvanu cun tanta invìdia e fèmine chì li venìanu à contrasensu. È ùn mancàvanu i cummenti nè i ghjudicamenti. Di tale fèmina, fatta à u pinnellu, si dicìa ch’ella era un pezzu quandu ùn era un pezzone. Ma c’èranu di quelle chì èranu scogli o, ancu peghju, scogli di fondu da tantu chì passàvanu per brutte (per dilla à l’usu bastiese. In altri lochi si dicerebbe goffe o boffe). Altre, torna éranu classificate tòtani! (u tòtanu sarebbe cos’ellu chjama u francese encornet, calamar).
Ma e critiche falàvanu asciutte è bagnate dinù nant’à i maschji chì scurrìanu e fèmine. È ci vole à rimarcà chì, à quelli tempi, éranu i longhi chì si ne ridìa omu di più: O maghjò, chì tempu face quassù? In quantu à elli, i grassi, cume oghje, li si ghjucàvanu à a risa: chì màcina! (quellu bloccu di petra di mulinu chì si ne macinava u granu o l’alive). Eppo’ firmava a parolla chì finìa per diventà cugnome per certi, o panzeccù! ( cuntrazzione, bella sigura, di panza è culu!)
Cinta è currighjolu
In Bastia, cum’è in parechji lochi di Corsica, si chjama cinta a striscia di coghju o di stofa chì tene i pantaloni. Ma altri lochi anu altre parolle. Si pò sente dì u currighjolu, è u curghjolu. In talianu si trova sempre accantu à a più currente cintura la correggia da u latinu CORRIGIA, “striscia, cinghia di cuoio”. È chì s’assumiglia di più à u corsu truvemu correggiòla, correggiòlo, cusì vicinu à u nostru currighjolu.
À i tempi l’arnese ùn ghjuvava solu à fà tene i pantaloni. Si ne ricurderanu e cule di i zitelli quand’elle vucàvanu quelle currighjulate!
Ma l’espressione più schjetta è più fiurita usata in Bastia era: avè i pantaloni stretti in curreghja. Sta curreghja custì ùn avìa nunda à chì vede cù i venti cappiati per daretu, ma, appuntu cù a striscia di coghju chì n’avemu parlatu anz’ora.
Coglie
Si coglie un fiore, si coglie a frutta nant’à l’àrburu. Hè u sensu forse u più adupratu di stu verbu ben cunnisciutu.
Ma coglie si ritrova dinù in u vucabulariu di e mammane o l’accuglitrice, quelle chì u francese chjama sages-femmes è chì, ghjustappuntu, sò incaricate di coglie u partu quandu a donna incinta mette à u mondu a so prugenitura.
Infine, coglie à a forma prunuminale hè sinònimu di cullà o imbarcà : “mi cogliu nantu à st’arburu”, o “alè, cògliti in vittura”. Tandu, in u listessu sensu, pudemu ritruvà dinù l’impiegu di u verbu “pichjà”, sempre à a forma prunuminale : “aiò pìchjati quì”.
Cuncurdanza trà i tempi :
Quandu s’impetta a cuncurdanza trà i tempi, à un verbu à u presente di l’indicativu in a pruposta principale, li ci hà da vulè un presente di u sughjuntivu indè a suburdunata : « Ci vole chè tù venga ».
Difficultà : accade chì a forma sia esigente è chì ci voglia à cunnòscela bè. Per esempiu : « basta ch’ella ti piacqua (piace) », o « ci vole ch’o corga (corre) ».
U parletu bastiacciu (è u rughjone) vede di manera sistemàtica un imperfettu di u sughjuntivu ind’è a suburdunata, qualessu sia u tempu adupratu in a pruposta principale. Bona nutizia, basta, per custruisce l’impefettu di u sughjuntivu à aghjunghje –essi, -essi, -essi, -èssimu, -èssite, -èssinu à u radicale di i verbi in –à, è –issi, -issi, -issi, -ìssimu, -ìssite, -ìssinu per l’altri gruppi.
Oghje chì u cursore d’appartinenza à u so locu ùn vale più cum’è tandu, per via chì simu avvezzi à campà in parechji lochi (paesi è cità) hè custì una manera di schisà l’intoppu di e forme cumplicate o scunnisciute di u presente di u sughjuntivu. Attenti ! Ùn vole micca dì quessa ch’ellu ci vulissi à sminticà u presente, o privassi d’aduprallu. Ma, à casu, permette sta règula bastiaccia, di fassi capisce è di mantene l’usu di u corsu. Patt’è cundizioni di firmà un suppulellu curerente in a so parlata.
«Custì ùn ci capisce mancu un ghjènuvese ! »
Una lingua, si sà, rispechja l’usi, e norme, e realità di un locu à un tempu cunsideratu. Cusì chì sarà diffìciule truvà in corsu a traduzzione di ”igloo” o u vucabulariu di cume ammaestrà l’elefanti.
Quandu Ghjènua amministrava a Corsica -quasi cinque sèculi di presenza – l’alte funzione èranu occupate da ghjenuesi mandati apposta o residenti in Bastia. L’altri, ùn avìanu dirittu à tante cose: nè à scole, nè à putere, nè à benestà. Quandu, dunque, una situazione era diffìciule per elli à disciuplicassi, chì u casu apparìa senza soluzione, chì l’affare era assai assai cumplicatu, u bon sensu pupulare s’era trovu l’espressione: ” custì, ùn ci capisce mancu un ghjenuvese!”
“Dalli a corda!”
In i tempi passati, ma micca tantu luntani, quandu l’arillogi –per dilla à l’usu bastiese, cun l’”O” chjosa cume in a parolla francese, “eau” – ùn avìanu ancu quelle pìccule batterìe chì li permèttenu oghje d’ùn scaglià mancu un segondu, à l’orilogi- cume si dice à paesi – li si dava a corda, vale à dì chì si mettìa in pressione u meccanìsimu sia cù a chjave, per e pèndule, sia à son di giravira nant’à quella mulletta di e “cipolle” in oru o l’arillogi chì si pòrtanu in polzu.
Oghje chì st’usu hè quasi sparitu, l’espressione ùn ferma più chè per dì chì certi, ùn anu bisognu d’aiutu per truvà sempre à chì dì è chì ùn anu bisognu ch’elli li si dessi a corda: “Eh! Dalli ancu a corda!”
*“Di u quale, à u quale…”
Per seguità tantu e custruzzioni francesi chè taliane u corsu mudernu usa facilmente: “ a persona à quale aghju scrittu, u bastone senza u quale ùn possu camminà...” eppuru, esiste un prunome relativu più semplice è chì si hè sempre adupratu: “chì”
Averemu cusì: “ a puesia chì m’avvengu sempre” piuttostu chè *”a puesia di a quale m’avvengu”, “l’omu chì ci aghju parlatu” megliu che *“l’omu à u quale aghju parlatu”, “l’amichi chì ci sò andatu in viaghju, l’amichi chì cì sò andatu in vaghju cun elli” piuttostu chè *“l’amichi cù i quali sò andatu in viaghju”.
Avà, circhemu d’esse in accordu cù a règula chì Praticalingua ci hà datu unepochi d’esempii” piuttostu chè *“ a règula di a quale Praticalingua ci hà datu unepochi d’esempii”.
E bande in Bastia
Durante sèculi è fin’à ùn hè chè tantu, ogni quartiere di Bastia avìa a so banda di zitelli appena impiccatoghji: scaiuffi di carrughju, lesti à tirà petre è à minà bastunate. San Ghjisè, Piazza d’A, Terrenò, u guadè, a Marina, u Mercà è tanti altri. Armati di petre è di bastoni andàvanu à surghignà a banda di un altru quartiere: prima ch’elli vuchèssinu i colpi, intunàvanu una litanìa pocu sacra di parullacce è d’insulti chì a decenza ùn ci permette, quì, d’enunzià. E più pulite èranu: carogne d’insù per quelli di Terranova ècagnette d’inghjò per quelli di Terravechja.
Dopu à e parole vucàvanu i colpi, e bastunate è e petrate. L’almanaccu di Bastia conta chì, quandu in Rue de l’Opéra c’èranu sempre un bel po’ po’ di petre, i scaiuffi si ne ghjuvàvanu per tiralle à u nemicu. È era sempre periculosu traversà i quartieri di l’altri fin’ à qualchì decina d’anni fà. È ghjè firmatu u dettu: Bastia hà dui nemichi: u libecciu è i zitelli.
E fune longhe divèntanu serpi !
Si sente sempre abbastanza st’espressione chì vene cum’è sentenza à discorsi o fatti chì ùn la finìscenu più. A funa longa sarà più longa chè u serpu o ci si metterà dinù un sensu di malignità abitualmente prestata à u serpu di u paradisu terrestre?
Ùn vole dì, chì tantu c’interessa di più oghje a funa. Venuta da u latinu FUNEM, m, a funa, si sà, ghjova à ligà o lià ( prununziatu lïà) tante cose è chì dà in certi parleti a parolla liaglia. Quand’ella hè più fine, a funa diventa tandu a funicella. Ma u corsu conta altre parolle: ci hè a corda chì si compra à metri o chì cumpone la trame francese, frustu finu à a corda. Esiste dinù dà a corda à l’arillogiu. Per amarrà i battelli s’impiega piuttostu u cànapu, fattu cù a cànapa, in francese chanvre, chì hà datu a parolla cèlebre in Marseglia, A Canapiera, locu piantatu à cànapa.
Infine chì, corda, liaglia, funa o cànapu, ùn manca materiale per tene stretta a somma, amarrà i battelli, ligà a robba...
Entre o (à u) scapochju
Qual’hè chì ùn averà mai sunniatu, soprattuttu da chjuchi, d’entre à vede un spettàculu di sinemà o di mùsica senza pagà. À i tempi chì si parla quì, i soldi èranu piuttostu scarsi è i giòvani èranu per u più sbaiuccati, o squattrinati. Si dicìa ancu ch’elli eranu sbaiuccati cum’è San Paulinu, pò esse qualchì viandante chì cherìa a limòsina per sti paesi o qualchì frate circataghju chì facìa a quèstula per u so cunventu.
In Bastia, di dumènica, quand’elle principiàvanu e seanze di sinemà, i scaiuffi sbaiuccati allunsingàvanu u cuntrullore di biglietti à l’entrata, ch’ellu i lascessi passà senza pagà. Si pò immaginà u chjam’ è rispondi chì nascìa trà di elli;
Esce da l’usciu
Usciu hè una parolla diventata rara in corsu è hà listessu significatu chè a porta. A ritruvemu ind’a parolla soprusciu, vene à dì a parte di legnu o di petra chì stà sopra à a porta, cosa u francese chjama linteau.
Hè firmata ind’è l’espressione tìrati l’usciu! , chjodi a porta, cù u sensu di ùn ne parlemu più!
In talianu ritruvemu a parolla uscio è u verbu uscire, vale à dì andà fora. Nant’à EXIRE latinu, sorte fora, è chì dà exit, surtita, si hè soprappostu uscio, un mischju di EXIRE è di OSTIUM, entrata, bocca.
Usciu, chì si trova ind’u francese huis, huissier, dà in corsu l’oscere.
In qualchì paese di Corsica si sente sempre esce cù u participiu esciutu chì face uscito, in talianu. Fà un’uscita vole dì liticà à qualchissia, mughjallu.
Esiste l’imprecazione furibonda: ” Chì tù possi avè u prete in casa è u percettore à l’usciu!”
Si ritrova esce ind’u verbu cumpostu riesce: riescu, riesci, riesce, riescimu, riescite, rièscenu.
Da rimarcassi per finì chè sè in talianu, uscire face usciamo, uscite, u tuscanu face esciamo, escite, da ravvicinà à u corsu riescimu, riescite.
Esse à paghjolu
Si sente dì, bellu spessu, « sò à paghjolu » da quellu chì vole fà intende ch’ellu hè stancu mortu o acciaccatu da a malatìa. St’espressione, chì ùn si trova nè in ghjenuvese, nè in tuscanu, nè in talianu mudernu, si ritrova sottu à a forma “ èser a paiòl”, cascà malatu, finì male, in a regione di l’Altu Vènetu è “ èsere a pagiolo”, cascà in miseria, in Chioggia, cità di u lidu di Venezia. Appena più à meziornu, in Rumagna (regione di Ravenna) si dice “èsar a e paiòl”, esse à a fine.
U linguistu Manlio Cortelazzo ci vede a parolla “ pagliuolo” (di i malati) chì sarebbe u locu di u battellu duve elli stracquàvanu i feriti è i malati.
Omu si pò dumandà cum’ella sarà scalata in Corsica st’espressione!
Esse “in ticchetta” / esse “signoru (a)”
Quandu una persona si vestìa cù i so più belli panni, per l’occasione, si dicìa tandu chì ghjera o ch’ella si mettìa “in ticchetta”.
St’espressione chì s’usava finu à ùn hè chè tantu ùn si sente più, o pocu, à i ghjorni nostri. Per via, forse, chì a sucietà muderna ùn cerca più à ”presentà bè”, à “fà bella figura” cun un modu di vestissi sceltu. Ùn sò più di moda l’omi incappellati è incruvattati. Solu e donne, ma mancu tutte, rispèttanu di più u latu raffinatu di a moda.
In tempu di Ghjènua, invece, u guvernatore è a so corte seguitàvanu, appuntu, un’”eticchetta” precisa è fastosa, listessa chè quelle chì guvernàvanu tutte e più grande corte d’Auropa. Per quessa, Bastia è a so regione ùsanu st’espressione. In Centru Corsica, si dicerà megliu “sì bellu signoru, sta mane!”
Gattivu cum’è l’arpìa
Cum’è l’arpìa, ùn si pò esse chè gattivi. Hè ciò ch’ella n’hà ritenutu a memoria pupulare corsa di st’animale. Puru, nè per Niolu, nè per e pianure di u Cuscionu, nè per i carrughji aiaccini o bastiacci, truverete arpìe. I dui lochi induv’è vo puderete incuntrà st’acellone gattivìssimu sò l’America Latina è a mitulugìa greca.
Eh nò, u corsu ùn hè lingua di gnurentoni prigiuneri di u so isulottu è di a so cultura chjosa. Chì u corsu sia statu nutritu da a grande mitulugìa greca o chì qualchì girandulone appia vultatu in paese a cunniscenza di quellu acellone dopu à avè avvintu e terre americane, u risultatu si stà chì l’arpìa esiste bè in a cuscenza pupulare. Fatta fine chì d’un Niulincu o d’un pastore di u Cuscionu, si puderà forse dì ch’ellu hè gattivu cum’è l’arpìa.
Ghjochì di zitelli, una volta - 1
E partite à tirò
Tra i ghjochi ch’elli adupràvanu i zitelli una volta – o à i tempi, hè listessa - quandu l’infurmàtica è i soldi ùn avìanu ancu à annigà a sucietà, c’era u ghjocu à tirò. I tirò, quelle balline di vetru culurite, si scumpartìanu in parechje categurìe: u tirò di unu, chì ghjuvava tantu à tirà chè per mèttesi ind’a posta –la mise -, quellu di dui, duie volte più grossu, è quellu di trè, usati solu per mette ind’a posta. Èppoi c’era a chìccara, appena più chjuca chè u tirò di unu, è chì ghjuvava solu per tirà. Era differente da l’altri tirò per via di a materia ch’ella era fatta, cum’è una perla di cullana per e donne.
Una volta tracciatu un triàngulu in terra – tandu si firmàvanu sempre i lochi nè intighjati nè incatramati – per mètteci i tirò da guagnà, si tracciava un sulculellu drittu chì ghjuvava per decide quale averìa tiratu per primu dènduli cusì a furtuna d’achjappà u più tirò. Ci vulìa dunque à avvicinassi u più vicinu chì si pudìa à quella riga senza francalla. À cascacci in pienu! si dicìa quandu u tirò entrava pròpiu in quella calanetta, à locu! quand’ellu ghjunghjìa vicinu vicinu. Prima di tirà nant’à e balline accunciate ind’a posta, sè unu dicìa baleo’ ognunu pudìa spazzà per rende più pulitu u terrenu. Sè invece u primu à parlà dicìa battaleo’, tandu nisunu pudìa più spazzà è s’era custretti à piglià u terrenu cum’ellu era. È dopu ognunu circava di fà sorte u più tirò ch’ellu pudìa fora d’u triàngulu, cù a chìccara, per guagnàssili.
Oghje u tirò ùn ghjova più chè per qualificà l’ochji chì si ne sòrtenu fora di a casina –l’orbite oculaire – cù l’espressione avè l’ochji à tirò!
Ghjochi di zitelli, una volta - 2
È vai à ghjucà à pàmpanu!
In una sucietà micca sempre garbata, si mandava u rompistacche o quella persona fastidiosa à spassu dicènduli: è vai à ghjucà à pàmpanu! Ghjucà à pàmpanu currisponde à La marelle francese. U pàmpanu era dunque u rettàngulu tracciatu in terra cun un pezzettu di ghjessu – chì vole dì plâtre è craie – o puru cun un pezzu di mattone anticu. È dopu si sciaccava calci à e piastrelle, tenèndusi nant’à una gamba sola, ch’elle avanzèssinu da un quadrettu à l’altru senza firmassi à cavallu à una riga.
A parolla pàmpanu chì vene da u nome di u pesciu cusì chjamatu in Bastia - in francese poisson-pilote - ùn hè da cunfòndesi cù a pàmpana chì sò e fronde larghe di a vigna destinate à parà l’uva da u sole è da i tempurali.
In a lingua currente, quandu l’ornamentu è a decurazione pìglianu a suprana nant’à a robba stessa o chì a persona face più fume chè arrostu si dice chì ci hè più pàmpana chè uva!
Di listessa famiglia avemu l’aggettivu pampanutu, carcu di fronde, à u sensu strettu è po’ riccu, ornatu, à u sensu più largu è, dinù, chì li piace à fà a sbacca.
Ghjochi di zitelli, una volta – 3
A Carrozza
Quand’ellu si passava à i tempi per sti carrughji in pèndita di Bastia – è a nostra cara cità ne conta parechji! – i ghjorni chì i sgaiuffi ùn andàvanu à scola, si sentìa un sussurru di quelli, chì squasi squasi v’averebbe assurdatu. Stu rimore - o per dilla in bastiese, questu burdellu – u facìanu e Carrozze chì, segondu a stagione – percò ogni stagione avìa u so ghjocu preferitu – falàvanu à tavuletta per ssi carrughji.
A Carozza era fatta da una tàvula in legnu di 50 per 70 cèntimi più o menu, cun dui rullamenti d’acciaiu à palline daretu è una più alta davanti chì, muntata sottu à un manicu di legnu avvitatu nant’à quella tàvula permettìa di cambià direzzione cum’ellu si face cù u mànicu di bissiccletta. In cullata i zitelli si pigliàvanu a Carrozza sott’à u bracciu per ghjunghje finu à u puntu più altu di u carrughju, è dopu rimèssisi à pusà nant’à quellu marchingeniu, ripigliàvanu à falà à dissantichera in un rimore d’infernu. È tandu ùn li parava più nisunu!
Si pò cunsultà cun assai interessu l’Almanach bastiais (èditu da u Serviziu di u Patrimoniu di a Cità di Bastia) à u ghjornu di u 19 agostu chì prupone u dissegnu di a famosa Carrozza.
Ghjochi di zitelli, una volta – 4
U soldu
Figuràtevi appena una spezia di badminton chì invece di esse ghjucatu cù a mana sarebbe ghjucatu cù u pede fendu da paletta - raquette – attrìzzicu pocu in usu una volta è troppu caru per e stacche di parechji genitori.
Una volta truvatu u soldu tufunatu – è ci ne era tanti in circulazione à i tempi – bastava à buscassi un pezzu di carta – in bastiacciu si dice pappé – legera cum’è quella chì s’usava per fà da copia quandu si stampittava nant’à quelle mascine. Una volta u pappé passatu per u tufone di u soldu, u facìanu imbuffà ch’ellu fessi sì chì l’ingegnu fattu di metallu è di carta pudessi vulà - o gulà - legeru. Eppo’, mandatu per aria, venìa dopu à cuntattu cù i pedi sgualtri di i ghjucatori chì si lu passàvanu un colpu per ò. È guai à chì facìa cascà in terra u soldu vulanderu!
À passà l’ore sane à praticà quellu ghjocu di finezza è di lestezza, i sgaiuffi diventàvanu cum’è ssi artisti di cìrculu ricircati è ammirati. È soprattuttu, era un ghjocu chì ùn custava nunda à e famiglie è chì spenserava i genitori!
Ghjochi di zitelli, una volta – 5
L’affare d’e « pierrettes »
Quelle chì oghje ghjòvanu à tene chjose e buttiglie di biera, limunata è coccaccolà, chì si chjàmanu capsules, à i tempi e chjamàvanu pierrettes. Perchè? Boh? È di quelle beate pierrettes si ne ghjuvàvanu i zitelli per passà qualchì stonda à ghjucassi. Prima ci vulìa à sceglie muragliette cuperte à teghje o banchi di petra o qualvogliasia passeghju intighjatu. Dopu ogni ghjucatore dispunìa a so pierrette à capu in ghjò è, à so turnu, a facìa avanzà cun un colpu seccu di l’ìndice liberàtusi da u ditone. Micca troppu forte per chì a pierrette un sbandessi da a strada ma mancu troppu molle da piglià un ritardu chì purtessi à a disfatta.
Qualchì volta, per cumplicà appena u ghjocu, si disegnava cun un pezzu di ghjessu una strada stretta è fatta à girate chì ci vulìa assai maestria per disintrappulassi da tante stintine inturchjate. È à chì, à la fine, ghjunghjìa primu, s’arricuglìa e pierrettes di i cumpagni ch’ellu avìa sbattutu.
È u tempu passava tranquillu, ognunu ind’è i so lochi, survegliatu da a luntana da mamme, zii, caccari, fratelli più grandi è senza mai francà a fruntiera di u quartiere per rìsigu di fassi inguccià da e bande nemiche, vene à dì da i scaiuffi di l’altri quartieri pronti à difende u territoriu sacru à ron di cazzuttate, bastunate o petrate. Nò! A vita di i zitelli bastiacci ùn era micca un fiume tranquillu è beatu!
Ghjochi di zitelli, una volta - 6
Ciccia
À mezu à ghjocu è à attività spurtiva, c’era quellu passatempu chjamatu Ciccia. Si facìanu duie squatre di quattru o cinque maschji è si decidìa à plon u vincitore, vene à dì chì u capimachja - perchè ci hè sempre un capimachja ind’è tutti l’atti di a vita! – di ogni squatra mustrendu sia un pugnu –u martellu – u ditone – u chjodu- o a mana sparta – a foglia – circava à piglià a suprana nant’à l’altru. Quelli chì perdìanu si mettìanu in fila, u primu cù e mane appughjate à u muru è tutti l’altri cù u capu pigliatu ind’è e gambe di quellu chì li stava nanzu à a manera di i ghjucatori di rugby quand’elli fòrmanu a mischja – la mêlée -.
L’altri, pigliatu a tracorsa, si lampàvanu cun più forza ch’elli pudìanu nant’à a fila cù a voglia di falla cede. Nè mancu ci vulìa ch’elli mettèssinu un pede in terra chì, osinnò, averìanu persu è tandu a squatra in fila averespe mughjatu sègula! È guagnatu cusì u drittu di lampassi elli nant’à l’altra squadra accumpulata. Sè invece, ci la facìanu à fà cede a fila, allora si mughjava ciccia! È i pòvari ciccioni si rimettìanu torna in fila per subì l’assalti di i vincitori.
U ghjocu si indurìa appena quandu l’assaltatori, invece di lampassi nant’à a mischja cum’è s’elli muntèssinu à cavallu, si lampàvanu di dinochji nant’à u spinu di quelli di a fila per circà di falli cede più in furia!
Oghje a parolla ciccia ùn esiste più chè per dì chì unu hè troppu grassu è ch’ellu li si vede a ciccia chì passa per sopra a cinta di i pantaloni. Ma a parolla si perde chì i ciccioni di eri so l’obèses di oghje!
Ghjuchendu cù e prepusizione à è di (1)
A prepusizione à
U currispundente di l’espressione francese : le football se joue à onze hè : u ballò si ghjoca in òndeci.
A prepusizione di
Ci sò parechji altri usi ma menu specìfichi!
Ghjuchendu cù e prupusizione da è cun (2)
A prepusizione da
A prepusizione cun
L’accumudamentu:
A torta cun l’erbe, e chjarasge cun l’acquavita...
Ci sò parechji altri usi ma menu specìfichi!
Grassu cum’è un toru! Magru cum’è una saracca !
L’apparenza hà sempre tenutu assai impurtanza per l’omu – è ancu di più per a donna! - tantu chì esìstenu parechji aggettivi è espressione dedicate à descrìvela. Cusì chì si dicerà: hè grassu cum’è un toru, hè tamantu un tappu di barì (per dì chì a persona hè chjuca chjuca), hè biancu cumè una pezza lavata, o, à l’incuntrariu, hè neru cum’è una paghjola, o cum’è u pitizzu, (chì sarà statu po’ u pitizzu?), magru cum’è una saracca ( u pesciu chjamatu dinù l’arringa), hè più altu chè un cristianu...
À tale prupòsitu ci vene in core ciò chì stalvò à u nostru Napuleone. Finita ch’ella fubbe a riunione ch’ellu tense cù i so generali è vulendu ripigliassi u so mantellu di culunnellu di a guardia ch’ellu ùn ci la facìa micca à spiccà da tantu ch’elli li l’avìanu appesi in cima à l’attaccavestiti, si precipitò unu di i generali chì, purghjendu a preziosa cappotta grisgia à l’imperatore, li disse tuttu fieru: ”Maestà, sò più grande chè voi! “ è ellu di rispòndeli: ”Nò, ùn sì micca più grande chè mè, sì più altu!”
Si pò pensà chì una volta chjucu è grande s’adupràvanu per dì chì una persona avìa assai, o poche, qualità murale. È chì per a taglia s’usàvanu cum’è in talianu alto è basso illustrati da l’espressione corsa: “altu di parolla è bassu di fatti”.
Guardami stu strampuzzulé!
A un muccicosu chì si la cridìa, vene à dì, chì si muntava a sega, o chì vulìa fà a lingua, a sentenza ùn stava tantu à falalli: “ guàrdami appena stu strampuzzulé!” Ùn mancàvanu, d’altronde, i muccicò, è più largamente i mullizzò, i stroncheghjetta, i cascheppienghji, i puzzapé, i paisanò, st’ùltimi dui vucativi dedicati à a ghjente di paese, sempre pocu cunsiderate in Bastìa. Ma c’era un sprezzativu assai spartu chì, in modu stranu, era statu pigliatu tale è quale in francese mà prununziatu cù una dièresi, vene à dì una separazione di duie vucali quandu, di règula, vale a sinèresi o fusione di duie vocale: mendïant, o megliu mendihant!
I spechjetti
Sò quelli, si sà, chì ci permèttenu di leghje più bè è di vede megliu da luntanu. Sta parolla, cum’è tante altre, vene da u ghjenuvese speggetti, è s’hè imposta in a Corsica sana, prova chì l’influenza ghjenuvese hà tuccatu altri lochi chè i presidii, Aiacciu, Bastia, Bonifaziu, Calvi è L’Algaiola.
Si chjàmanu spechjetti negri, quelli chì ci pàranu l’ochji da a forte luminosità.
Esiste dinù l’espressione i spechjetti di coghju, oghje usata in modu irònicu, forse per parlà di i spechjetti di sole in relazione cù i pezzi tondi di coghju chì cuprìanu, à i tempi, l’ochji di i cechi, per via di u so culore negru?
Unu chì porta sempre i spechjetti, u chjàmanu spechjettinu, parolla chì s’usava ùn hè chè tantu cun aria disprezzantina.
In talianu, specchietto, à u singulare, vole dì pìcculu spechju, cum’è, per indettu, ind’è l’espressione specchietto retrovisivo chì permette, quandu si hè in vittura, di lampà un ochju indietru.
Per dì i spechjetti, i nostri cugini taliani adòpranu a parolla occhiali.
Imbuzassi (verbu prunuminale)
Quandu una persona hà manghjatu à techjacorpu, si pò dì ch’ella s’hè imbuzata, o, per dilla roza, ch’ella s’hè tichjata. St’espressione si sente sempre almenu in u centru di a Corsica: “ Issi funghi èranu tantu boni chì mi ne sò imbuzatu.” Da ùn cunfòndesi cun un verbu chì li si assumiglia, “ imbuzarrassi”, fà pocu casu, impippàssine... ma chì, forse, hà listessa ràdica.
“Imbuzassi” si trova in u dialettu tuscanu sottu a forma “abbuzzare”, rièmpiesi u stòmacu. In talianu pupulare oghjincu truvemu a parolla “buzzo”, panza. U linguistu Manlio Cortelazzi rileva a parolla “buzzo” accantu à e forme dialettale “ buzzeca” e “ busecca”, trippe, ventre, chì vènenu da l’àrabu “buzzak”, panza. Derivata da a parolla àraba, truvemu “bussica” in parechje regione d’Italia è a forma “buscica” in corsu, forma chì un altru linguistu face vene da u latinu VESSICA.
In un Nominepatre
In nomine patri et filii et spiritus sancti. Sò e parolle latine ben cunnisciute chì si dìcenu à tempu si segna omu. U nominepatre insegna dunque stu gestu rituale cristianu, appena cum’è no chjamemu à di le volte e canzone, citèndune e prime parolle è micca u so tìtulu. U gestu hè meccànicu è vene prestu fattu, in qualchì segonda, hè dunque cortu curtìssimu. Si hè dunque stesu u tèrmine à un affare, qualessu sia, fattu in furia.
In un nominepatre si pò dì dinù in un batter d’ochju, in quattru è trè sette, in un lampu è…in un àme. Ame essendu a prununzia corsa di u latinu Amen (è cusì sia). Qualcosa fattu o accadutu in furia serà l’affare d’un nominepatre o d’un ame.
LA , discendente di a RES latina ?
In latinu, si sà, a cosa, d’ogni gènaru, fattu, realità, robba pusseduta,interessu, affare ghjudiziariu, fatti di guerra, càusa hè tradutta cù a parolla REM, passata tale è quale in talianu,” repubblica” francese “république”, a cosa pùblica ind’i so rapporti cù l’esternu, via, u Statu.
Essendu sta parolla femminile, a lingua corsa hà tenutu u prunome” la” o “a”:
ti la dicu, a ti dicu. Ti la spiegu eo, a ti spiegu eo! A capiscu ! (sottuntesu, a cosa).
Ma in certi altri casi hè più difficiule à stabbilì a figliazione:
mi la spasseghju, a mi spasseghju, (a persona?) ùn mi la sentu, nù a mi sentu, (a forza?), si la canta, a si canta, (a canzona? A passata?) sciàlatila, sciàlalati! (a vita? a stonda?) si la piglia à pedi (a strada?) l’hà pigliata male (a rinfacciata?)
da rimarcassi chì u francese usa un prunome nèutru: je te le dis! Le comprends-tu?
L’acqua di Munserrà
A’ i tempi chì l’acqua ùn currìa nancu in tutte e case di Bastia, ogni famiglia mandava i cinini à fà a pruvista cun stagnoni è caraffe à e funtane chì surghjìanu numarose ind’a ghjura, u territoriu amministrativu, bastiese. Cusì chì c’era a funtana di Ficaghjola, quella di i ghjesuitti, accantu à e scale di a chjesa di San Carlu, quella di u teatru, quella di Funtana No’ è tante altre.
Ma quella più ricircata è vinduta quasi à dumiciliu era l’acqua chì venìa da Munserrà, sopra à Bastia. Messa ind’i caratelli, o pìccule botte ricuperte di fronde bagnate per mantènela fresca, purtati nant’à un carrettu, era annunziata à son di trumbetta da quellu chì a vindìa è chjamava à voce rivolta: ” Acqua di Munserrà!” oghje ùn esiste più chè ind’a canzona di Geniu Annarella, U campanile di San Ghjuvà cantata a prima volta da Carlu Rocchi è chì dicìa: “si sente a trumbetta di l’acqua di Munserrà, sopra à u campanile di San Ghjuvà!”
Lampassi à capu avanti !
À i tempi chì s’era felici è spenserati, chì ùn si hè più cinini è nancu omi, maschji è fèmmine di Terreno’ è di Piazza d’A’ andàvanu à fà u bagnu in Portivechju è Ficaghjola. Oghje à listessu locu, ferma un pezzu di Ficaghjola mentre chì i scogli è e còtule di Portivechju sò belli chè spariti sottu à a strada propiu induve s’entre ind’u tunellu. À quelli tempi, dunque, unepochi di pullastroni si lampàvanu da u rampà à u locu chjamatu A Culonna. I più spaurati si lampàvanu à capu avanti chì parìanu acelli maestosi cù e so ale sparte. D’altri s’accuntentàvanu di lampassi à stuppinu, vale à dì à pedi avanti, belli sticchiti per pudè entre più fàciule ind’è l’acque, a parolla mare essendu aduprata in modu genèricu. Quand’ella era per fà appena di schjuma, allora unu si lampava à botte, cù e gambe ripiegate sottu à e cule. Infine, accadìa spessu chì l’unu o l’altru, manchendu u so saltu si fessi una panzata chì li facìa un corpu bellu rossu è appena dulurante! È ancu! Pudìa esse cuntentu sè i cumpagni ùn li facìanu micca una calata, mantèneli u capu sott’acqua un bellu po’!
L’arte primurosa di a tàvula
Manghjà hè sempre statu un piacè quant’è una necessità. Prima si stende a tuvaglia, di linu biancu per e feste, cù i so tuvaglioli, tanti chì ci hè persone. Si mèttenu i piatti, cupputi per a suppa è sparti per u restu, i bichjeri di cristallu o di vetru, i cuchjari, e furcine è i cultelli. Una volta pregàtusi bona robba, i cummensali –quelli chì si ritròvanu inseme à un tavulinu - azèrdanu à e fette di prisuttu e di salciccia, assàghjanu a buttàraga – ove di mazzerdu saliti è siccati - danu di manu à òstrice, mùsculi è gàmbari. Trà quella ghjente truvemu quellu chì manghja à doppie manselle ( o à sette ganasce) da tantu ch’ella li piace a robba, quellu più dilicatu chì piglia u tempu d’assaghjà (paspà, tastà). Dopu, a cucinara porta l’arrostu (o arristitu, o ristitu) nant’à i purtati di faienza, accumpagnatu di pomi fritti o cotti ind’u fornu. À volte vene u pesciu: triglie, ragnole o puru qualchì bella scòrpina. Infine vene u tempu di u furmagliu (o casgiu, segondu u locu) è a frutta. Quandu a cucinara hè manesca, v’averà ancu preparatu un fiadò è un pastizzu.
L’espressione di l’incertu
Per esprime idee o fatti incerti, a nostra lingua pò usà :
Quanti anni averà? Averà a cinquantina!
Cosa faranu avà? Manghjeranu!
Quant’à mè si ne vulerà more! (avarà da more?)
Ùn vulerà cascà stu ventacciu! ( ùn sarà prontu à cascà stu ventacciu!)
Hè capace à pisà più di centu chilò!
Da ùn cunfòndesi micca cun capace di chì traduce una capacità fìsica o intellettuale:
hè capace di stà trè ghjorni senza manghjà!
Sò capace di stà sott’acqua più di trè minuti!
Hè capace di parlà di fìsica nucleare cume sè nunda fussi!
Li puzza a salute
Di unu chì facìa pocu casu di a so salute o chì si mettìa à rìsicu senza parassi, mettimu s’ellu muntava à travaglià nant’o tettu senza ligassi, si dice: “ à què, li puzza a salute!” Ma truvemu ancu issa forma ind’è l’espressione, addimettimu: “ Li pùzzanu i soldi”, quand’ellu si parla di un spendaccione chì spanticheghja a so furtuna o chì tene pocu contu di e baiocche, cinquini, luigi d’oru o puru dòllari ch’ellu tene ind’istacca. Infatti, ind’è l’unu è l’altru esempiu, si capisce chì a persona hà poca primura tantu di a so salute quantu di i so soldi è ne tene contu quantu chè di a robba chì puzza, vene à dì quant’è nunda!
L’insistenza
Per insiste, s’usa in francesese cosa elli chjàmanu i grammàtichi u presentativu. Si pò dunque sente: c’est moi qui paie! C’est toi qui le dis! C’est moi qui m’en occupe !
In corsu, l’infrasatura currispundente sarebbe : Pagu eo! A dici tù! Ci pensu eo!
Cusì chì pudemu avè dinù : L’ai fattu tù, stu muru ! Miràculu !
Li l’aghju detti eo!
U vinu l’arrechi tù?
Aghju da vene eo à sciusciatti,(te moucher) o mucicò!
Infatti si nota chì nome o prunome sò mandati in fondu à a frasa: si la saperà Petru! A’ ci saperemu noi!
Trà l’espressione bastiacce sciùpliche esiste u famosu Ti la dicu! chì vole esprime un sentimentu di dispiacè, di grande surpresa, d’incredulità, mancu tantu luntanu da un: Ti la dicu eo!
L’òrdine è a difesa
U modu verbale chì s’usa per dà un òrdine o prununzià una difesa - vene à dì un òrdine negativu: ùn fà què, ùn dì cusì – hè l’imperativu.
Per traduce l’òrdine, l’affare và abbastanza lisciu:
i verbi di u primu gruppu in –à, cum’è cantà, fàcenu cant-a, cant-ate, i verbi di u segondu gruppu in –e, cum’è ripete danu: ripet-i, ripet-ite, è i verbi di u terzu gruppu, cum’è cap-ì ( o cap-isce ) fàcenu cap-isci, cap-ite.
U casu di l’ausiliari hè diversu:
esse face sii, (sia, sie) siate; avè face appia, (appii, appie) àppiite, àppiate.
U casu diventa appena più dilicatu trattèndusi di a difesa.
À a segonda persona singulare s’usa l’infinitivu:
ùn parlà, ùn risponde, ùn arrussì (o arrussisce)
I casi più dilicati sò: ùn andà è micca ùn và; ùn parl-à, micca ùn parla; ùn ripet-e micca ùn ripeti.
Ma cosa faranu a ghjente in traccia o “in train”?
Hè interessante riflette appena nant’à ciò chì i grammàtichi chjàmanu prugressivu, resu da e duie fòrmule à l’usu magagna enunziate ind’u tìtulu è chì si sèntenu abbastanza spessu, o quasi sempre.
Femu l’esempiu: manghju; cantava quandu s’hè messu à piove, tradùcenu un fattu ripetitivu per u primu, un’azzione chì si svuglìa quand’ellu capitò un fattu novu. Ma à a dumanda cosa fai custì? Possu risponde mi manghju una mela, chì u talianu rende per sto mangiando una mela è l’inglese I am eating an apple.
Cusì chì si puderebbe avè per l’altru esempiu: mi cantava (u) una canzona quandu si messe à piove, per circà di traduce u prugressivu. U prunome persunale mi, ti, si ci, vi, si, pò aiutà à tradùcelu.
Un altru modu di rende stu prugressivu hè di usà stò à:
stò à finimmi stu muru, ùn v’aghju micca chjamatu chì stàvate à chjachjarà! Stava à cuntà una fola quandu l’anu chjamatu. Eo stò à corre è ellu si la sciala!
Infine si pò sente dinù: hè sempre currendu!
Saranu forse un mezu di schisà traccia è train tutte ste infrasate?
Màncanu sempre dicennove soldi per fà un francu !
Tempi fà, i soldi ùn currìanu micca quant’elli còrrenu avà ancu s’elli ùn sò micca scumpartuti di pari modu trà ricchi è pòvari. È ùn era rara sente lagnassi a mamma chì duvìa allevà a so famiglia è u babbu chì li tuccava à sfamà e so criature. Puru puru, à ron’ di sforzi è di privazione, ci l’averèbbenu quasi fatta. Ma mancava sempre quella baiocca, quellu quattrinu, quellu mìseru soldu - chì di luigi in oru, manca à pensalla! - per cumprà un vestitu, pagà u ripastu di festa di u cumunicante o u trussò di a futura sposa, sicchè si sentìa sempre ribumbà a sòlita espressione: Màncanu sempre dicennove soldi per fà un francu !
Ma s’ellu ci si pensa appena, omu truverà un’aria più chè scherzosa à st’espressione postu chì ùn hè micca l’ùltimu soldu chì manca ma l’altri dicennove, quandu si sà chì u francu valìa tandu vinti soldi! Infatti mancava u più è c’era bisognu di quasi tuttu!
È per megliu spiegà e parità, ritruvemu a strufata ricacciata da u cantu di a tribbiera:
tira tira tira tira
vinti soldi fà una lira
una lira fà un francu
veni è tribbia chì sò stancu!
Manghjà in ora è for d’ora !
À ogni spezia di ripastu ci hè a so ora è u so nome.
A matina ùn si pigliava tanta robba, à i tempi chì a ghjurnata cuminciava avanti l’alba. Forse appena di caffè. Ma u primu ripastu si facìa più tardi ind’a maitinata: in Bastia si dicìa: fà u rompidighjunu cosa face capì chi a ghjente era sempre à dighjunu – à jeun – à quell’ora. In altri lochi, adupràvanu a parolla spuntinu: un trònculu di pane cun prisuttu, o coppa, o lonzu, o furmagliu è una mezetta di vinu. I campagnoli a si facìanu fora ind’u mentre chì in cità, ùn mancàvanu e cantine.
Dopu, à meziornu, era l’ora di fà cullaziò (o cullazione). In casa, attavulinati, è in famiglia. Un ripastu più ordinatu. I ghjorni di festa, ci si passava appena più tempu à quellu tavulinu è in fin di ripastu, era a stonda di u pussacaffè.
Dopu meziornu i zitelli facìanu a merenda: quellu pezzu di torta, una fetta di pane cun oliu è piverella, o cuperta di zùccaru bagnatu cun un po’ di vinu. (Tandu a parolla temperinu ùn s’aduprava ancu)
A sera, s’apprufittava di u chjarore di u ghjornu per fà cena. Era tantu oliu da èmpiene e lumere, o candeli o ancu petroliu risparati. Quelli chì ùn si n’andàvanu à dorme à bon’ora, si stàvanu una stonda à veghja è quandu si lagnava u corpu, facìanu a sopraccena.
U luni di Pasqua i zitelli, cù i genitori, ùn si scurdàvanu d’andà à fà a merendella in campagna.
Prunome + manghjà/beie :
U corsu mette vulenteri un prunome davanti à manghjà è beie (è i verbi sinònimi : sciaccà, chjuccà, pizzicà...), quandu apparisce u cumplementu dopu, vale à dì, ciò chì vene manghjatu o betu.
Mi manghju una pizza è mi beiu un bichjeru. Ci sciacchemu un pastizzu o ci manghjemu una frittata.
Attenti chì u cumplementu, ci vole ch’ellu sia robba da beie o manghjà, chì sinnò ùn si mette micca u prunome (per i cumplementi di tempu o di locu per esempiu). “manghju in casa”, “manghjemu inseme à meziornu ?”. S’elli ci sò dui cumplementi (unu trattendu di a robba) tandu torna è affacca u prunome : “mi manghju un pezzu di carne in casa” o “ci manghjemu una pizza à meziornu ?”.
Attenti infine, chì, sè in corsu l’adopru di u prunome hè pertinente è spechja una lingua di qualità, ùn hè micca u casu in francese : “on ne se mange pas une pizza” et “on ne se boit pas un verre !”
Nomi cumposti
Sò parechji i nomi cumposti cun duie parolle è chì a prima finisce in i, cum’è, Capicorsu. Cusì cunniscimu, per indettu, à Portivechju, “cità di u sale”. Ma c’era dinù un Portivechju in Bastia chì currisponde à l’entrata di u tunellu, à meziornu, sott’à u scogliu chì porta a Citatella. Ci falàvanu i zitelli di Terrenò è di Piazza d’À à bagnassi prima ch’ella si fessi a strada di bor’ di mare.
Si trova dunque capimozzu, quandu si parla di un àrburu senza a so punta o un campanile senza tettu, capimachja, capu di banda, braccimozzu, unu chì li manca un bracciu, manimozzu, senza mana, capirossu, rossu di capelli, chjocculipilatu, senza mancu un capellu, collicortu, cun pocu collu, bocchifine, buongustaio, tantu per dilla in talianu, capinera, l’acellu chì u francese chjama fauvette, è chì si trova, fattu interessante da nutà, cun listessa forma in talianu. Ind’a famiglia di l’acelli, truvemu dinù a coditrèmula, a bergeronnette francese.
Eppo’ ci hè a tremenda Codimozza, unu trà i numerosi nomi eufèmichi di a Morte. Ma prima ch’ella venissi à dacci l’ùltima falciata, turneremu à parlà d’ issa spezia di nomi cumposti chì sò assai numerosi in corsu.
O fà di co’ !
Ind’a serìa di e parolle mozze, vene à dì truncate à l’ùltimu, cum’è U Guadé, U Mercà d’i pè, o quella do’, ammintati trà l’altri da Gèniu Annarella ind’u famosu Campanile di San Ghjuvà, o Funtana no’ cantata da Ghjàcumu Thiers ind’è a so puesìa Percò sò, accantu à t’aspettu nant’a Pià, quella di santu Niculà, s’intende, truvemu questu bellu qualificante: fà di co’.
Ghjè unu trà e tante espressione aduprate in sensu disprezzante ver di e persone chì, sempre stanche è pocu decise à rimbuttasi e maniche, s’accòncianu faciule di un lasciacorre assai vicinu à u farniente.
L’espressione vene da fà di corpu, è s’usa per chì solu hè capace à andà à suddisfà i so bisogni naturali, via, à viutassi u corpu.
O isa !
Per dassi curagiu è à tempu per fà sì chì l’azzione sia cuurdunata, si dice in corsu: o isa!
Tèrmine di marina da cunfruntassi cun issa! talianu è oh hisse! francese è chì ghjova à mette in motu l’azzione d’alzà o d’aisà, o puru di isà. Cusì chì, à pàrtesi da sta esclamazione onumatopèica avemu i verbi isà è aisà, vene à dì alzà, mette adrittu, arrittu, drittu o rittu.
Sè in talianu esìstenu, cun listessu sensu chè in corsu, issare è issa! truvemu listessa forma in ghjenuvese isà è isa! quasi di siguru una làscita di l’occupazione di a Superba in Corsica.
O quella dò!
In Bastia, quandu una pisciaia o un cummerciante di mercatu vulìa chjamà da luntanu una cliente, usava l’espressione: “o quella dò!” ch’ella venissi à vede a mercanzìa esposta, cun intenzione, ben intesa, di vèndeli quellu po’ di robba, è ancu di più. Valìa dinù per l’omu chì li si dicìa: “ o quell’ò!”. E per un zitellu: “ o quellu zitè!”. Quandu, invece, si parlava à un omu, da vicinu, allora s’impiegava l’espressione: “ o maè!” Forse in ricordu di i maestri di e curpurazione di piscadori, muratori, bancalai, calzulai, frissughjini... attive in Bastìa. L’usu di “Monsieur” in francese è “Signore” in talianu dati solu à certi à principiu, hè diventatu genèricu à longu andà.
Ogni, qualchì è unepochi
Per esprime una certa quantità esìstenu parechji prunomi è agettivi indefiniti. Truvemu prima ogni, chjamatu distibutivu perchè, appuntu, ghjova à piglià à unu à unu tutti l’elementi di un inseme: ogni persona, ogni battellu...
Qualchì (cun l’aletta o senza?) intruduce un nome singulare è ghjova à marcà un nùmaru imprecisu ma pocu impurtante: c’era qualchì zitellu. Parlendu di l’aletta nant’à l’ì, si rimarca chì sè l’incalcu ùn casca micca nant’à st’ùltima lèttara, permette quantunque di capì chì a cunsunale chì seguita hè sempre pretta [ts]itellu.
Per definì una quantità plurale esiste u determinante unepochi(e) di: unepochi di scaiuffi, unepoche di ròsule...
Ci hè dinù, ma a lista hè longa è forse si ne parlerà un’antra volta, parechji, chì accumpagna un nome plurale è definisce una quantità impurtante: parechji fiori, parechje case. Si pò usà ancu solu: n’aghju intesu parechje è vistu parechji. Ma si pò ancu truvà à u singulare in modu avverbiale: aghju aspettatu parechju...
Oliu
ÒIeum in latinu, da u grecu elaion. Si sà bè, hè u risultatu di u fruttu (l’aliva o l’oliva) franghjatu, tandu hè oliu d’aliva. S’ella hè di girasole, hè chjamatu in modu pupulare : l’olietta.
Si ritrova dinù in a spressione « ghjunghje à l’oliu ». Nò, ùn si tratta micca di u mulinaghju o di l’agricultore, nè menu di u cunsumatore frenèticu di i grandi centri cummerciali periurbani. L’oliu chì hè ammintatu quì ùn hè da mette in un piattu. Hè quellu di a strema unzione, ch’ellu face u prete in fronte à quellu chì hà da more, da ch’ellu parta à l’alt(r)u mondu cù a marca di u Signore cum’è passaportu privilegiatu. Ghjunghje à l’oliu hè una stonda para à l’arresti di ghjocu in fine di i scontri di ballò. L’ultìssima stonda prima di more.
Orosamente ! Malorosamente !!!
Quante volte ùn si sèntenu dì sti dui avverbii diretti venuti da u francese mudernu !
Eppuru! Esìstenu tante manere più nustrale aduprate tantu in passatu chè puru à i nostri ghjorni da parechji lucutori. Cusì chì per accumpagnà un fattu felice truvemu: Per furtuna, ancu di grazia, ancu chì, a campa...
Per un fattu tristu avemu: per disgrazia, disgraziatamente...
Appena ligatu à st’avverbii, truvemu u currispundente di u francese de gré ou de force è chì si dice in corsu Per forza o per amore!
Pidochju rifattu !
U feraghattulellu, o animaliciòttulu chjamatu pidochju, avvezzu à campà nant’à i capi pocu puliti, ùn hà mai destatu simpatìa ind’u core di e mamme chì usàvanu – è ùsanu sempre - miràculi di prudutti per stirpallu. In u core di a ghjente hà acquistatu, cusì, un disprezzu chì face sì chì u so nome vene adupratu ind’è l’espressione pocu ludative. A più cunnisciuta è più tremenda hè quella chì s’adopra per disprezzà issi ricchi pervenuti chì averìanu a pretensione d’esse trattati cum’è i sgiò di una volta: hè un pidochju rifattu!
In Bastia, a parolla ghjuvàva dinù à chjamà à unu cun poca riverenza: o pido’! Nant’à a parolla pidochju truvemu piduchjone, persona micca pulita è ancu u nome Piduchjella datu à persone chì vanu à circà u pelu ind’è l’ovu è chì ùn si la danu mai vinta. Hè cusì chì firmò l’espressione: hè cum’è Piduchjella, s’annigava è facìa e corne!
Piglià
Piglià hè un verbu propiu usitatu in a parlata cutitiana è chì tutt’ognunu cunnosce bè. Si pò rimarcà chì piglià offre in corsu trè participii passati segondu i lochi : pigliatu (cismonte) o piddatu (pumonti) ma dinù presu.
Piglià permette dinù di palisà un fattu subitaniu chì puderìa esse, in francese, u paru di tout à coup, subitement.
Tandu, perde u so sensu primu, è, sempre in francese, ùn si puderìa traduce chè cù e duie forme avverbiale citate più sopra. In ciò chì chjamemu u francese regiunale di Còrsica, u francorsu, hè spessu traduttu di modu spuntàneu in u so sensu primu, à tortu.
Dunque, ritenimu : in corsu, in un racontu, l’adopru di piglià hè benìssimu da traduce un fattu subitaniu, ma in francese, invece, hè falzìssimu.
Piglià !
Da u latinu parlatu PILIARE, “pigliare” in talianu, chì usa più facilmente “prendere” è “piller” in francese, u verbu “piglià” entre in parechje espressione:
piglià male, “cascà malatu” pigliàssila per a male ( o à male), “offèndesi”, piglià à qualchidunu per “sbagliassi di persona”, piglià (da sopra, o per un’altra strada) “ passà per”, cosa ti piglia? “perdi u capu?”, pigliassi “imbaruffassi”, pigliàssila à pedi, “andàssine à pedi”, piglialla cù l’acu è cù u filu “andacci pianu pianu”...
In certi lochi u participiu passatu “pigliatu” hè rimpiazzatu da “presu”, da “prende” chì hè pocu o micca adupratu à l’infinitivu.
U truvemu, invece, ind’i verbi cumposti: “intraprende>intrapresu”, “surprende>surpresu”.
“cumpresu” ùn hà mancu ellu un verbu infinitivu attivu.
Piglià pruduce i nomi: a piglia, “vuluntà di piglià per forza o per furberìa” chì sarebbe u cumpurtamentu di u ”piglistu”. U parapiglia è teni, “azzuffu di persone”.
Qualchì pruverbiu: à chì dorme ùn piglia pesci ,” u durmiglione ùn pò fà affari”, ùn sapé chì pesci piglià, “ùn sapè chì fà”.
Preferisce...invece di...
Qualchì scelta più schjetta chì migliurisce a qualità di lingua, in a parlata cutitiana:
“Cume hè andata ?” invece di “cume si hè passatu ?”
“Ùn vole dì” invece di “ùn face nunda”
“Hè detta” o “simu intesi” invece di “d’accordu” o “OK”
“Accunsente”, “rinchere” o “face prò” megliu chè “face piacè” (segondu u sensu).
“Spartutu” invece di “apertu” (troppu restrittivu) o “entamatu” (gallicìsimu).
“Sò scappatu” invece di “aghju scappatu”
“Sò corsu” invece di “aghju corsu” (verbu corre)
“Tènimi à capu” invece di “tènimi à u currente” o puru “tènimi à currente”
“Fammi capace” invece di “spiècami appena”
“Ci truvemu” invece di “ci demu appuntamentu” o allora “ci emu da truvà à ... ora” invece di “emu appuntamentu à ... ora”.
Prò !
Da u verbu latinu prosum è derivata da a forma prosit, ch’ella (ti) sia favurèvule, ùtile, truvemu in corsu a parolla prò. Quandu si prega bè in seriu o per ischerzu à una persona li si dice bon prò ti faccia! Cù u listessu sensu quandu qualcosa arreca salute o benestà o piacè si sente dì quessa m’hà fattu prò! È quandu u ciucciu hà finitu di bèiesi a so buttiglia di latte, ciò chì u francese chjama biberon, è chì u rinviu di l’aria sorte cun rimore da a so bocca hè usu di dilli prò! Sè a parolla ùn hè cunnisciuta in lingua taliana, si trova quantunque in ghjenuvese ind’è l’espressione bon prò per dì bon appitittu! Si pò dunque pensà chì a parolla prò cum’è tante altre chì ci ne ghjuvemu in corsu, ch’ella ci sia stata lasciata da i Ghjenuvesi.
In alemanu s’usa sempre a forma latina prosit, tale è quale chì si pò sente prununzià à a fine di u cuncertu di Capudannu da i musicanti di a Filarmònica di Vienna: prosit neujarh! Vale à dì bon annu novu!
Sciusciassi
Per sti tempi di friddura, ùn hè rara chjappassi qualchì bellu catarru. È quandu si hè incatarriti – o incatarrati per dilla à a suttanaccia- u primu à liccà ghjè u nasu chì s’infiara è lascia passà miràculi di robba. Per pruvà à caccianne appena s’ùsanu manate di mandilli di carta o allora quellu mandille –mandile per sti paesi di centru Corsica- di stofa. A parolla mandille, da l’àrabu mandil, si trova cù a forma mandillo in ghjenuese è ghjova, cum’è in Corsica, tantu per smuccicassi chè per copre u capu è e spalle di a donna. U verbu smuccicà pò esse adupratu dinù in sensu figuratu è vole dì: rimette in piazza à qualchissia cum’è u francese moucher.
Per cacciassi i mòccichi da u nasu, in Bastia è ind’a regione vicina adòpranu u verbu sciusciassi chì esiste in ghjenuese: sciûsciâse o naso. Sciusciassi è mandille ci vènenu dunque, diretti o indiretti, da u ghjenuese.
Ma ùn hè solu u catarru à pruduce mòccichi postu ch’ella esiste l’espressione: più pècure più mòccichi.
Sente u rinfriscume !
Per chì ùn si firmerebbe chè nant’à à a ràdica frescu, puderebbe pensà chì a parolla rinfriscume purterebbe cun sè odori frisgiulati, trattulelli fini, muschi freschi. È sè, di più, si pensa à quella rinfriscata chì omu si dà dopu una bella sudatoghja, allora, tandu, u sensu sbagliatu apparisce è s’impone à a mente di quellu chì ùn pussede micca tutte e ricchezze di u vucabulariu corsu. È sè in più di què, u nostru imparante hà intesu parlà di a rinfriscata, ‘ssu tempu chì vene sùbitu appressu à L’Assunta, festighjata in tutta a Corsica u 15 agostu, è chì ci porta e prime acquate rinfriscante, allora u sensu di sta parolla sparisce ind’a nebbia imparatoghja di u principiante. Allora quandu s’ampara, à la fine, chì u rinfriscume hè solu l’odore ch’ellu rimanda l’acquaghju cù i so piatti puliti male, o l’odore di panni lavati è richjarati male, tandu ùn ci ferma più chè fà a gnerra di quellu chì di u rinfriscume ùn ne vole più sente puzza!
Da nutassi chì u ghjenuvese cunnosce listessa parolla: refrescûmme. Torna una làscita ghjenuese?
Sente
Sente pò riveste parechji sensi segondu cum’ellu vene adupratu.
. Sente un odore è sente un rimore sò i sensi di u nasu è di l’orechja.
. Sente à a forma prunuminale cunghjucatu cù u cumplementu traduce u dulore o a pena : “mi sente u capu sta mane”, “ti sèntenu i denti ?”
. Sente à a forma prunuminale, cunghjucatu cù u sugettu insegna a capacità : “ti senti di purtammi in cità ?”, “oghje mi sentu di cullà in muntagna”.
. Sente, sempre à a forma prunuminale, è cum’è in francese “s’entendre”, traduce u fattu di cuntrassi cun qualchissia, d’esse assai d’accordu cù una persona : “ti senti cù questu quì ?”, “iè, cun Petru ci sentimu”.
Stà intanati cum’è i polpi !
Trà e - numerose - differenze chì sepàranu l’omi - è e donne - in trà di elli, si conta quella chì scumparte a ghjente in duie categurìe: quelli chì li piace à andà fora è à ricircà a cumpagnìa è quelli chì si stanu più vulenteri in casa è chì èscenu à scarsu. Per quessi, tandu, u pòpulu spiritosu hà truvatu l’espressione stà intanati cum’è i polpi.
Si sà chì i polpi, cum’è parechji pesci d’altronde, si piàttanu ind’è i tufoni di i scogli di fondu chjamati e tane. Esse, o stà, intanati cum’è i polpi dice bè cum’è polpi è pesci s’intufunèghjanu in un locu sicuru.
Da rammintassi dinù chì i polpi sò di a famiglia di i Cefalòpodi, vale à dì chì so fatti di un capu - cefalo - è di pedi - podi - ciò chì face dì di unu chì hà pocu cervellu, o chì ghjè scurdaghjolu, o smènticu, ch’ellu hà u cervellu in culu cum’è i polpi!
Sò stancu mortu !
Per rende u superlativu in corsu, esìstenu parechji modi : hè assai rossu, hè chjucu chjucu, hà fattu benìssimu...
Eppo’ ci hè u modu più originale chì face seguità l’aggettivu da un altru aggettivu o un participiu passatu. Cusì chì truvemu: stancu mortu, scemu compiu, famitu scalivatu, crosciu intintu, rossu imbacatu o imbacaricciatu(da bacu, arbouse, in francese) è rossu infasgianatu (cum’è un fasgianu).
À l’èpica mancu tantu luntana ch’ella era assai sparta a malatiaccia chjamata tisìa chì si cunsumava famiglie sane à tal puntu ch’elle èranu tenute luntanu da e persone più sane, ùn era rara di sente dì: hè tìsicu fràcicu. Per furtuna c’èranu dinù quelli chì éranu innamurati cotti, cuntenti matti, ricchi immensi, techji tambati è ancu imbriachi marzi, à quell’èpica benedetta chì ùn vi facìanu ancu suffià ind’è quelli attrìzzichi pùzzichi per cacciavvi u permessu di cunduce!
Terra terra !
Quandu si dumanda à qualchidunu cum’ellu stà, segondu a so salute o u so caràttare si ponu sente parechje risposte. L’ottimistu, appena sbaccone, risponderà: “benìssimu!” o puru: “di megliu ùn si pò!”. U spiritosu, ellu, preferisce:” mai di peghju!”. Quellu chì ùn hà voglia ch’elli l’annuchjèssinu si cuntenterà di :”pianu pianu!” o “pian pianinu!”.
In Bastia, è forse in altrò, a prudenza arricumanda piuttostu l’espressione “terra, terra!” , un’altra manera di tènesine à un discorsu muderatu luntanu da voli trasalantichi è d’infrasate iperbòliche. St’espressione, pupulare, si ritrova, ci vole à dilla, in un’aria assai cunnisciuta da l’amatori d’òpara, La calunnia è un venticello, ricacciatu da Il barbiere di Siviglia, di Gioacchino Rossini, cantatu da u bassu Basilio: “piano piano, terra tera, sottovoce, sibilando, va scorrendo, va ronzando...”
Infine ci arresta a lucuzione avverbiale chì si pò oppone à unu chì s’imballa:”bellu bellu!”
Ti pregu salute !
Ghjuntu u tempu di Capudannu, si prèganu tante bellìssime cose. Ma per liberassi da l’influenza di u verbu francese souhaiter, diventatu in corsu suettà, unepochi si sò avvizzati à aduprà u verbu talianu augurare chì ùn face parte di l’usu cumunu. L’espressione ti pregu salute!, invece, dice bè ciò chì ti suettu dice male. Ma da a matina finu à sera ùn màncanu l’occasione di pregà tante belle cose. Bonghjornu! Bon appitittu o, ancu megliu, bona robba! Chì, à i tempi, sarà mancata più a robba chè l’appitittu! Salute! tantu prima di tuccà un bichjere cun l’amici chè quandu unu sternutisce, bona sera! è bona notte! prima d’andà à stracquassi. E ghjente più raffinate vi pregàvanu ancu una felice notte! È si prega dinù salute è pace! À cosa si risponde: chì a robba si face! In quantu à l’omi, ùn mancàvanu di pregavvi salute è viziu è donne à precipiziu! (vene à dissi in quantità!)
Tirà a gambetta
Per chjamà quella stonda chì omu passa da a vita à a morte, ci sò tante espressione corse cum’è : esse à cavallu à a codimozza, esse à candelu in pettu, tirà e buccate, esse à l’ùltimu..
In Bastia si pò sente qualchì volta: tirà a gambetta, hà tiratu a gambetta. Esiste in Ghjènua tiâ (tirà) o gambin è si pò pensà ch’ella sia una làscita venuta da Liguria quandu Bastia era capitale di u Regnu di Corsica.
Da rimarcassi chì a parolla gambetta hè adupratu in Bastia tirnò (dinù in bastiese) ind’è l’espressione fà una gambetta, vale à dì fà cascà à qualchissia pigliènduli a gamba cù u so pede. Da nutassi chì st’espressione esiste in Ghjènua cun listessu sensu, fâ gambetta.
Torna è passa !
Sta custruzzione chì s’adopra in gran parte di Corsica vale per esprime a ripetizione di un’azzione induve chì u francese ricorre à u prefissu “-re”: redire, refaire... Bella sigura, a forma “ricumincià”, “rifà” hè assai sparta dinù.
In quantu à u sensu, “torna è passa !” s’usa per fà intende ch’ellu ci pò esse qualchì rìsicu à troppu stuzzicà, o “surghignà u vespaghju” quandu omu s’azzecca à più forte o più malignu chè sè. Hè megliu à pigliallu cum’è cunsigliu sè, partuti per tonde ùn si vole firmà tosi.
Ind’è listessa espressione, hè interessante nutà chì u verbu “passà” s’adopra in parechji lochi invece di “andà” quandu si pensa di turnà abbastanza prestu:
” Hè passatu pè U Castellà à cumprà u vinu.”
Traduce « on » :
Quattru manere di traduce u « on » francese, in corsu :
. Si + 3rza persona (singulare o plurale) : « A notte, si dorme ». « Si piglianu cappelli è veste quandu si colla in muntagna ».
. Omu + 3rza persona (singulare) : « Omu deve travaglià per stantà u so pane » o « deve omu travaglià per stantà u so pane ».
. 1ma persona di u plurale = on inclusivu. « In Bastia, sunemu di ghitarra in i caffè ».
. 3rza persona di u plurale = on sclusivu. « Sta notte, anu arrubbatu una vittura in cità ».
Tramutassi
Noialtri Corsi, si sà, simu sempre stati superstiziosi è certi modi di fà o di dì, preferimu à ùn adupralli micca. O allora ci vole a parassi di a gattiva sorte cun gesti, cum’è quella di fà e corne, o parolle, cum’è di dì u benedica destinati à francassi di tutti i malanni.
Trà e parolle da evitassi ci sò i verbi parte è andàssine, per dì chì si cambia locu. Tutte e forme verbale saranu messe da cantu: partu, aghju da parte o mi ne vò cum’è s’ellu ùn s’averespe più da parte chè pè u sempre.
Allora, per cunghjurà a sorte – i nostri cugini taliani ùsanu l’espressione per scaramanzia, - s’adopra u verbu tramutassi. Cusì chì ùn parte o ùn si ne và più nisunu: omu si tramuta cù a speranza di ùn avè mai più da parte o da andàssine à l’altru mondu.
Tremendu
Tremendu hè daveru tremendu ! L’agettivu serve per descrive è qualificà un nome da dalli un sensu criscitivu. Tremendu si pò rimpiazzà da strasurdinariu, in u so sensu primu, vale à dì, fora di l’ordinariu.
Ciò chì hè bè cun tremendu hè chì l’affari ponu esse tremendi in parechji sensi, in bè o in male, è anzi, benìssimu o malìssimu, pocu puchissimu o assai assai, bellìssimi o gattivìssimi. Tremendu puderìa esse sinònimu di “incridìbule, tamantu, furmidèvule” o à cuntrariu di “abbuminèvule, spaventosu, affannosu” segondu a intunazione chè vo sciglite. L’inglese dicerìa “terrific”.
In casu pràticu, ritenimu chì “tremendu” accresce assai a dimensione di u nome ch’ellu accumpagna, in un sensu quant’è in un altru è dunque, hè un arnese “tremendu” in casu ch’ellu vi manchessi l’agettivu chè vo circàvate. Tremendu u rimpiazza vulenteri.
U burdigottu
Ind’è tutti i casali di e famiglie ghjenuvese stallate in Bastia, c’era sempre unu o parechji lochi induve s’accatastava tanta è tanta robba. Di règula quelle pìccule custruzzione pigliàvanu postu sottu à qualchì scala o in qualchì cantu di curridore. Quand’ellu pigliava locu sottu scala era muratu da una tramezana è chjosa cù una porta. Custì ci si mettìa robba chì ùn si n’aduprava micca spessu o allora pudìa riceve carbone o legne chì i mercanti venìanu à lampacci à coffe, ‘sse panere grande di vincu, o vètrice, chì s’usàvanu per trascinà a robba. Si tròvanu in altre regione di Corsica cun un sensu à pocu pressu sìmule e parolle scancerìa è ripustigliu. Hè impurtante fà rimarcà chì e parolle burdigottu,tramezana è coffa anu i so currispundenti in lingua di Ghjènua chì sò: bordigotto, tramezzann-a è coffa o cuffa chì anu listessu sensu chè in corsu è chì ùn si trovanu micca in talianu mudernu. Solu coffa hè data in u dizziunariu lo Zingarelli ma cum’è parolla rara.
U camallu
In Bastia, prima ch’ellu si parlessi di i dockers chì brulicàvanu à carcà è scarcà a mercanzìa nant’i battelli in Portu novu, listessu travagliu u facìanu i camalli. À quell’épica, mancu tantu luntana, i giòvani chì ùn vulìanu, o ùn pudìanu più, per parechje ragiò, andà à scola, andàvanu à camallà.
A parolla camallu vene da l’àrabu hammàl è si trova in ghjenuese, camallu o camàlu chì ci l’hà imprestatu, ma chì ormai ci simu tenutu. Ma l’adòpranu altre lingue cum’è u piemuntese, camalo, lombardu, camàl, tuscanu, in Lucca, camallo, sicilianu, camalu.
Oghje sò spariti tantu i camalli chè i dockers è u portu di cummerciu, cum’è un bugnu senza ape è chjosu à ferru da tutte e bande, hà persu a so alegrìa passata.
U chjappacà
C’era tempi fà in Bastia una persona pagata da a cumuna è incaricatu di dà a caccia à i cani vagabondi in cerca di manghjusca per sti carrughji. À i tempi chì i veterinarii s’occupàvanu solu di cavalli, è, qualchì volta, di vacche o di pècure, i cani in libertà pudìanu ancu presentà un rìsicu per a sanità di a pupulazione. Armatu cun un un cappiu attaccatu in punta à un bastone, s’arricuglìa i cani cappiati da i patroni per chjòdeli in una prigiò per i cani: u chjamàvanu u chjappacà. Si pò rimarcà chì chjappà hè pocu o micca usatu in Bastia. Forse a prima parolla sarà stata l’achjappacà da u verbu achjappà, più usatu. In Italia, da u 1895, hè attestata a parolla acchiappacani.
Oghje i cani sò tenuti cù a funa da i patroni ma a pupulazione canina più numerosa lascia per istrada ricordi di pocu prezzu è di gran disturbu à chì ùn guarda in terra. Via, s’ellu ùn ci hè più cani in libertà, hè fàciule sapè chì carrughji chjàppanu.
U fiatu
“A teppa era cusì arritta chì ghjuntu in cima ùn avìa quasi più fiatu. Era sfiatatu. Averìa fattu megliu à fàmmi un’arretta per rifiatà. Ma ghjuntu quassù, aghju pussutu scopre una vista magnìfica, da tagliavvi u fiatu”.
A parolla fiatu si trova dinù ind’è l’espressione ùn avè più fiatu, esse stremu di forze, o peghju, esse in puntu di morte. Di quellu chì, invece, hà forza è curagiu per cunduce un’azzione periculosa, si dicerà chì ci vole avè u fiatu!
In quantu à a paura, ella, vi pò fà scappà u fiatu. Ma, di unu chì attraversa tutti i perìculi fìsichi, di a malatìa o di a gattiva sorte, si pensa ch’ellu àppia sette fiati cum’è i gatti.
Fiatu pò avè u sensu di persona in l’espressione ùn c’era mancu un fiatu.
Per finì, ci firmeremu ind’a mùsica per rimarcà chì sè u francese parla d’“instruments à vent”, u talianu, ellu, dice i fiati.
U Galatéu
Hè un còdice di custumi è di crianza chì stabbilisce e règule di l’etichetta : a manera curtese è distinta di tènesi in sucetà.
U nome stessu vene da Galeazzo Florimonte, Vescu di a diòcesi di Sessa Aurunca (Italia, Campania) chì avìa scrittu ellu e prime règule, ripigliate più tardi da Giovanni Della Casa sottu à u titulu « Galateo ovvero dei costumi », pubblicatu in u 1558. I nomi di i veschi è preti di a Santa Chjesa rumana essendu scritti tandu in latinu, Galeazzo scrisse Galatheus, diventatu Galateo è cursizatu in Galateu.
Hè diventatu, più tardi, nome cumunu. U galateu hè sinònimu di pulitezza, crianza. Si sente dì ogni tantu « guarda chì u t’ampargu eiu u galateu ! » à qualchissia di maleducatu.
U Guadellu è U Puntettu
Quellu fiumicellu chì si trova oghje quasi sutterratu o canalizatu è chì fala per sopra à Bastia, passa sottu à u cunventu di Santu ‘Ntò, schisa U Palazzu di Ghjustì, si sprufonda sott’à a corte di Vechju Liceu senza disturbà mancu appena i travagli di custruzzione di u parcheghju, è finisce per sbuccà ind’è l’àngulu di u portu d’A Marina, accantu à L’Amazzatò.
Cusì falendu, dà u so nome à un casale postu sopra à U Palazzu di Ghjustizia è à un quartiere, quellu appuntu pocu luntanu da a so foce.
Da u latinu VADUM, “locu pocu prufondu” guadu è guadellu sò da mette in relazione cù u talianu “guado” è u francese “gué”, locu pocu prufondu di un fiumicellu chì si pò traversà à pedi o à cavallu.
À i tempi, quandu si falava da Terranova è chì si pigliava ver di A Marina, si passava un ponte piuttostu chjucu chì i Ghjenuvesi chjamonu U Puntettu. Sta parolla hà cunservatu a so aria ghjenuvese postu chì i Tuscani l’averèbbenu chjamatu piuttostu Ponticello.
Ed eccu cume U Guadellu è U Puntettu sò diventati dui quartieri antichi di Bastia.
U Leò
In Bastia, à mezzu à u portu di A Marina ( U Vechju Portu tantu per dilla à l’usu oghjincu !) c’era un scugliò chì impedìa una lìbera navigazione tantu più chì, cù u prugressu, e dimensione di i battelli criscìa. À a municipalità li sarìa piaciuta di sprufundallu ma era senza cuntà cù u putere militare chì spessu pare ch’ellu sia custì solu per ròmpevi a divuzione.
Allochè à a fine, militari, rapresentanti di u gèniu civile è eletti di Bastia s’accurdonu per fà saltà u scogliu d’U Leò in u 1856. L’annu dopu, postu ùn si sà quante damisgiane di pòlvera, u scogliu affundò cum’è un mìseru battellu pigliatu in a tempesta. Oghje fèrmanu sole disegni è ritratti di u superbu chì, à vèdelu bè avìa quantunque a chigna di un leone.
U locu
Da u latinu LOCU(M), a parolla locu ricopre un’aghja semàntica, vale à dì un campu di significazione, più largu chè u so currispundente francese lieu. Perchè sè locu hà tutti i significati di lieu, issu nome s’aduprava, più largamente, à i tempi, cù u sensu di spaziu fisicu, geugràficu. Si dicìa, è si sente sempre dì : ùn aghju micca abbastanza locu per mette tutta sta robba », o, per pudè fà tamanta casa, ci vole daveru u locu ! Si capisce dunque chì quand’ellu hà stu sensu, locu hè statu messu in cuncurrenza cù a parolla piazza : ùn ci hè piazza, manca a piazza, per via di a sumiglia cù u francese place.
Tenimu dunque, piuttostu, piazza quand’è no’ vulemu parlà di quella di Santu Niculà, in Bastia, o quella di U Diamante, in Aghjacciu, o puru per quellu spaziu, chjucu o grande, chì si trova davanti à e nostre case di paesi : sò falatu in piazza à pigliammi appena u frescu !
Si ritrova in a spressione « chì ùn sà fà focu ùn sà fà locu », chì cunferma u fattu chì in « locu » s’intende un significatu più largu chè in francese. U locu hè quì, locu di vita.
U paracqua
Per parassi da l’acqua, quand’ellu piove à sechje, à celu apertu o à rivocchi, l’omu hà inventatu quell’attrìzzicu di tela chì si piega longu un maghju cortu terminatu da un mànicu. Si trova listessa parolla in lingua ghjenuese, parëgua o pëgua.
I pastori, spessu esposti à l‘acqua è i venti, adupràvanu un paracquone tamantu chì li permettìa di francàssila megliu è più chè cosa fàcenu i mudelli oghjinchi.
In Bastia, una volta, esistìa u paracquaiu: vindìa, appuntu, i paracqua chì ghjuvàvanu ancu da bastone tantu per appughjassi camminendu chè per sciaccà qualchì bella paracquata, in casu chì ci vulìa à difèndesi.
U talianu, ellu, usa l’ombrello, per parassi da l’acqua è l’ombrellone per parassi da u sole.
U piantu
L’hè scappati u piantu ! si dice in Bastia è ind’u circondu di unu chì sbotta à pianghje. Da u verbu latinu PLANGERE, chì hà datu pianghje/pienghje in corsu è piangere/ piagnere (talianu anticu), si sò furmati:
Les plaintes, tandu, sò i lagni.
Tutti cunniscemu u dettu : à chì ùn manghja lasagne per Pasqua pifània –Epiphanie- tuttu l’annu si lagna!
U techju ùn crede u famitu
U sensu di stu dettu ci pare abbastanza chjaru: hè sempre diffìciule mèttesi ind’i panni di l’altru soprattuttu quandu l’altru, appuntu, campa cun altre cundizione. Dopu una bella manghjata ùn si pensa più chì si manghjerà torna, nè mancu ch’ellu si possa avè a fame, noi, è puru l’altri. In modu più genèricu quellu chì campa bè ùn misura e difficultà di chì strazia ind’a so vita. Via, i penseri di i ricchi ùn sò quelli di i pòvari: si ne pò vede un’illustrazione cù u muvimentu attuale di i ghjilecchi, o curpetti, gialli.
Ma issu dettu ci dà l’occasione di studià appena a parolla techju. Techju, si sà, hè piuttostu d’usu rozu – rozu cum’è u pane urzinu, l’orzu ùn hè raffinatu quant’è a farina bianca - hè più curtese dì saziu o, megliu, ùn aghju più fame, s’ellu si parla dopu à un ripastu. Esiste ancu, per dì listessu, suddesfu.
Techju, chì ùn si trova in talianu mudernu esiste cun listessu sensu in ghjenuese sottu a forma tecciu è in gallurese – a Gallura essendu a parte settentriunale di a Sardegna – cù a parolla tecchju.
Un hè farina da fanne òstie !
U corsu, cum’è tante altre lingue, hà ciuttatu assai ind’u vucabulariu religiosu. Cusì chì accantu à fòrmule direttamente ricacciate da a liturgìa catòlica: esse à Jube Domne! parolle prununziate da u diàcunu chì, durante a messa parata dumanda, indinuchjatu, a benedizzione per pruclamà u vangelu; a fulgure et tempestate, invucazione tratta da e litanie per dumandà à u Signore di francacci da a saetta è da a tempesta; esse à sicutere, vale à dì èssene sempre à principiu, da sicut erat in principio; aghju da cantatti u Te Deu, da u cantu Te Deum laudamus, chì hè sempre cantatu è, longu quantu ellu hè, dura un bellu po’, accantu dunque à ste fòrmule esiste un’espressione strettu ligata cù a religione: per dì chì a persona ùn vale tante chjarasge si dice ùn hè farina da fanne òstie!
Una volta cunsacrata da u prete, l’òstia, si sà, hè per i cristiani, Cristu presente in un dischettu di farina impastatu senza lèvitu è distribuitu durante a messa. A credenza pupulare ùn averebbe micca capitu ch’ella si pigliessi una farina chì ùn fussi degna di cuntene a persone di Cristu. Da quì st’espressione per qualificà una persona di pocu valore o di scarsa muralità.
Ùn mi hè micca venuta in core!
Megliu è più schjettu chè ùn ci aghju micca pensatu!, pudemu usà in corsu l’espressione ùn mi hè micca venuta in core! induve core rapresenta u centru di u pensà segondu l’antichi è induve venuta si trova à u feminile segondu l’usu latinu, RES, a cosa, è chì truvemu in tante espressione: a sò, a pensu cusì, ti la dicu...
Ùn mi vene micca in core traduce in altra manera ùn m’avvengu più, ùn mi ne ricordu micca. Nutemu chì ricurdà, ellu, hè custruitu nant’à u nome core, da u latinu CORDEM, cù u sensu, appuntu, di fà vene in core.
In certe regione di Corsica adòpranu i verbi ammintà è rammintà, interessanti dinù, postu chì ùn fàcenu più vene in core ma in mente.
Core è mente in tantu chè centri di l’idea, di a memoria, di u pensà, ci ripòrtanu à un passatu assai landanu è clàssicu. Era interessante ricurdàssine, nò?
Una bella spassighjata !
A matina, quandu si hà tempu è voglia, o allora dopu culaziò, o puru d’estate dopu cena, hè sempre un piacè fassi una spassighjata. Soli o cun qualchì amicu.
In Bastia, si pò falà nant’a Pià –santu Niculà, bella sigura!- si pò camminà longu u mare o tirassi dui passi per i carrughji antichi di a cità.
Altri, dinù, vanu à spassu, ciò chì i franca da l’orrenda “pruminata”.
U più impurtante, in ogni casu, hè, appuntu, di ùn micca fassi mandà à spassu da l’altri percò tandu una parolla piglia l’altra è ponu ancu vucà i scapochji, i tusci è ancu i cazzotti!
Una cuncurdanza speziale
In Corsica, in modu generale, a cuncurdanza di i tempi in a prepusizione à u cunghjuntivu – subjonctif, in francese - si face in modu tranquillu :
vogliu (presente indicativu) ch’ellu venga (presente cunghjuntivu)
vulìa (imperfettu indicativu), vulerìa (presente cundiziunale) ch’ellu venissi (imperfettu cunghjuntivu)
Finora, tuttu pare chjaru è a règula puderebbe esse quessa:
Quandu u verbu chì esprime una vuluntà, un timore, una preghera... in a principale hè à u presente indicativu, u verbu di a suburdinata si mette à u presente cunghjuntivu.
Quandu invece u verbu hè à un tempu di u passatu o à un presente cundiziunale u verbu di a suburdinata hè à l’imperfettu cunghjuntivu.
Ma, in Bastia è in Aiacciu, almenu, u tempu di a suburdinata ùn hè mai à u presente cunghjuntivu ma à à l’imperfettu:
ùn vogliu micca ch’ellu venissi, ùn credu micca ch’ella fussi riccu.
Rimarchemu chì sta règula s’usa dinù in parechji dialetti centro-meridiunali d’Italia.
Una rinfriscatella nant’à a cunsunatura capunanzu
(o “lénition consonantique” in francese)
Mancu si tratta quì di fà un espostu longu è tiratu nant’à ‘ssu fenòmenu, ma di rinfriscà appena a nostra memoria in giru à sta nuzione.
A cunsunatura capunanzu hè un fenòmenu assai spartu in Corsica cun gradi diversi è chì ùn hè micca sempre fàciule da rispettassi. Dimu chì segondu cum’ella hè pusiziunata, a cunsunante pò esse prununziata sia cun un sonu “duru”, sia cun un sonu “lene” o “dèbule”.
Pigliemu qualchì casu:
Vecu à Bastia[b] Sò di Bastia [w]
Si vede chì a prepusizione à mantene dura a cunsunante chì seguita.
Fàcenu listessa:
ventu [b], cosa [k] piombu! [p]
Per finì, è puru s’ella ùn ancu l’èpica, ricurdèmuci chì u nostru cusì bellu pace è salute si prununzia: pace [p] è salute! [s].
Un’americanata
A i tempi landani, quandu ùn esistìa ancu a televisione, u sinemà era, in Bastia, u solu mezu di cumunicà cù u mondu, tantu quellu di l’attualità chè quellu di l’arte di a pellìcula. Fiuriva tandu, trà l’altri, un gènaru di filmi assai apprezzatu, chjamatu oghje western è chì chjamàvanu filmu – o firmu, per rispetta a parlata – di gobboi. Ma u tèrmine più spartu per definì stu gènaru era quellu di americanata. Via, una storia di gobboi, cun pistulittate, cazzuttate, fucilate è bete di vischì à vòline più, tuttu made in USA.
L’eroe, prutagunista indistruttìbule è indiscuttìbule, u chjamàvanu u giòvanu. Addirizzava i gattivi, salvava i dèbuli, biìa vischì in quantità quant’è ch’ellu bivissi acqua, tantu era capace di disfà a cravatta di u catrichinu à cinquanta metri cù una pistulittata sola. È, soprattuttu, pigliava a suprana nant’à a bella zitella chì, stanca di resiste à l’assalti amurosi, l’accurdava u primu basgiu sottu à l’evive rimurose di una sala in sussuru chì battìa e mane mughjendu:”unu à zeru!”
Và à fatti leghje
“O và è fatti leghje” hè una spressione chì magaru si sente spessu è chì, a sentimu bè, ùn hè tantu impressa da a simpatìa. Và à fatti leghje, s’intenda, và à fatti scunghjurà chì ai u diàvule addossu. Si dice à qualchissìa chì pare pusessu, spiritatu. Ci vole à sapè chì tempi fà, a pràtica di l’esurcìsimu era più sparta chè oghje è i preti scunghjuràvanu a ghjente chì parìa scimita o fora di u suminatu. Da scunghjuralla, u prete lighjìa davanti à ella, preghere è testi santi da caccià u diàvule da nentru à a persona. Ùn hè dunque chè più tardi, per via di un spustamentu semànticu, chì l’espressione hà pigliatu u sensu mudernu di ”vàitine à spassu” quand’elli ùn sò modi di dì più crudi!
Vai è ripòsati !
Accantu à a forma più cunnisciuta “vai à ripusatti!” si trova sta custruzzione, assai usata in gran parte di Corsica. S’ella ùn hà micca currispundente in francese nè, à quantu pare, in talianu, si ritrova in inglese: “ go and take the book!”
Sta custruzzione s’adopra solu à l’imperativu: “andemu è cuglièmuci duie castagne per fanne ballotte!”, “andate è aspettate in piazza!”
Listessu si pò fà cù u verbu “vene” invece di “andà”: “veni è tòccami a manu!” è u più di i verbi di muvimentu: “corri è chjàppalu!”, “passa è chjàmalu!”, “fala è cèrcalu!”, “colla è pìglialu!”
Da ùn cunfòndesi cù l’espressione di tippu: ” piglia è li sciacca un pattone.” o u rinumatu: “ Tè, piglia è porta in casa!” chì si dice à chì hè statu smuccicatu.
Vulè & Pudè
Sti verbi sò detti « servi », vole dì chì, à di le volte, ne chjàmanu un antru daretu, (es : vulè cantà – pudè corre). A scelta di l’ausiliare (à u passatu cumpostu o u più chè perfettu) si ferà in funzione di u verbu à l’infinitivu. A pressione di u francese chì, cun vulè/pudè, ùn adopra chè l’ausiliare avè, culpisce appena a scelta in corsu. Pare appena cumplicatu cusì ma in u cuncretu hè più sèmplice. Ci vole à pensà chì ausiliare si serìa adupratu cun l’altru verbu, micca cun vulè/pudè.
Es : Manghjà = « aghju manghjatu ». Dunque = « aghju vulsutu manghjà ».
Parte = « sò partutu ». Dunque = « sò pussutu parte ».
Attenti, tandu, à a differenza di u francese, ci vulerà – cù u l’ausigliare ESSE - à accurdà. « Elli, ùn sò pussuti parte. »
Vulenteri
Vulenteri vole dì “chì si face cun lìbera vuluntà”. Oghje ùn hà più chè un adopru ligatu à qualcosa di pusitivu, chì accunsente : “vengu vulenteri à manghjà ind’è tè”, “un bon bichjeru di vinu, u mi beiu vulenteri”.
Ma prima, “vulenteri” s’aduprava dinù in situazione tantu aggradèvule o felice. Quandu si fàcenu e parte per esempiu, (presentà e so cunduglianze), accadìa chì omu dica “mi dispiace vulenteri”. Si capisce bè chì ùn si raligrava micca omu di a morte di un tale, ma, à cuntrariu, ch’ellu cumpatìa da a so propia vuluntà, è cun tanta sincerità, à u dolu di a famiglia.
Quandu u prezzu di una mercanzìa cunvene per vìa chì ùn si ghjudicheghja micca ch’ellu sìa caru, anzi ch’ellu hè interessante, s’adopra l’espressione hè à bon pattu.
U pattu era - è ghjè sempre – l’accordu decisu di lìbera manera trà e duie parte chì s’accòrdanu nant’à a qualità di a cosa vinduta. Ottene una cosa à bon pattu vole dunque dì chì quellu chì compra hè suddisfattu di u prezzu pagatu. St’espressione ci vene siguramente da u ghjenuvese a bon patto chì ùn si trova in talianu officiale. Oghje i Taliani dìcenu a buon mercato. Quandu invece si vole mette una cundizione per chì l’affare trovi una soluzione s’adopra l’espressione à patti è cundizioni, esempiu: vengu à fà cullaziò cun tè à patti è cundizioni chì tù mi lascessi pagà!
A casa Castagnola
Situata in Bastia, hè stata custruita versu a fine di l’anni millecinquecentu è porta a scritta assai famosa, col tempo, sopra à u purtò. Sarebbe stata una manera di risponde à l’orgogliu di a famiglia Cardi chì avìa a so casa appunta in faccia è chì ghjè un casale di quelli. Sti dui casali si vèdenu sempre ancu oghje in fondu à E Terrazze per quellu di i Cardi è appena più sottu per quellu di i Castagnola.
Venuti da Rapallo, in Ligùria, i Castagnola èranu funziunarii di Ghjènua eppo’ dopu cummercianti è prupietarii. Si còntanu 7 pudestà di a cità di Bastia – chì currispundìa appena à l’incàricu di mere - trà u 1590 (mille è cinquecentu novanta) è u 1603 (mille è seicentu è trè).
U suffittu di u purtò porta una pittura magnìfica chì rapresenta a vittoria di i Cristiani nant’à i Turchi in Lèpanto, in u 1570. Nant’à a facciata à nordu, si vede una scultura dedicata à San Roccu chì, cusì dìcenu, firmò l’epidemia di pesta propiu custì à u XVII sèculu.
À dilla franca
Per esprime a manera, ciò chì si face spessu cun l’usu di l’avverbiu in “-mente” – esempiu: “facilmente”, tantu in francese “-ment” chè in talianu “-mente”, u corsu si ghjova spessu di l’aggettivu cum’è, per esempiu, ind’è l’espressione “à dilla franca” (à franchement parler) piuttostu chè “francamente”, o ancu “francadimente”. Cusì chi pò “parlà chjaru” piuttostu chè “chjaramente”, ancu s’elle si tròvanu, in francese, nant’à listessu mudellu “parler clair” o “dire tout haut” ma chì si ponu cunsiderà espressione cunsacrate o fatte.
A differenza hè chì in corsu l’usu di l’aggettivu à valore avverbiale hè più spessu utilizatu. Truvemu, per indettu, è a lista puderebbe esse più longa: “u ciucciu sughje abbasitu” (goulûment), “da quì si colla più fàciule”, “stu muratore travaglia seriu”, “l’omu si spasseghja tranquillu”, “què cammina decisu”, “l’amicu parla plàcidu”...
A Gabella di Bastia
Quandu ghjunghjite da Corsu Auguste Gaudin è chì pigliate à Corsu Favale, induv’elli cumèncianu i rampà di Citatè, propiu custì induv’ella ci hè quella girata, ghjè A Gabella. Si puderìa pensà chì essendu ch’ella hè vicinu à u portu anticu ,ch’ellu c’era un scagnu per chì si pudessi pagà e tasse nant’à u sale. Or invece nò. O almenu micca solu. Prima chì l’epica muderna aprissi strade è carrughji, un bellu fossu currìa longu u rampà è quandu ùn ci corse più l’acqua, hè custì ch’elli ammazzàvanu capre, pècure è pìcculu bestiame prima chì tutta quella carne ùn finissi in Terrenò ( Terranova) nant’à a chjappa chì dete u so nome à u carrughju. À chì vulìa vende carne, pesciu o frutta è legumi duvìanu pagà e tasse à A Gabella. Cusì pagava dinù e tasse à chì vindìa vinu, sale, è pagàvanu i battelli chì s’accustàvanu à u molu. I gabellotti avìanu a so casetta custì è ghjera un incaricu chì Ghjènuva vindìa contru à somme in soldi chì à di le volte èranu più alte chè i diritti percepiti. È à chì ùn ci la facìa à fà benefizii si ritruvava spessu in prigiò!
A paghjella
U nome “paghjella” hè statu ogettu tante volti di dibàttiti accaniti nant’à a so òrigine. S’elle si guàrdanu bè e differente forme di u cantu tradiziunale corsu, omu puderà rimarcà chì ghjè a struttura di a puesia chì dà u nome à u cantu. D’infatti, a paghjella hè cumposta da trè passate di dui versi signuna. Detta ostrimente, trè paghje di dui versi.
U terzettu, ellu, per un dettu, hè custruitu nant’à una forma di trè versi endecassìllabi (ondeci sìllabe signune) : trè versi fàcenu un terzettu.
Listessa per u madricale, issu cantu ricircatu, chì u nome, spartu in u Mediterraniu (Italia è Pruvenza), li vene da a so forma puètica.
L’usu di a preposizione à davanti à nomi propii o à prunomi
( o accusativu prepusiziunale)
Si trova davanti à:
- Un nome propiu: Vecu à Petru, à Maria, à Bastia.
Aghju dettu : iè ! Trattàtelu ancu da Monsieur, chì u persunagiu hè di valore ! (U viaghju di Lenzulone)
- Un prunome persunale : sentu à tè, vecu à ellu.
- Un prunome dimustrativu : vecu à quelli di l’impresa sta sera.
- Prunome indefinitu : vecu à tutti. Sentu à ognunu.
- Prunome interrugativu: à quale ai vistu?
- Dopu à mì davanti à nomi o prunomi : mì à Paulu! mì à ellu!
- Certi tìtuli, seguitati o nò da un nome: Vecu à Prete Pasquali. Ricevimu à Munsignore.
- Ind’è certe espressione antiche: Ne parleremu à Signor Nutaru!
- Ind’u casu diversu da l’accusativu prepusiziunale: u mondu hè fattu à scala: à chi colla è à chì fala, à chì dorme ùn piglia pesci!
A prima chjesa di san Carlu
In Bastia, quandu vi truvate à A Gabella è chì guardate versu A Marina, vidite davant’à voi tamanta ricciata cusì bella è cusì larga chì vene à imbàttesi contr’à a Casa Romieu, u casale più bellu di u molu Albert Gillio. Omu si dumanda cume hè chì ci sia tamantu locu quandu i casali di Bastia ùn làscianu chè poca piazza à i carrughji chì i fianchèghjanu. Ebbè, hè bella sèmplice: nant’à stu locu c’era una chjesa intitulata à San Carlu! I ribelli, quelli chì cuntestàvanu u putere ghjenuvese venìanu à truvacci rifugiu per evità d’esse sottuposti à a ghjustizia. U guvernatore ghjenuvese chì ùn suppurtava più chì i ribelli scappèssinu à a so lege finì per fà distrughje a chjesa è fece custruì a chjesa attuale di san Carlu chì ùn gudìa più di u dirittu di d’asiliu. Quandu i padri ghjesuitti ghjùnsenu in Bastia in u 1601, l’intitulonu à sant’Ignaziu, fundatore di l’òrdine è quandu funu cacciati via di Corsica da Luigi XV, a chjesa ripigliò u so tìtulu di san Carlu, essendu ch’ella accuglia a cunfraterna di san Carlu.
A Salviata
In Bastia , è in altri lochi, a Salviata hè una spezia di panetta dolce à forma di « S », pò esse per rammentà ch’ella hè fatta à l’èpica di i Santi, u 1u novembre. Si chjama Salviata perchè he prufumata cù a salvia, - sauge in francese - pianta di l’immurtalità è cultivata da i frati tanti sèculi fà.
Altre interpretazione di a forma in “S” vanu à favore di a parolla Salvia. Ma si sà chì a simbòlica hà assai impurtanza ind’è e nostre sucietà primitive.
U nome di Salviata vene da u latinu SALVUM, vene à dì salvatu.
In stu tempu di u principiu di novembre, si sà, i cristiani prèganu per i so morti è spèranu ch’elli sianu salvi è liberati da e pene di l’infernu. Per rammentà i balli chì i nostri antenati landani facìanu in l’onore di i morti, i Corsi d’oghje, ancu senza cunnosce quell’usu, si sciàccanu quel pocu è tantu di quella squisita Salviata.
À sbuzeffu
O “à bizeffa, à buzeffa, à buzeffu”. Vene da l’àrapu magrebbinu “bezzäf” chì vole dì “assai”. À sbuzeffu s’impiega per insignà una grande quantità. Cun tante altre parolle “baracucca, artichjoccu, alimea, sciffru, zeru, zùccaru...” hè una trà e làscite di l’influenza àrapa in a lingua corsa.
S’impiega vulenteri sta parolla quandu a quantità evucata hè propiu diviziosa. “E notte di statina, si vèdenu stelle à sbuzeffu”, “sta mane, hè sbarcatu ghjente à sbuzeffu da u battellu”, “questu quì hà soldi à sbuzeffu ma ùn ti paga u colpu à beie mancu per more !”
A scopa
In francese, la bruyère. Hè un arbitrellu bellu cunnisciutu chì si trova in budanza pè ‘sse machje isulane.
A scopa hè dinù, si sà, un ghjocu à carti chì tira u so nome da u fattu ch’ellu cunsiste a spazzà e carti lampate, da ogni ghjucadore à so tornu, à mezu à u tavulinu. A sapete, e spàzzule èranu fatte di scopa, chì si sviluppa in màzzuli assai zeppi, è chì dunque diventa assai pràtica à caccià da in terra, pòlvera è mullizzu quand’ella hè aduprata à spazzà.
Si dice infine di qualchissìa ch’ellu hè « buciardu cum’è a scopa » postu chì in a memoria pupulare, a scopa serìa statu l’arbitrellu ch’averebbi palisatu à Cristu, chì daretu à ella si piattò quand’elli ghjùnsenu i suldati rumani à arrestallu, ma chì l’arburatura ùn avìa pussutu piattà abbastanza. In punizione, u Signore a cundannò à a penitenza è a infecundità : à fiurisce senza mai granà.
À sicutera/à sicutere
Gloria Patri et Filio et Spirtui Sancto, sicut erat in principio et nunc et semper, et in saecula saeculorum, amen. Quelli chì càntanu a messa cunnòscenu bè sta passata finale di l’intròitu, vale à dì, u primu cantu, quellu chì intruduce a santa messa. Si traduce in corsu cusì : gloria à u Patre è à u Figliolu, à u Spìritu Santu, cum’ella era in princìpiu, avà è sempre, è per i sèculi di i sèculi, ame. In corsu, èssene à sicutere traduce una situazione chì ùn vole cambià, chì mai evulueghja : cum’ella era à principiu, avà è sempre.
A Zecca, U Fasgiolu è A Bocca d’Infè!
S’hè parlatu, pocu tempu fà, ind’u quatru di Praticalingua, di a strada chì corre longu u mare è permette d’entre in villa. Induv’ella ci hè, oghje, l’ingeniu per intrappulà quelli chì cammìnanu aldilà d’una certa vitezza, u radàr, custì hè U Tufò. Quandu si ghjunghje davanti à a casetta chì facìa, una volta, da pozza per lavacci i panni, hè Ficaghjola, celebrata in a canzona famosa chì canta è conta a so falata. U scogliu chì si vede à qualchì bracciata da a batticcia hè L’Isula. Fattu qualchì giru di ròtula, si ghjunghje à A Bocca d’Infè (d’Infernu!), un scogliu altu è frastagliatu chì mughjava quandu u mare era grossu. Francatu stu scogliu, èramu in Portivechju, primu portu di Bastia avanti à quellu di A Marina, chjamatu oghje Vechju Portu. Dopu venìanu i scogli chjamati U Paradisu, largu è còmudu per stracquaccisi à piglià sole, U Fasgiolu chjamatu cusì per a so forma, A Zecca, chì venìa à fior d’acqua, nome da appaghjà cù a parolla taliana secca chì pussede listessu sensu, U Scugliò, impunente è, infine chì sustene i baluardi, i rampà, A Culonna chì permettìa, è permette sempre, à i battelli di scioru di truvà riparu quandu u mare hè grossu.
Accunsente un verbu !
« Per parlà corsu, ci vole à pensà in corsu » si sente spessu. Iè, sigura. Ma venerà ancu più faciule à dì chè à fà, spessu. Una chjave, forse, chì face a differenza trà un pensamentu francese è un pensamentu corsu, hè l’adopru privilegiatu di u verbu (in corsu) quandu u francese li preferisce un nome. Hè un intoppu frequente ch’ellu impetta spessu omu, quand’ellu parla, di ghjunghje à ùn truvà più u nome chì ci vole, o ch’ella sdica troppu. Accade spessu, dinù, quandu dinù si cerca a traduzzione corsa di un mistieru o di un ogettu di i tempi oghjinchi. In corsu, si mette a robba à rinfriscà megliu chè à u frigò, è à un spenghjifocu o un pumpieru, accade ch’ellu spenghjessi u focu quant’ellu venissi à succorre a ghjente o dessi cura à un ferritu. Ùn hè micca chè un nome chì ùn li basta. Sò e tacche è l’azzioni chì definiscenu più vulenteri un mistieru. Ogni lingua hà a so manera di descrive a vita…
Acqua puttana
Ùn avete mai intesu, à prupòsitu di un caffè troppu allungatu è chì piace pocu à quale u vede servùtuli, ch’ellu era acqua puttana ?
À rìsicu di dispiace à l’amatori di parullacce, l’acqua puttana ùn hà nunda à chì vede cù u mistieru - cusì dettu - u più vechju à u mondu. È perchè, d’altronde, l’acqua si serìa puttana ?!
Puttana vene da u latinu putèus (in francese, le puits è in corsu, dopu à evuluzione : u pozzu). L’acqua puttana hè un acqua tòrbida, pocu chjara, cum’ella pò esse quella di un fondu di pozzu, o cum’è quella chì ci si mette troppu pocu caffè. Si pò sente dinù a sciòndera, (acqua di lisciva di cènnere) è chì, di listessa manera, insegna un caffè troppu allungatu.
Ancu, torna è dinù.
Per esprime un fattu o un dì chì si ripete s’ùsanu ancu, torna è dinù, ma chì ùn anu micca listessu impiegu. Vidèmuli cun l’esempii:
- Ancu.
Un hè ancu à vene (il n’est pas encore venu)
Ancu! Et puis quoi encore!
In giru negativu diventa mancu
Un hè mancu venutu à vèdemi (même pas)
- Torna
Torna! (encore! ça suffit!)
- Dinù
Dinù ! mi porti in collu ? hè, dinù! ( et puis quoi!)
Appellàssine à u Senatu
Quandu si vole dì à unu ch’ellu po’ sempre corre, ch’ellu aspetta indarnu una risposta à u so casu, vale à dì à u so affare, li si dice: ” ti n’appellerai à u Senatu!”. Quellu di Ghjènua, si capisce, avvezzu à ùn discioglie mai, o pocu, l’affari, soprattuttu quandu si trattava di l’affari di Corsi. U verbu “appellà” si ritrova in francese sott’à a forma “j’en appelle à la justice”, “j’en appelle à votre bon sens” è in a fòrmula “cour d’appel”. Ritruvemu a forma “appellarsi” in talianu: “ricorrere a un giudice di grado superiore affinché modifichi un provvedimento viziato o ingiusto”.
Avè a mànica longa !
Si sà chì ùn hè sempre fàciule ottene quellu postu ancu s’ellu ci si hà dirittu, quellu favore o quell’aiutu. Dopu avèllila pruvata tante è tante volte, ùn ferma più à chì chere l’aiutu chè à arricumandassi à quellu chì, cunniscendu cose e persone, ci la face à discioglie u casu, à risolve l’affare, via, à accuncià a somma. À patti è cundizione chì l’omu avessi pròpiu, cume si dice, a mànica longa.
U francese, in quantu à ellu, ci metterìa u bracciu – longu dinù – invece chì u talianu preferisce mèttele traminduie: avere le braccia lunghe.
Infine chì, màniche o bracce, l’espressione arreca a prova chì l’usu chì a chjama à l’omu putente ùn hè un fattu novu nè mancu circuscrittu à a Corsica sola!
Azezu cum’è un zinzì !
In Bastia, per dì chì una persona hè di gattivu amore, ( o umore, in tanti altri lochi), ch’ella bruntuleghja è muguneghja, ch’ella presenta una faccia ingrizippita si dice ch’ella hè azeza cum’è un zinzì!
St’espressione hè assai interessante per parechje ragiò: prima ci si pò nutà un’allitterazione, vene à dì a ripetizione di un sonu fattu da una cunsunale, quì [dz].
A seconda rimarca tocca a parolla zinzì attestatu solu in Bastia, chì ghjè u nome di st’animale di mare carcu di spinzoni negri cum’è tanti achi, arradicatu nant’à i scogli è chì ghjè una delizia da manghjassi. In ghjenuvese si dice zin, parolla chì si trova in tutta a Corsica sottu à a forma u zinu, i zini.
Infine quandu si vole dì chì unu hè avaru, minutu, chì tene stretti i so soldi, o ancu ch’ellu hè ràncicu, si dice: hà un zinzì indi stacca!
Bastia, capitale di u ventu ?
S’ella ùn ne hè a capitale, Bastia hè spessu scuzzulata da i venti. Quellu chì soffia più forte hè u Libecciu. Venutu da meziornu è punente (S.O), hè un ventu piuttostu tèpidu è, quand’ellu franca à Tighjime per assaltà à Bastia, franca à Livornu.
Da nordu è levante (N.O) soffia u Maestrale chì prulonga u famosu ventu di Pruvenza. Ma intepidìdusi franchendu u mare ùn hè più cusì ghjalatu cum’è in Avignone.
Da nordu vene a Tramuntana, fresca è sana, ma soprattuttu ghjalata. Spurguleghja u cele caccèndune via tutti i nuli.
Sempre da nordu ma cun un zìzzicu di levante indrentu, A Tramuntana torba, ella, ci arreca nuli carchi d’acqua è di neve qualchì volta.
Da nordu è levante (N.E), soffia u Grecale, caldu d’estate è freddu d’invernu.
Infine, da meziornu è levante (S.E), ci arreca l’umidità u Sciloccu.
Esìstenu torna altri venti ma menu cunnisciuti o specìfichi.
Calculendu cù i nùmari
Chì i sgalabbati di a matemàtica ùn si piglièssinu di paura, ùn si tratta quì di fà càlculi, ma piuttostu di lampà un ochju nant’à i nùmari. Da unu à sèdeci l’affare và lisciu per tutti. À parte da dicessette si rimarca a presenza di dui S chì marca a presenza sottuntesa di a cuurdinazione è vale à dì: dece è sette; diciottu ùn hè toccu postu chì ottu cummencia cù una vucale; dicennove ripete listessu fenòmenu cù u raddoppiu di n. In Bastia si dicerà piuttostu decessette è decennove, più vicini à l’etimulugìa. Per l’altre decine u fenòmenu ùn si ripete: vintisette è vintinove senza raddoppiu. È cusì via per l’altre decine.
U corsu hà mantenutu settanta, ottanta è novanta cum’è in talianu, quandu u francese hà inventatu settantadece, quattruvinti è quattruvintidece!
Francatu centu, i nùmari chì seguìtanu sò ligati à centu è multèplici cù a cuurdinazione è: cent’è unu, cent’ è dui cent’è trè è cusì via finu à cent’è dicennove, duiecent’è unu, duiecent’è dui è tira avanti è passa! Dopu à dicennove di ogni centinaia, casca a cuurdinazione: duiecentuvinti, duiecentutrenta.
Saltemu in mille: mille quand’ellu hè solu, ma duimila è duiemila, tremila è cusì via...dui essendu u solu nùmaru chì s’accorda: dui zitelli ma duie fèmine.
Casone, purtone, finestrone è stradone
Quandu si vole parlà di una casa, una porta, una finestra o una strada grande s’adopra à preferenza u crescitivu –one.
Hè cusì ch’elle divèntanu casone, purtone, finrestrone o stradone. Si nota chì tandu isse parolle càmbianu gènaru:da femminile pàssanu à maschile:
una casa>un casone, una porta>un purtone, una finestra>un finestrone, una strada>un stradone. In Bastia, cù a muzzatura, di siguru, casone diventa casò, purtone purtò, finestrone finestrò è stradone stradò.
Da rimarcà, dinù, chì u femminile di parolle cù u crescitivu saldatu à a partenza si face in -ona:
una manghjona, una scruccona una paurona currispundenti à i maschili: un manghjone, un scruccone, un paurone.
Chì pezzone !
Quandu u coll’è fala vesperinu (o u mont’è scendi per parlà bastiese) facìa furore nant’ A Pià è nant’A Traversa, i maschji cannuchjulàvanu cun tanta invìdia e fèmine chì li venìanu à contrasensu. È ùn mancàvanu i cummenti nè i ghjudicamenti. Di tale fèmina, fatta à u pinnellu, si dicìa ch’ella era un pezzu quandu ùn era un pezzone. Ma c’èranu di quelle chì èranu scogli o, ancu peghju, scogli di fondu da tantu chì passàvanu per brutte (per dilla à l’usu bastiese. In altri lochi si dicerebbe goffe o boffe). Altre, torna éranu classificate tòtani! (u tòtanu sarebbe cos’ellu chjama u francese encornet, calamar).
Ma e critiche falàvanu asciutte è bagnate dinù nant’à i maschji chì scurrìanu e fèmine. È ci vole à rimarcà chì, à quelli tempi, éranu i longhi chì si ne ridìa omu di più: O maghjò, chì tempu face quassù? In quantu à elli, i grassi, cume oghje, li si ghjucàvanu à a risa: chì màcina! (quellu bloccu di petra di mulinu chì si ne macinava u granu o l’alive). Eppo’ firmava a parolla chì finìa per diventà cugnome per certi, o panzeccù! ( cuntrazzione, bella sigura, di panza è culu!)
Cinta è currighjolu
In Bastia, cum’è in parechji lochi di Corsica, si chjama cinta a striscia di coghju o di stofa chì tene i pantaloni. Ma altri lochi anu altre parolle. Si pò sente dì u currighjolu, è u curghjolu. In talianu si trova sempre accantu à a più currente cintura la correggia da u latinu CORRIGIA, “striscia, cinghia di cuoio”. È chì s’assumiglia di più à u corsu truvemu correggiòla, correggiòlo, cusì vicinu à u nostru currighjolu.
À i tempi l’arnese ùn ghjuvava solu à fà tene i pantaloni. Si ne ricurderanu e cule di i zitelli quand’elle vucàvanu quelle currighjulate!
Ma l’espressione più schjetta è più fiurita usata in Bastia era: avè i pantaloni stretti in curreghja. Sta curreghja custì ùn avìa nunda à chì vede cù i venti cappiati per daretu, ma, appuntu cù a striscia di coghju chì n’avemu parlatu anz’ora.
Coglie
Si coglie un fiore, si coglie a frutta nant’à l’àrburu. Hè u sensu forse u più adupratu di stu verbu ben cunnisciutu.
Ma coglie si ritrova dinù in u vucabulariu di e mammane o l’accuglitrice, quelle chì u francese chjama sages-femmes è chì, ghjustappuntu, sò incaricate di coglie u partu quandu a donna incinta mette à u mondu a so prugenitura.
Infine, coglie à a forma prunuminale hè sinònimu di cullà o imbarcà : “mi cogliu nantu à st’arburu”, o “alè, cògliti in vittura”. Tandu, in u listessu sensu, pudemu ritruvà dinù l’impiegu di u verbu “pichjà”, sempre à a forma prunuminale : “aiò pìchjati quì”.
Cuncurdanza trà i tempi :
Quandu s’impetta a cuncurdanza trà i tempi, à un verbu à u presente di l’indicativu in a pruposta principale, li ci hà da vulè un presente di u sughjuntivu indè a suburdunata : « Ci vole chè tù venga ».
Difficultà : accade chì a forma sia esigente è chì ci voglia à cunnòscela bè. Per esempiu : « basta ch’ella ti piacqua (piace) », o « ci vole ch’o corga (corre) ».
U parletu bastiacciu (è u rughjone) vede di manera sistemàtica un imperfettu di u sughjuntivu ind’è a suburdunata, qualessu sia u tempu adupratu in a pruposta principale. Bona nutizia, basta, per custruisce l’impefettu di u sughjuntivu à aghjunghje –essi, -essi, -essi, -èssimu, -èssite, -èssinu à u radicale di i verbi in –à, è –issi, -issi, -issi, -ìssimu, -ìssite, -ìssinu per l’altri gruppi.
Oghje chì u cursore d’appartinenza à u so locu ùn vale più cum’è tandu, per via chì simu avvezzi à campà in parechji lochi (paesi è cità) hè custì una manera di schisà l’intoppu di e forme cumplicate o scunnisciute di u presente di u sughjuntivu. Attenti ! Ùn vole micca dì quessa ch’ellu ci vulissi à sminticà u presente, o privassi d’aduprallu. Ma, à casu, permette sta règula bastiaccia, di fassi capisce è di mantene l’usu di u corsu. Patt’è cundizioni di firmà un suppulellu curerente in a so parlata.
«Custì ùn ci capisce mancu un ghjènuvese ! »
Una lingua, si sà, rispechja l’usi, e norme, e realità di un locu à un tempu cunsideratu. Cusì chì sarà diffìciule truvà in corsu a traduzzione di ”igloo” o u vucabulariu di cume ammaestrà l’elefanti.
Quandu Ghjènua amministrava a Corsica -quasi cinque sèculi di presenza – l’alte funzione èranu occupate da ghjenuesi mandati apposta o residenti in Bastia. L’altri, ùn avìanu dirittu à tante cose: nè à scole, nè à putere, nè à benestà. Quandu, dunque, una situazione era diffìciule per elli à disciuplicassi, chì u casu apparìa senza soluzione, chì l’affare era assai assai cumplicatu, u bon sensu pupulare s’era trovu l’espressione: ” custì, ùn ci capisce mancu un ghjenuvese!”
“Dalli a corda!”
In i tempi passati, ma micca tantu luntani, quandu l’arillogi –per dilla à l’usu bastiese, cun l’”O” chjosa cume in a parolla francese, “eau” – ùn avìanu ancu quelle pìccule batterìe chì li permèttenu oghje d’ùn scaglià mancu un segondu, à l’orilogi- cume si dice à paesi – li si dava a corda, vale à dì chì si mettìa in pressione u meccanìsimu sia cù a chjave, per e pèndule, sia à son di giravira nant’à quella mulletta di e “cipolle” in oru o l’arillogi chì si pòrtanu in polzu.
Oghje chì st’usu hè quasi sparitu, l’espressione ùn ferma più chè per dì chì certi, ùn anu bisognu d’aiutu per truvà sempre à chì dì è chì ùn anu bisognu ch’elli li si dessi a corda: “Eh! Dalli ancu a corda!”
*“Di u quale, à u quale…”
Per seguità tantu e custruzzioni francesi chè taliane u corsu mudernu usa facilmente: “ a persona à quale aghju scrittu, u bastone senza u quale ùn possu camminà...” eppuru, esiste un prunome relativu più semplice è chì si hè sempre adupratu: “chì”
Averemu cusì: “ a puesia chì m’avvengu sempre” piuttostu chè *”a puesia di a quale m’avvengu”, “l’omu chì ci aghju parlatu” megliu che *“l’omu à u quale aghju parlatu”, “l’amichi chì ci sò andatu in viaghju, l’amichi chì cì sò andatu in vaghju cun elli” piuttostu chè *“l’amichi cù i quali sò andatu in viaghju”.
Avà, circhemu d’esse in accordu cù a règula chì Praticalingua ci hà datu unepochi d’esempii” piuttostu chè *“ a règula di a quale Praticalingua ci hà datu unepochi d’esempii”.
E bande in Bastia
Durante sèculi è fin’à ùn hè chè tantu, ogni quartiere di Bastia avìa a so banda di zitelli appena impiccatoghji: scaiuffi di carrughju, lesti à tirà petre è à minà bastunate. San Ghjisè, Piazza d’A, Terrenò, u guadè, a Marina, u Mercà è tanti altri. Armati di petre è di bastoni andàvanu à surghignà a banda di un altru quartiere: prima ch’elli vuchèssinu i colpi, intunàvanu una litanìa pocu sacra di parullacce è d’insulti chì a decenza ùn ci permette, quì, d’enunzià. E più pulite èranu: carogne d’insù per quelli di Terranova ècagnette d’inghjò per quelli di Terravechja.
Dopu à e parole vucàvanu i colpi, e bastunate è e petrate. L’almanaccu di Bastia conta chì, quandu in Rue de l’Opéra c’èranu sempre un bel po’ po’ di petre, i scaiuffi si ne ghjuvàvanu per tiralle à u nemicu. È era sempre periculosu traversà i quartieri di l’altri fin’ à qualchì decina d’anni fà. È ghjè firmatu u dettu: Bastia hà dui nemichi: u libecciu è i zitelli.
E fune longhe divèntanu serpi !
Si sente sempre abbastanza st’espressione chì vene cum’è sentenza à discorsi o fatti chì ùn la finìscenu più. A funa longa sarà più longa chè u serpu o ci si metterà dinù un sensu di malignità abitualmente prestata à u serpu di u paradisu terrestre?
Ùn vole dì, chì tantu c’interessa di più oghje a funa. Venuta da u latinu FUNEM, m, a funa, si sà, ghjova à ligà o lià ( prununziatu lïà) tante cose è chì dà in certi parleti a parolla liaglia. Quand’ella hè più fine, a funa diventa tandu a funicella. Ma u corsu conta altre parolle: ci hè a corda chì si compra à metri o chì cumpone la trame francese, frustu finu à a corda. Esiste dinù dà a corda à l’arillogiu. Per amarrà i battelli s’impiega piuttostu u cànapu, fattu cù a cànapa, in francese chanvre, chì hà datu a parolla cèlebre in Marseglia, A Canapiera, locu piantatu à cànapa.
Infine chì, corda, liaglia, funa o cànapu, ùn manca materiale per tene stretta a somma, amarrà i battelli, ligà a robba...
Entre o (à u) scapochju
Qual’hè chì ùn averà mai sunniatu, soprattuttu da chjuchi, d’entre à vede un spettàculu di sinemà o di mùsica senza pagà. À i tempi chì si parla quì, i soldi èranu piuttostu scarsi è i giòvani èranu per u più sbaiuccati, o squattrinati. Si dicìa ancu ch’elli eranu sbaiuccati cum’è San Paulinu, pò esse qualchì viandante chì cherìa a limòsina per sti paesi o qualchì frate circataghju chì facìa a quèstula per u so cunventu.
In Bastia, di dumènica, quand’elle principiàvanu e seanze di sinemà, i scaiuffi sbaiuccati allunsingàvanu u cuntrullore di biglietti à l’entrata, ch’ellu i lascessi passà senza pagà. Si pò immaginà u chjam’ è rispondi chì nascìa trà di elli;
- O Maè, ci lasciate entre per piacè? Dumandava u zitellottu.
- Fammi vede u to bigliettu! Averà dettu u cuntrullore.
- Ahè, chì tanti biglietti! È qual’hè chì mi lu paga u bigliettu? Aiò, fàtemi passà, per piacè!
- Và bè! Dicìa u cuntrullore, avvicìnati!
Esce da l’usciu
Usciu hè una parolla diventata rara in corsu è hà listessu significatu chè a porta. A ritruvemu ind’a parolla soprusciu, vene à dì a parte di legnu o di petra chì stà sopra à a porta, cosa u francese chjama linteau.
Hè firmata ind’è l’espressione tìrati l’usciu! , chjodi a porta, cù u sensu di ùn ne parlemu più!
In talianu ritruvemu a parolla uscio è u verbu uscire, vale à dì andà fora. Nant’à EXIRE latinu, sorte fora, è chì dà exit, surtita, si hè soprappostu uscio, un mischju di EXIRE è di OSTIUM, entrata, bocca.
Usciu, chì si trova ind’u francese huis, huissier, dà in corsu l’oscere.
In qualchì paese di Corsica si sente sempre esce cù u participiu esciutu chì face uscito, in talianu. Fà un’uscita vole dì liticà à qualchissia, mughjallu.
Esiste l’imprecazione furibonda: ” Chì tù possi avè u prete in casa è u percettore à l’usciu!”
Si ritrova esce ind’u verbu cumpostu riesce: riescu, riesci, riesce, riescimu, riescite, rièscenu.
Da rimarcassi per finì chè sè in talianu, uscire face usciamo, uscite, u tuscanu face esciamo, escite, da ravvicinà à u corsu riescimu, riescite.
Esse à paghjolu
Si sente dì, bellu spessu, « sò à paghjolu » da quellu chì vole fà intende ch’ellu hè stancu mortu o acciaccatu da a malatìa. St’espressione, chì ùn si trova nè in ghjenuvese, nè in tuscanu, nè in talianu mudernu, si ritrova sottu à a forma “ èser a paiòl”, cascà malatu, finì male, in a regione di l’Altu Vènetu è “ èsere a pagiolo”, cascà in miseria, in Chioggia, cità di u lidu di Venezia. Appena più à meziornu, in Rumagna (regione di Ravenna) si dice “èsar a e paiòl”, esse à a fine.
U linguistu Manlio Cortelazzo ci vede a parolla “ pagliuolo” (di i malati) chì sarebbe u locu di u battellu duve elli stracquàvanu i feriti è i malati.
Omu si pò dumandà cum’ella sarà scalata in Corsica st’espressione!
Esse “in ticchetta” / esse “signoru (a)”
Quandu una persona si vestìa cù i so più belli panni, per l’occasione, si dicìa tandu chì ghjera o ch’ella si mettìa “in ticchetta”.
St’espressione chì s’usava finu à ùn hè chè tantu ùn si sente più, o pocu, à i ghjorni nostri. Per via, forse, chì a sucietà muderna ùn cerca più à ”presentà bè”, à “fà bella figura” cun un modu di vestissi sceltu. Ùn sò più di moda l’omi incappellati è incruvattati. Solu e donne, ma mancu tutte, rispèttanu di più u latu raffinatu di a moda.
In tempu di Ghjènua, invece, u guvernatore è a so corte seguitàvanu, appuntu, un’”eticchetta” precisa è fastosa, listessa chè quelle chì guvernàvanu tutte e più grande corte d’Auropa. Per quessa, Bastia è a so regione ùsanu st’espressione. In Centru Corsica, si dicerà megliu “sì bellu signoru, sta mane!”
Gattivu cum’è l’arpìa
Cum’è l’arpìa, ùn si pò esse chè gattivi. Hè ciò ch’ella n’hà ritenutu a memoria pupulare corsa di st’animale. Puru, nè per Niolu, nè per e pianure di u Cuscionu, nè per i carrughji aiaccini o bastiacci, truverete arpìe. I dui lochi induv’è vo puderete incuntrà st’acellone gattivìssimu sò l’America Latina è a mitulugìa greca.
Eh nò, u corsu ùn hè lingua di gnurentoni prigiuneri di u so isulottu è di a so cultura chjosa. Chì u corsu sia statu nutritu da a grande mitulugìa greca o chì qualchì girandulone appia vultatu in paese a cunniscenza di quellu acellone dopu à avè avvintu e terre americane, u risultatu si stà chì l’arpìa esiste bè in a cuscenza pupulare. Fatta fine chì d’un Niulincu o d’un pastore di u Cuscionu, si puderà forse dì ch’ellu hè gattivu cum’è l’arpìa.
Ghjochì di zitelli, una volta - 1
E partite à tirò
Tra i ghjochi ch’elli adupràvanu i zitelli una volta – o à i tempi, hè listessa - quandu l’infurmàtica è i soldi ùn avìanu ancu à annigà a sucietà, c’era u ghjocu à tirò. I tirò, quelle balline di vetru culurite, si scumpartìanu in parechje categurìe: u tirò di unu, chì ghjuvava tantu à tirà chè per mèttesi ind’a posta –la mise -, quellu di dui, duie volte più grossu, è quellu di trè, usati solu per mette ind’a posta. Èppoi c’era a chìccara, appena più chjuca chè u tirò di unu, è chì ghjuvava solu per tirà. Era differente da l’altri tirò per via di a materia ch’ella era fatta, cum’è una perla di cullana per e donne.
Una volta tracciatu un triàngulu in terra – tandu si firmàvanu sempre i lochi nè intighjati nè incatramati – per mètteci i tirò da guagnà, si tracciava un sulculellu drittu chì ghjuvava per decide quale averìa tiratu per primu dènduli cusì a furtuna d’achjappà u più tirò. Ci vulìa dunque à avvicinassi u più vicinu chì si pudìa à quella riga senza francalla. À cascacci in pienu! si dicìa quandu u tirò entrava pròpiu in quella calanetta, à locu! quand’ellu ghjunghjìa vicinu vicinu. Prima di tirà nant’à e balline accunciate ind’a posta, sè unu dicìa baleo’ ognunu pudìa spazzà per rende più pulitu u terrenu. Sè invece u primu à parlà dicìa battaleo’, tandu nisunu pudìa più spazzà è s’era custretti à piglià u terrenu cum’ellu era. È dopu ognunu circava di fà sorte u più tirò ch’ellu pudìa fora d’u triàngulu, cù a chìccara, per guagnàssili.
Oghje u tirò ùn ghjova più chè per qualificà l’ochji chì si ne sòrtenu fora di a casina –l’orbite oculaire – cù l’espressione avè l’ochji à tirò!
Ghjochi di zitelli, una volta - 2
È vai à ghjucà à pàmpanu!
In una sucietà micca sempre garbata, si mandava u rompistacche o quella persona fastidiosa à spassu dicènduli: è vai à ghjucà à pàmpanu! Ghjucà à pàmpanu currisponde à La marelle francese. U pàmpanu era dunque u rettàngulu tracciatu in terra cun un pezzettu di ghjessu – chì vole dì plâtre è craie – o puru cun un pezzu di mattone anticu. È dopu si sciaccava calci à e piastrelle, tenèndusi nant’à una gamba sola, ch’elle avanzèssinu da un quadrettu à l’altru senza firmassi à cavallu à una riga.
A parolla pàmpanu chì vene da u nome di u pesciu cusì chjamatu in Bastia - in francese poisson-pilote - ùn hè da cunfòndesi cù a pàmpana chì sò e fronde larghe di a vigna destinate à parà l’uva da u sole è da i tempurali.
In a lingua currente, quandu l’ornamentu è a decurazione pìglianu a suprana nant’à a robba stessa o chì a persona face più fume chè arrostu si dice chì ci hè più pàmpana chè uva!
Di listessa famiglia avemu l’aggettivu pampanutu, carcu di fronde, à u sensu strettu è po’ riccu, ornatu, à u sensu più largu è, dinù, chì li piace à fà a sbacca.
Ghjochi di zitelli, una volta – 3
A Carrozza
Quand’ellu si passava à i tempi per sti carrughji in pèndita di Bastia – è a nostra cara cità ne conta parechji! – i ghjorni chì i sgaiuffi ùn andàvanu à scola, si sentìa un sussurru di quelli, chì squasi squasi v’averebbe assurdatu. Stu rimore - o per dilla in bastiese, questu burdellu – u facìanu e Carrozze chì, segondu a stagione – percò ogni stagione avìa u so ghjocu preferitu – falàvanu à tavuletta per ssi carrughji.
A Carozza era fatta da una tàvula in legnu di 50 per 70 cèntimi più o menu, cun dui rullamenti d’acciaiu à palline daretu è una più alta davanti chì, muntata sottu à un manicu di legnu avvitatu nant’à quella tàvula permettìa di cambià direzzione cum’ellu si face cù u mànicu di bissiccletta. In cullata i zitelli si pigliàvanu a Carrozza sott’à u bracciu per ghjunghje finu à u puntu più altu di u carrughju, è dopu rimèssisi à pusà nant’à quellu marchingeniu, ripigliàvanu à falà à dissantichera in un rimore d’infernu. È tandu ùn li parava più nisunu!
Si pò cunsultà cun assai interessu l’Almanach bastiais (èditu da u Serviziu di u Patrimoniu di a Cità di Bastia) à u ghjornu di u 19 agostu chì prupone u dissegnu di a famosa Carrozza.
Ghjochi di zitelli, una volta – 4
U soldu
Figuràtevi appena una spezia di badminton chì invece di esse ghjucatu cù a mana sarebbe ghjucatu cù u pede fendu da paletta - raquette – attrìzzicu pocu in usu una volta è troppu caru per e stacche di parechji genitori.
Una volta truvatu u soldu tufunatu – è ci ne era tanti in circulazione à i tempi – bastava à buscassi un pezzu di carta – in bastiacciu si dice pappé – legera cum’è quella chì s’usava per fà da copia quandu si stampittava nant’à quelle mascine. Una volta u pappé passatu per u tufone di u soldu, u facìanu imbuffà ch’ellu fessi sì chì l’ingegnu fattu di metallu è di carta pudessi vulà - o gulà - legeru. Eppo’, mandatu per aria, venìa dopu à cuntattu cù i pedi sgualtri di i ghjucatori chì si lu passàvanu un colpu per ò. È guai à chì facìa cascà in terra u soldu vulanderu!
À passà l’ore sane à praticà quellu ghjocu di finezza è di lestezza, i sgaiuffi diventàvanu cum’è ssi artisti di cìrculu ricircati è ammirati. È soprattuttu, era un ghjocu chì ùn custava nunda à e famiglie è chì spenserava i genitori!
Ghjochi di zitelli, una volta – 5
L’affare d’e « pierrettes »
Quelle chì oghje ghjòvanu à tene chjose e buttiglie di biera, limunata è coccaccolà, chì si chjàmanu capsules, à i tempi e chjamàvanu pierrettes. Perchè? Boh? È di quelle beate pierrettes si ne ghjuvàvanu i zitelli per passà qualchì stonda à ghjucassi. Prima ci vulìa à sceglie muragliette cuperte à teghje o banchi di petra o qualvogliasia passeghju intighjatu. Dopu ogni ghjucatore dispunìa a so pierrette à capu in ghjò è, à so turnu, a facìa avanzà cun un colpu seccu di l’ìndice liberàtusi da u ditone. Micca troppu forte per chì a pierrette un sbandessi da a strada ma mancu troppu molle da piglià un ritardu chì purtessi à a disfatta.
Qualchì volta, per cumplicà appena u ghjocu, si disegnava cun un pezzu di ghjessu una strada stretta è fatta à girate chì ci vulìa assai maestria per disintrappulassi da tante stintine inturchjate. È à chì, à la fine, ghjunghjìa primu, s’arricuglìa e pierrettes di i cumpagni ch’ellu avìa sbattutu.
È u tempu passava tranquillu, ognunu ind’è i so lochi, survegliatu da a luntana da mamme, zii, caccari, fratelli più grandi è senza mai francà a fruntiera di u quartiere per rìsigu di fassi inguccià da e bande nemiche, vene à dì da i scaiuffi di l’altri quartieri pronti à difende u territoriu sacru à ron di cazzuttate, bastunate o petrate. Nò! A vita di i zitelli bastiacci ùn era micca un fiume tranquillu è beatu!
Ghjochi di zitelli, una volta - 6
Ciccia
À mezu à ghjocu è à attività spurtiva, c’era quellu passatempu chjamatu Ciccia. Si facìanu duie squatre di quattru o cinque maschji è si decidìa à plon u vincitore, vene à dì chì u capimachja - perchè ci hè sempre un capimachja ind’è tutti l’atti di a vita! – di ogni squatra mustrendu sia un pugnu –u martellu – u ditone – u chjodu- o a mana sparta – a foglia – circava à piglià a suprana nant’à l’altru. Quelli chì perdìanu si mettìanu in fila, u primu cù e mane appughjate à u muru è tutti l’altri cù u capu pigliatu ind’è e gambe di quellu chì li stava nanzu à a manera di i ghjucatori di rugby quand’elli fòrmanu a mischja – la mêlée -.
L’altri, pigliatu a tracorsa, si lampàvanu cun più forza ch’elli pudìanu nant’à a fila cù a voglia di falla cede. Nè mancu ci vulìa ch’elli mettèssinu un pede in terra chì, osinnò, averìanu persu è tandu a squatra in fila averespe mughjatu sègula! È guagnatu cusì u drittu di lampassi elli nant’à l’altra squadra accumpulata. Sè invece, ci la facìanu à fà cede a fila, allora si mughjava ciccia! È i pòvari ciccioni si rimettìanu torna in fila per subì l’assalti di i vincitori.
U ghjocu si indurìa appena quandu l’assaltatori, invece di lampassi nant’à a mischja cum’è s’elli muntèssinu à cavallu, si lampàvanu di dinochji nant’à u spinu di quelli di a fila per circà di falli cede più in furia!
Oghje a parolla ciccia ùn esiste più chè per dì chì unu hè troppu grassu è ch’ellu li si vede a ciccia chì passa per sopra a cinta di i pantaloni. Ma a parolla si perde chì i ciccioni di eri so l’obèses di oghje!
Ghjuchendu cù e prepusizione à è di (1)
A prepusizione à
- U casu più specìficu hè quand’ella vene nanzu à un cumplementu direttu. Ma ci vole ch’ellu sia un nome propiu o un prunome persunale:
- Dopu un verbu di muvimentu :
- Ind’è l’espressione specìfica sinònima di ùn hè ancu venutu, ùn hà ancu pagatu :
U currispundente di l’espressione francese : le football se joue à onze hè : u ballò si ghjoca in òndeci.
A prepusizione di
- Per esprime a pusessione :
- Dopu à certi verbi d’opinione seguiti da un infinitivu:
Ci sò parechji altri usi ma menu specìfichi!
Ghjuchendu cù e prupusizione da è cun (2)
A prepusizione da
- Davanti à avverbii per indicà un locu per quale si passa:
- Davanti à quellu chì face l’azzione in frasa passiva:
- U locu da induve si vene:
- L’òbbligu o u futuru vicinu:
A prepusizione cun
L’accumudamentu:
A torta cun l’erbe, e chjarasge cun l’acquavita...
Ci sò parechji altri usi ma menu specìfichi!
Grassu cum’è un toru! Magru cum’è una saracca !
L’apparenza hà sempre tenutu assai impurtanza per l’omu – è ancu di più per a donna! - tantu chì esìstenu parechji aggettivi è espressione dedicate à descrìvela. Cusì chì si dicerà: hè grassu cum’è un toru, hè tamantu un tappu di barì (per dì chì a persona hè chjuca chjuca), hè biancu cumè una pezza lavata, o, à l’incuntrariu, hè neru cum’è una paghjola, o cum’è u pitizzu, (chì sarà statu po’ u pitizzu?), magru cum’è una saracca ( u pesciu chjamatu dinù l’arringa), hè più altu chè un cristianu...
À tale prupòsitu ci vene in core ciò chì stalvò à u nostru Napuleone. Finita ch’ella fubbe a riunione ch’ellu tense cù i so generali è vulendu ripigliassi u so mantellu di culunnellu di a guardia ch’ellu ùn ci la facìa micca à spiccà da tantu ch’elli li l’avìanu appesi in cima à l’attaccavestiti, si precipitò unu di i generali chì, purghjendu a preziosa cappotta grisgia à l’imperatore, li disse tuttu fieru: ”Maestà, sò più grande chè voi! “ è ellu di rispòndeli: ”Nò, ùn sì micca più grande chè mè, sì più altu!”
Si pò pensà chì una volta chjucu è grande s’adupràvanu per dì chì una persona avìa assai, o poche, qualità murale. È chì per a taglia s’usàvanu cum’è in talianu alto è basso illustrati da l’espressione corsa: “altu di parolla è bassu di fatti”.
Guardami stu strampuzzulé!
A un muccicosu chì si la cridìa, vene à dì, chì si muntava a sega, o chì vulìa fà a lingua, a sentenza ùn stava tantu à falalli: “ guàrdami appena stu strampuzzulé!” Ùn mancàvanu, d’altronde, i muccicò, è più largamente i mullizzò, i stroncheghjetta, i cascheppienghji, i puzzapé, i paisanò, st’ùltimi dui vucativi dedicati à a ghjente di paese, sempre pocu cunsiderate in Bastìa. Ma c’era un sprezzativu assai spartu chì, in modu stranu, era statu pigliatu tale è quale in francese mà prununziatu cù una dièresi, vene à dì una separazione di duie vucali quandu, di règula, vale a sinèresi o fusione di duie vocale: mendïant, o megliu mendihant!
I spechjetti
Sò quelli, si sà, chì ci permèttenu di leghje più bè è di vede megliu da luntanu. Sta parolla, cum’è tante altre, vene da u ghjenuvese speggetti, è s’hè imposta in a Corsica sana, prova chì l’influenza ghjenuvese hà tuccatu altri lochi chè i presidii, Aiacciu, Bastia, Bonifaziu, Calvi è L’Algaiola.
Si chjàmanu spechjetti negri, quelli chì ci pàranu l’ochji da a forte luminosità.
Esiste dinù l’espressione i spechjetti di coghju, oghje usata in modu irònicu, forse per parlà di i spechjetti di sole in relazione cù i pezzi tondi di coghju chì cuprìanu, à i tempi, l’ochji di i cechi, per via di u so culore negru?
Unu chì porta sempre i spechjetti, u chjàmanu spechjettinu, parolla chì s’usava ùn hè chè tantu cun aria disprezzantina.
In talianu, specchietto, à u singulare, vole dì pìcculu spechju, cum’è, per indettu, ind’è l’espressione specchietto retrovisivo chì permette, quandu si hè in vittura, di lampà un ochju indietru.
Per dì i spechjetti, i nostri cugini taliani adòpranu a parolla occhiali.
Imbuzassi (verbu prunuminale)
Quandu una persona hà manghjatu à techjacorpu, si pò dì ch’ella s’hè imbuzata, o, per dilla roza, ch’ella s’hè tichjata. St’espressione si sente sempre almenu in u centru di a Corsica: “ Issi funghi èranu tantu boni chì mi ne sò imbuzatu.” Da ùn cunfòndesi cun un verbu chì li si assumiglia, “ imbuzarrassi”, fà pocu casu, impippàssine... ma chì, forse, hà listessa ràdica.
“Imbuzassi” si trova in u dialettu tuscanu sottu a forma “abbuzzare”, rièmpiesi u stòmacu. In talianu pupulare oghjincu truvemu a parolla “buzzo”, panza. U linguistu Manlio Cortelazzi rileva a parolla “buzzo” accantu à e forme dialettale “ buzzeca” e “ busecca”, trippe, ventre, chì vènenu da l’àrabu “buzzak”, panza. Derivata da a parolla àraba, truvemu “bussica” in parechje regione d’Italia è a forma “buscica” in corsu, forma chì un altru linguistu face vene da u latinu VESSICA.
In un Nominepatre
In nomine patri et filii et spiritus sancti. Sò e parolle latine ben cunnisciute chì si dìcenu à tempu si segna omu. U nominepatre insegna dunque stu gestu rituale cristianu, appena cum’è no chjamemu à di le volte e canzone, citèndune e prime parolle è micca u so tìtulu. U gestu hè meccànicu è vene prestu fattu, in qualchì segonda, hè dunque cortu curtìssimu. Si hè dunque stesu u tèrmine à un affare, qualessu sia, fattu in furia.
In un nominepatre si pò dì dinù in un batter d’ochju, in quattru è trè sette, in un lampu è…in un àme. Ame essendu a prununzia corsa di u latinu Amen (è cusì sia). Qualcosa fattu o accadutu in furia serà l’affare d’un nominepatre o d’un ame.
LA , discendente di a RES latina ?
In latinu, si sà, a cosa, d’ogni gènaru, fattu, realità, robba pusseduta,interessu, affare ghjudiziariu, fatti di guerra, càusa hè tradutta cù a parolla REM, passata tale è quale in talianu,” repubblica” francese “république”, a cosa pùblica ind’i so rapporti cù l’esternu, via, u Statu.
Essendu sta parolla femminile, a lingua corsa hà tenutu u prunome” la” o “a”:
ti la dicu, a ti dicu. Ti la spiegu eo, a ti spiegu eo! A capiscu ! (sottuntesu, a cosa).
Ma in certi altri casi hè più difficiule à stabbilì a figliazione:
mi la spasseghju, a mi spasseghju, (a persona?) ùn mi la sentu, nù a mi sentu, (a forza?), si la canta, a si canta, (a canzona? A passata?) sciàlatila, sciàlalati! (a vita? a stonda?) si la piglia à pedi (a strada?) l’hà pigliata male (a rinfacciata?)
da rimarcassi chì u francese usa un prunome nèutru: je te le dis! Le comprends-tu?
L’acqua di Munserrà
A’ i tempi chì l’acqua ùn currìa nancu in tutte e case di Bastia, ogni famiglia mandava i cinini à fà a pruvista cun stagnoni è caraffe à e funtane chì surghjìanu numarose ind’a ghjura, u territoriu amministrativu, bastiese. Cusì chì c’era a funtana di Ficaghjola, quella di i ghjesuitti, accantu à e scale di a chjesa di San Carlu, quella di u teatru, quella di Funtana No’ è tante altre.
Ma quella più ricircata è vinduta quasi à dumiciliu era l’acqua chì venìa da Munserrà, sopra à Bastia. Messa ind’i caratelli, o pìccule botte ricuperte di fronde bagnate per mantènela fresca, purtati nant’à un carrettu, era annunziata à son di trumbetta da quellu chì a vindìa è chjamava à voce rivolta: ” Acqua di Munserrà!” oghje ùn esiste più chè ind’a canzona di Geniu Annarella, U campanile di San Ghjuvà cantata a prima volta da Carlu Rocchi è chì dicìa: “si sente a trumbetta di l’acqua di Munserrà, sopra à u campanile di San Ghjuvà!”
Lampassi à capu avanti !
À i tempi chì s’era felici è spenserati, chì ùn si hè più cinini è nancu omi, maschji è fèmmine di Terreno’ è di Piazza d’A’ andàvanu à fà u bagnu in Portivechju è Ficaghjola. Oghje à listessu locu, ferma un pezzu di Ficaghjola mentre chì i scogli è e còtule di Portivechju sò belli chè spariti sottu à a strada propiu induve s’entre ind’u tunellu. À quelli tempi, dunque, unepochi di pullastroni si lampàvanu da u rampà à u locu chjamatu A Culonna. I più spaurati si lampàvanu à capu avanti chì parìanu acelli maestosi cù e so ale sparte. D’altri s’accuntentàvanu di lampassi à stuppinu, vale à dì à pedi avanti, belli sticchiti per pudè entre più fàciule ind’è l’acque, a parolla mare essendu aduprata in modu genèricu. Quand’ella era per fà appena di schjuma, allora unu si lampava à botte, cù e gambe ripiegate sottu à e cule. Infine, accadìa spessu chì l’unu o l’altru, manchendu u so saltu si fessi una panzata chì li facìa un corpu bellu rossu è appena dulurante! È ancu! Pudìa esse cuntentu sè i cumpagni ùn li facìanu micca una calata, mantèneli u capu sott’acqua un bellu po’!
L’arte primurosa di a tàvula
Manghjà hè sempre statu un piacè quant’è una necessità. Prima si stende a tuvaglia, di linu biancu per e feste, cù i so tuvaglioli, tanti chì ci hè persone. Si mèttenu i piatti, cupputi per a suppa è sparti per u restu, i bichjeri di cristallu o di vetru, i cuchjari, e furcine è i cultelli. Una volta pregàtusi bona robba, i cummensali –quelli chì si ritròvanu inseme à un tavulinu - azèrdanu à e fette di prisuttu e di salciccia, assàghjanu a buttàraga – ove di mazzerdu saliti è siccati - danu di manu à òstrice, mùsculi è gàmbari. Trà quella ghjente truvemu quellu chì manghja à doppie manselle ( o à sette ganasce) da tantu ch’ella li piace a robba, quellu più dilicatu chì piglia u tempu d’assaghjà (paspà, tastà). Dopu, a cucinara porta l’arrostu (o arristitu, o ristitu) nant’à i purtati di faienza, accumpagnatu di pomi fritti o cotti ind’u fornu. À volte vene u pesciu: triglie, ragnole o puru qualchì bella scòrpina. Infine vene u tempu di u furmagliu (o casgiu, segondu u locu) è a frutta. Quandu a cucinara hè manesca, v’averà ancu preparatu un fiadò è un pastizzu.
L’espressione di l’incertu
Per esprime idee o fatti incerti, a nostra lingua pò usà :
- U futuru iputèticu cun qualsìasi verbu:
Quanti anni averà? Averà a cinquantina!
Cosa faranu avà? Manghjeranu!
- U futuru ipotèticu imminente cù u verbu vulè
Quant’à mè si ne vulerà more! (avarà da more?)
Ùn vulerà cascà stu ventacciu! ( ùn sarà prontu à cascà stu ventacciu!)
- L’aghjettivu capace à seguitatu da u verbu
Hè capace à pisà più di centu chilò!
Da ùn cunfòndesi micca cun capace di chì traduce una capacità fìsica o intellettuale:
hè capace di stà trè ghjorni senza manghjà!
Sò capace di stà sott’acqua più di trè minuti!
Hè capace di parlà di fìsica nucleare cume sè nunda fussi!
Li puzza a salute
Di unu chì facìa pocu casu di a so salute o chì si mettìa à rìsicu senza parassi, mettimu s’ellu muntava à travaglià nant’o tettu senza ligassi, si dice: “ à què, li puzza a salute!” Ma truvemu ancu issa forma ind’è l’espressione, addimettimu: “ Li pùzzanu i soldi”, quand’ellu si parla di un spendaccione chì spanticheghja a so furtuna o chì tene pocu contu di e baiocche, cinquini, luigi d’oru o puru dòllari ch’ellu tene ind’istacca. Infatti, ind’è l’unu è l’altru esempiu, si capisce chì a persona hà poca primura tantu di a so salute quantu di i so soldi è ne tene contu quantu chè di a robba chì puzza, vene à dì quant’è nunda!
L’insistenza
Per insiste, s’usa in francesese cosa elli chjàmanu i grammàtichi u presentativu. Si pò dunque sente: c’est moi qui paie! C’est toi qui le dis! C’est moi qui m’en occupe !
In corsu, l’infrasatura currispundente sarebbe : Pagu eo! A dici tù! Ci pensu eo!
Cusì chì pudemu avè dinù : L’ai fattu tù, stu muru ! Miràculu !
Li l’aghju detti eo!
U vinu l’arrechi tù?
Aghju da vene eo à sciusciatti,(te moucher) o mucicò!
Infatti si nota chì nome o prunome sò mandati in fondu à a frasa: si la saperà Petru! A’ ci saperemu noi!
Trà l’espressione bastiacce sciùpliche esiste u famosu Ti la dicu! chì vole esprime un sentimentu di dispiacè, di grande surpresa, d’incredulità, mancu tantu luntanu da un: Ti la dicu eo!
L’òrdine è a difesa
U modu verbale chì s’usa per dà un òrdine o prununzià una difesa - vene à dì un òrdine negativu: ùn fà què, ùn dì cusì – hè l’imperativu.
Per traduce l’òrdine, l’affare và abbastanza lisciu:
i verbi di u primu gruppu in –à, cum’è cantà, fàcenu cant-a, cant-ate, i verbi di u segondu gruppu in –e, cum’è ripete danu: ripet-i, ripet-ite, è i verbi di u terzu gruppu, cum’è cap-ì ( o cap-isce ) fàcenu cap-isci, cap-ite.
U casu di l’ausiliari hè diversu:
esse face sii, (sia, sie) siate; avè face appia, (appii, appie) àppiite, àppiate.
U casu diventa appena più dilicatu trattèndusi di a difesa.
À a segonda persona singulare s’usa l’infinitivu:
ùn parlà, ùn risponde, ùn arrussì (o arrussisce)
I casi più dilicati sò: ùn andà è micca ùn và; ùn parl-à, micca ùn parla; ùn ripet-e micca ùn ripeti.
Ma cosa faranu a ghjente in traccia o “in train”?
Hè interessante riflette appena nant’à ciò chì i grammàtichi chjàmanu prugressivu, resu da e duie fòrmule à l’usu magagna enunziate ind’u tìtulu è chì si sèntenu abbastanza spessu, o quasi sempre.
Femu l’esempiu: manghju; cantava quandu s’hè messu à piove, tradùcenu un fattu ripetitivu per u primu, un’azzione chì si svuglìa quand’ellu capitò un fattu novu. Ma à a dumanda cosa fai custì? Possu risponde mi manghju una mela, chì u talianu rende per sto mangiando una mela è l’inglese I am eating an apple.
Cusì chì si puderebbe avè per l’altru esempiu: mi cantava (u) una canzona quandu si messe à piove, per circà di traduce u prugressivu. U prunome persunale mi, ti, si ci, vi, si, pò aiutà à tradùcelu.
Un altru modu di rende stu prugressivu hè di usà stò à:
stò à finimmi stu muru, ùn v’aghju micca chjamatu chì stàvate à chjachjarà! Stava à cuntà una fola quandu l’anu chjamatu. Eo stò à corre è ellu si la sciala!
Infine si pò sente dinù: hè sempre currendu!
Saranu forse un mezu di schisà traccia è train tutte ste infrasate?
Màncanu sempre dicennove soldi per fà un francu !
Tempi fà, i soldi ùn currìanu micca quant’elli còrrenu avà ancu s’elli ùn sò micca scumpartuti di pari modu trà ricchi è pòvari. È ùn era rara sente lagnassi a mamma chì duvìa allevà a so famiglia è u babbu chì li tuccava à sfamà e so criature. Puru puru, à ron’ di sforzi è di privazione, ci l’averèbbenu quasi fatta. Ma mancava sempre quella baiocca, quellu quattrinu, quellu mìseru soldu - chì di luigi in oru, manca à pensalla! - per cumprà un vestitu, pagà u ripastu di festa di u cumunicante o u trussò di a futura sposa, sicchè si sentìa sempre ribumbà a sòlita espressione: Màncanu sempre dicennove soldi per fà un francu !
Ma s’ellu ci si pensa appena, omu truverà un’aria più chè scherzosa à st’espressione postu chì ùn hè micca l’ùltimu soldu chì manca ma l’altri dicennove, quandu si sà chì u francu valìa tandu vinti soldi! Infatti mancava u più è c’era bisognu di quasi tuttu!
È per megliu spiegà e parità, ritruvemu a strufata ricacciata da u cantu di a tribbiera:
tira tira tira tira
vinti soldi fà una lira
una lira fà un francu
veni è tribbia chì sò stancu!
Manghjà in ora è for d’ora !
À ogni spezia di ripastu ci hè a so ora è u so nome.
A matina ùn si pigliava tanta robba, à i tempi chì a ghjurnata cuminciava avanti l’alba. Forse appena di caffè. Ma u primu ripastu si facìa più tardi ind’a maitinata: in Bastia si dicìa: fà u rompidighjunu cosa face capì chi a ghjente era sempre à dighjunu – à jeun – à quell’ora. In altri lochi, adupràvanu a parolla spuntinu: un trònculu di pane cun prisuttu, o coppa, o lonzu, o furmagliu è una mezetta di vinu. I campagnoli a si facìanu fora ind’u mentre chì in cità, ùn mancàvanu e cantine.
Dopu, à meziornu, era l’ora di fà cullaziò (o cullazione). In casa, attavulinati, è in famiglia. Un ripastu più ordinatu. I ghjorni di festa, ci si passava appena più tempu à quellu tavulinu è in fin di ripastu, era a stonda di u pussacaffè.
Dopu meziornu i zitelli facìanu a merenda: quellu pezzu di torta, una fetta di pane cun oliu è piverella, o cuperta di zùccaru bagnatu cun un po’ di vinu. (Tandu a parolla temperinu ùn s’aduprava ancu)
A sera, s’apprufittava di u chjarore di u ghjornu per fà cena. Era tantu oliu da èmpiene e lumere, o candeli o ancu petroliu risparati. Quelli chì ùn si n’andàvanu à dorme à bon’ora, si stàvanu una stonda à veghja è quandu si lagnava u corpu, facìanu a sopraccena.
U luni di Pasqua i zitelli, cù i genitori, ùn si scurdàvanu d’andà à fà a merendella in campagna.
Prunome + manghjà/beie :
U corsu mette vulenteri un prunome davanti à manghjà è beie (è i verbi sinònimi : sciaccà, chjuccà, pizzicà...), quandu apparisce u cumplementu dopu, vale à dì, ciò chì vene manghjatu o betu.
Mi manghju una pizza è mi beiu un bichjeru. Ci sciacchemu un pastizzu o ci manghjemu una frittata.
Attenti chì u cumplementu, ci vole ch’ellu sia robba da beie o manghjà, chì sinnò ùn si mette micca u prunome (per i cumplementi di tempu o di locu per esempiu). “manghju in casa”, “manghjemu inseme à meziornu ?”. S’elli ci sò dui cumplementi (unu trattendu di a robba) tandu torna è affacca u prunome : “mi manghju un pezzu di carne in casa” o “ci manghjemu una pizza à meziornu ?”.
Attenti infine, chì, sè in corsu l’adopru di u prunome hè pertinente è spechja una lingua di qualità, ùn hè micca u casu in francese : “on ne se mange pas une pizza” et “on ne se boit pas un verre !”
Nomi cumposti
Sò parechji i nomi cumposti cun duie parolle è chì a prima finisce in i, cum’è, Capicorsu. Cusì cunniscimu, per indettu, à Portivechju, “cità di u sale”. Ma c’era dinù un Portivechju in Bastia chì currisponde à l’entrata di u tunellu, à meziornu, sott’à u scogliu chì porta a Citatella. Ci falàvanu i zitelli di Terrenò è di Piazza d’À à bagnassi prima ch’ella si fessi a strada di bor’ di mare.
Si trova dunque capimozzu, quandu si parla di un àrburu senza a so punta o un campanile senza tettu, capimachja, capu di banda, braccimozzu, unu chì li manca un bracciu, manimozzu, senza mana, capirossu, rossu di capelli, chjocculipilatu, senza mancu un capellu, collicortu, cun pocu collu, bocchifine, buongustaio, tantu per dilla in talianu, capinera, l’acellu chì u francese chjama fauvette, è chì si trova, fattu interessante da nutà, cun listessa forma in talianu. Ind’a famiglia di l’acelli, truvemu dinù a coditrèmula, a bergeronnette francese.
Eppo’ ci hè a tremenda Codimozza, unu trà i numerosi nomi eufèmichi di a Morte. Ma prima ch’ella venissi à dacci l’ùltima falciata, turneremu à parlà d’ issa spezia di nomi cumposti chì sò assai numerosi in corsu.
O fà di co’ !
Ind’a serìa di e parolle mozze, vene à dì truncate à l’ùltimu, cum’è U Guadé, U Mercà d’i pè, o quella do’, ammintati trà l’altri da Gèniu Annarella ind’u famosu Campanile di San Ghjuvà, o Funtana no’ cantata da Ghjàcumu Thiers ind’è a so puesìa Percò sò, accantu à t’aspettu nant’a Pià, quella di santu Niculà, s’intende, truvemu questu bellu qualificante: fà di co’.
Ghjè unu trà e tante espressione aduprate in sensu disprezzante ver di e persone chì, sempre stanche è pocu decise à rimbuttasi e maniche, s’accòncianu faciule di un lasciacorre assai vicinu à u farniente.
L’espressione vene da fà di corpu, è s’usa per chì solu hè capace à andà à suddisfà i so bisogni naturali, via, à viutassi u corpu.
O isa !
Per dassi curagiu è à tempu per fà sì chì l’azzione sia cuurdunata, si dice in corsu: o isa!
Tèrmine di marina da cunfruntassi cun issa! talianu è oh hisse! francese è chì ghjova à mette in motu l’azzione d’alzà o d’aisà, o puru di isà. Cusì chì, à pàrtesi da sta esclamazione onumatopèica avemu i verbi isà è aisà, vene à dì alzà, mette adrittu, arrittu, drittu o rittu.
Sè in talianu esìstenu, cun listessu sensu chè in corsu, issare è issa! truvemu listessa forma in ghjenuvese isà è isa! quasi di siguru una làscita di l’occupazione di a Superba in Corsica.
O quella dò!
In Bastia, quandu una pisciaia o un cummerciante di mercatu vulìa chjamà da luntanu una cliente, usava l’espressione: “o quella dò!” ch’ella venissi à vede a mercanzìa esposta, cun intenzione, ben intesa, di vèndeli quellu po’ di robba, è ancu di più. Valìa dinù per l’omu chì li si dicìa: “ o quell’ò!”. E per un zitellu: “ o quellu zitè!”. Quandu, invece, si parlava à un omu, da vicinu, allora s’impiegava l’espressione: “ o maè!” Forse in ricordu di i maestri di e curpurazione di piscadori, muratori, bancalai, calzulai, frissughjini... attive in Bastìa. L’usu di “Monsieur” in francese è “Signore” in talianu dati solu à certi à principiu, hè diventatu genèricu à longu andà.
Ogni, qualchì è unepochi
Per esprime una certa quantità esìstenu parechji prunomi è agettivi indefiniti. Truvemu prima ogni, chjamatu distibutivu perchè, appuntu, ghjova à piglià à unu à unu tutti l’elementi di un inseme: ogni persona, ogni battellu...
Qualchì (cun l’aletta o senza?) intruduce un nome singulare è ghjova à marcà un nùmaru imprecisu ma pocu impurtante: c’era qualchì zitellu. Parlendu di l’aletta nant’à l’ì, si rimarca chì sè l’incalcu ùn casca micca nant’à st’ùltima lèttara, permette quantunque di capì chì a cunsunale chì seguita hè sempre pretta [ts]itellu.
Per definì una quantità plurale esiste u determinante unepochi(e) di: unepochi di scaiuffi, unepoche di ròsule...
Ci hè dinù, ma a lista hè longa è forse si ne parlerà un’antra volta, parechji, chì accumpagna un nome plurale è definisce una quantità impurtante: parechji fiori, parechje case. Si pò usà ancu solu: n’aghju intesu parechje è vistu parechji. Ma si pò ancu truvà à u singulare in modu avverbiale: aghju aspettatu parechju...
Oliu
ÒIeum in latinu, da u grecu elaion. Si sà bè, hè u risultatu di u fruttu (l’aliva o l’oliva) franghjatu, tandu hè oliu d’aliva. S’ella hè di girasole, hè chjamatu in modu pupulare : l’olietta.
Si ritrova dinù in a spressione « ghjunghje à l’oliu ». Nò, ùn si tratta micca di u mulinaghju o di l’agricultore, nè menu di u cunsumatore frenèticu di i grandi centri cummerciali periurbani. L’oliu chì hè ammintatu quì ùn hè da mette in un piattu. Hè quellu di a strema unzione, ch’ellu face u prete in fronte à quellu chì hà da more, da ch’ellu parta à l’alt(r)u mondu cù a marca di u Signore cum’è passaportu privilegiatu. Ghjunghje à l’oliu hè una stonda para à l’arresti di ghjocu in fine di i scontri di ballò. L’ultìssima stonda prima di more.
Orosamente ! Malorosamente !!!
Quante volte ùn si sèntenu dì sti dui avverbii diretti venuti da u francese mudernu !
Eppuru! Esìstenu tante manere più nustrale aduprate tantu in passatu chè puru à i nostri ghjorni da parechji lucutori. Cusì chì per accumpagnà un fattu felice truvemu: Per furtuna, ancu di grazia, ancu chì, a campa...
Per un fattu tristu avemu: per disgrazia, disgraziatamente...
Appena ligatu à st’avverbii, truvemu u currispundente di u francese de gré ou de force è chì si dice in corsu Per forza o per amore!
Pidochju rifattu !
U feraghattulellu, o animaliciòttulu chjamatu pidochju, avvezzu à campà nant’à i capi pocu puliti, ùn hà mai destatu simpatìa ind’u core di e mamme chì usàvanu – è ùsanu sempre - miràculi di prudutti per stirpallu. In u core di a ghjente hà acquistatu, cusì, un disprezzu chì face sì chì u so nome vene adupratu ind’è l’espressione pocu ludative. A più cunnisciuta è più tremenda hè quella chì s’adopra per disprezzà issi ricchi pervenuti chì averìanu a pretensione d’esse trattati cum’è i sgiò di una volta: hè un pidochju rifattu!
In Bastia, a parolla ghjuvàva dinù à chjamà à unu cun poca riverenza: o pido’! Nant’à a parolla pidochju truvemu piduchjone, persona micca pulita è ancu u nome Piduchjella datu à persone chì vanu à circà u pelu ind’è l’ovu è chì ùn si la danu mai vinta. Hè cusì chì firmò l’espressione: hè cum’è Piduchjella, s’annigava è facìa e corne!
Piglià
Piglià hè un verbu propiu usitatu in a parlata cutitiana è chì tutt’ognunu cunnosce bè. Si pò rimarcà chì piglià offre in corsu trè participii passati segondu i lochi : pigliatu (cismonte) o piddatu (pumonti) ma dinù presu.
Piglià permette dinù di palisà un fattu subitaniu chì puderìa esse, in francese, u paru di tout à coup, subitement.
Tandu, perde u so sensu primu, è, sempre in francese, ùn si puderìa traduce chè cù e duie forme avverbiale citate più sopra. In ciò chì chjamemu u francese regiunale di Còrsica, u francorsu, hè spessu traduttu di modu spuntàneu in u so sensu primu, à tortu.
Dunque, ritenimu : in corsu, in un racontu, l’adopru di piglià hè benìssimu da traduce un fattu subitaniu, ma in francese, invece, hè falzìssimu.
Piglià !
Da u latinu parlatu PILIARE, “pigliare” in talianu, chì usa più facilmente “prendere” è “piller” in francese, u verbu “piglià” entre in parechje espressione:
piglià male, “cascà malatu” pigliàssila per a male ( o à male), “offèndesi”, piglià à qualchidunu per “sbagliassi di persona”, piglià (da sopra, o per un’altra strada) “ passà per”, cosa ti piglia? “perdi u capu?”, pigliassi “imbaruffassi”, pigliàssila à pedi, “andàssine à pedi”, piglialla cù l’acu è cù u filu “andacci pianu pianu”...
In certi lochi u participiu passatu “pigliatu” hè rimpiazzatu da “presu”, da “prende” chì hè pocu o micca adupratu à l’infinitivu.
U truvemu, invece, ind’i verbi cumposti: “intraprende>intrapresu”, “surprende>surpresu”.
“cumpresu” ùn hà mancu ellu un verbu infinitivu attivu.
Piglià pruduce i nomi: a piglia, “vuluntà di piglià per forza o per furberìa” chì sarebbe u cumpurtamentu di u ”piglistu”. U parapiglia è teni, “azzuffu di persone”.
Qualchì pruverbiu: à chì dorme ùn piglia pesci ,” u durmiglione ùn pò fà affari”, ùn sapé chì pesci piglià, “ùn sapè chì fà”.
Preferisce...invece di...
Qualchì scelta più schjetta chì migliurisce a qualità di lingua, in a parlata cutitiana:
“Cume hè andata ?” invece di “cume si hè passatu ?”
“Ùn vole dì” invece di “ùn face nunda”
“Hè detta” o “simu intesi” invece di “d’accordu” o “OK”
“Accunsente”, “rinchere” o “face prò” megliu chè “face piacè” (segondu u sensu).
“Spartutu” invece di “apertu” (troppu restrittivu) o “entamatu” (gallicìsimu).
“Sò scappatu” invece di “aghju scappatu”
“Sò corsu” invece di “aghju corsu” (verbu corre)
“Tènimi à capu” invece di “tènimi à u currente” o puru “tènimi à currente”
“Fammi capace” invece di “spiècami appena”
“Ci truvemu” invece di “ci demu appuntamentu” o allora “ci emu da truvà à ... ora” invece di “emu appuntamentu à ... ora”.
Prò !
Da u verbu latinu prosum è derivata da a forma prosit, ch’ella (ti) sia favurèvule, ùtile, truvemu in corsu a parolla prò. Quandu si prega bè in seriu o per ischerzu à una persona li si dice bon prò ti faccia! Cù u listessu sensu quandu qualcosa arreca salute o benestà o piacè si sente dì quessa m’hà fattu prò! È quandu u ciucciu hà finitu di bèiesi a so buttiglia di latte, ciò chì u francese chjama biberon, è chì u rinviu di l’aria sorte cun rimore da a so bocca hè usu di dilli prò! Sè a parolla ùn hè cunnisciuta in lingua taliana, si trova quantunque in ghjenuvese ind’è l’espressione bon prò per dì bon appitittu! Si pò dunque pensà chì a parolla prò cum’è tante altre chì ci ne ghjuvemu in corsu, ch’ella ci sia stata lasciata da i Ghjenuvesi.
In alemanu s’usa sempre a forma latina prosit, tale è quale chì si pò sente prununzià à a fine di u cuncertu di Capudannu da i musicanti di a Filarmònica di Vienna: prosit neujarh! Vale à dì bon annu novu!
Sciusciassi
Per sti tempi di friddura, ùn hè rara chjappassi qualchì bellu catarru. È quandu si hè incatarriti – o incatarrati per dilla à a suttanaccia- u primu à liccà ghjè u nasu chì s’infiara è lascia passà miràculi di robba. Per pruvà à caccianne appena s’ùsanu manate di mandilli di carta o allora quellu mandille –mandile per sti paesi di centru Corsica- di stofa. A parolla mandille, da l’àrabu mandil, si trova cù a forma mandillo in ghjenuese è ghjova, cum’è in Corsica, tantu per smuccicassi chè per copre u capu è e spalle di a donna. U verbu smuccicà pò esse adupratu dinù in sensu figuratu è vole dì: rimette in piazza à qualchissia cum’è u francese moucher.
Per cacciassi i mòccichi da u nasu, in Bastia è ind’a regione vicina adòpranu u verbu sciusciassi chì esiste in ghjenuese: sciûsciâse o naso. Sciusciassi è mandille ci vènenu dunque, diretti o indiretti, da u ghjenuese.
Ma ùn hè solu u catarru à pruduce mòccichi postu ch’ella esiste l’espressione: più pècure più mòccichi.
Sente u rinfriscume !
Per chì ùn si firmerebbe chè nant’à à a ràdica frescu, puderebbe pensà chì a parolla rinfriscume purterebbe cun sè odori frisgiulati, trattulelli fini, muschi freschi. È sè, di più, si pensa à quella rinfriscata chì omu si dà dopu una bella sudatoghja, allora, tandu, u sensu sbagliatu apparisce è s’impone à a mente di quellu chì ùn pussede micca tutte e ricchezze di u vucabulariu corsu. È sè in più di què, u nostru imparante hà intesu parlà di a rinfriscata, ‘ssu tempu chì vene sùbitu appressu à L’Assunta, festighjata in tutta a Corsica u 15 agostu, è chì ci porta e prime acquate rinfriscante, allora u sensu di sta parolla sparisce ind’a nebbia imparatoghja di u principiante. Allora quandu s’ampara, à la fine, chì u rinfriscume hè solu l’odore ch’ellu rimanda l’acquaghju cù i so piatti puliti male, o l’odore di panni lavati è richjarati male, tandu ùn ci ferma più chè fà a gnerra di quellu chì di u rinfriscume ùn ne vole più sente puzza!
Da nutassi chì u ghjenuvese cunnosce listessa parolla: refrescûmme. Torna una làscita ghjenuese?
Sente
Sente pò riveste parechji sensi segondu cum’ellu vene adupratu.
. Sente un odore è sente un rimore sò i sensi di u nasu è di l’orechja.
. Sente à a forma prunuminale cunghjucatu cù u cumplementu traduce u dulore o a pena : “mi sente u capu sta mane”, “ti sèntenu i denti ?”
. Sente à a forma prunuminale, cunghjucatu cù u sugettu insegna a capacità : “ti senti di purtammi in cità ?”, “oghje mi sentu di cullà in muntagna”.
. Sente, sempre à a forma prunuminale, è cum’è in francese “s’entendre”, traduce u fattu di cuntrassi cun qualchissia, d’esse assai d’accordu cù una persona : “ti senti cù questu quì ?”, “iè, cun Petru ci sentimu”.
Stà intanati cum’è i polpi !
Trà e - numerose - differenze chì sepàranu l’omi - è e donne - in trà di elli, si conta quella chì scumparte a ghjente in duie categurìe: quelli chì li piace à andà fora è à ricircà a cumpagnìa è quelli chì si stanu più vulenteri in casa è chì èscenu à scarsu. Per quessi, tandu, u pòpulu spiritosu hà truvatu l’espressione stà intanati cum’è i polpi.
Si sà chì i polpi, cum’è parechji pesci d’altronde, si piàttanu ind’è i tufoni di i scogli di fondu chjamati e tane. Esse, o stà, intanati cum’è i polpi dice bè cum’è polpi è pesci s’intufunèghjanu in un locu sicuru.
Da rammintassi dinù chì i polpi sò di a famiglia di i Cefalòpodi, vale à dì chì so fatti di un capu - cefalo - è di pedi - podi - ciò chì face dì di unu chì hà pocu cervellu, o chì ghjè scurdaghjolu, o smènticu, ch’ellu hà u cervellu in culu cum’è i polpi!
Sò stancu mortu !
Per rende u superlativu in corsu, esìstenu parechji modi : hè assai rossu, hè chjucu chjucu, hà fattu benìssimu...
Eppo’ ci hè u modu più originale chì face seguità l’aggettivu da un altru aggettivu o un participiu passatu. Cusì chì truvemu: stancu mortu, scemu compiu, famitu scalivatu, crosciu intintu, rossu imbacatu o imbacaricciatu(da bacu, arbouse, in francese) è rossu infasgianatu (cum’è un fasgianu).
À l’èpica mancu tantu luntana ch’ella era assai sparta a malatiaccia chjamata tisìa chì si cunsumava famiglie sane à tal puntu ch’elle èranu tenute luntanu da e persone più sane, ùn era rara di sente dì: hè tìsicu fràcicu. Per furtuna c’èranu dinù quelli chì éranu innamurati cotti, cuntenti matti, ricchi immensi, techji tambati è ancu imbriachi marzi, à quell’èpica benedetta chì ùn vi facìanu ancu suffià ind’è quelli attrìzzichi pùzzichi per cacciavvi u permessu di cunduce!
Terra terra !
Quandu si dumanda à qualchidunu cum’ellu stà, segondu a so salute o u so caràttare si ponu sente parechje risposte. L’ottimistu, appena sbaccone, risponderà: “benìssimu!” o puru: “di megliu ùn si pò!”. U spiritosu, ellu, preferisce:” mai di peghju!”. Quellu chì ùn hà voglia ch’elli l’annuchjèssinu si cuntenterà di :”pianu pianu!” o “pian pianinu!”.
In Bastia, è forse in altrò, a prudenza arricumanda piuttostu l’espressione “terra, terra!” , un’altra manera di tènesine à un discorsu muderatu luntanu da voli trasalantichi è d’infrasate iperbòliche. St’espressione, pupulare, si ritrova, ci vole à dilla, in un’aria assai cunnisciuta da l’amatori d’òpara, La calunnia è un venticello, ricacciatu da Il barbiere di Siviglia, di Gioacchino Rossini, cantatu da u bassu Basilio: “piano piano, terra tera, sottovoce, sibilando, va scorrendo, va ronzando...”
Infine ci arresta a lucuzione avverbiale chì si pò oppone à unu chì s’imballa:”bellu bellu!”
Ti pregu salute !
Ghjuntu u tempu di Capudannu, si prèganu tante bellìssime cose. Ma per liberassi da l’influenza di u verbu francese souhaiter, diventatu in corsu suettà, unepochi si sò avvizzati à aduprà u verbu talianu augurare chì ùn face parte di l’usu cumunu. L’espressione ti pregu salute!, invece, dice bè ciò chì ti suettu dice male. Ma da a matina finu à sera ùn màncanu l’occasione di pregà tante belle cose. Bonghjornu! Bon appitittu o, ancu megliu, bona robba! Chì, à i tempi, sarà mancata più a robba chè l’appitittu! Salute! tantu prima di tuccà un bichjere cun l’amici chè quandu unu sternutisce, bona sera! è bona notte! prima d’andà à stracquassi. E ghjente più raffinate vi pregàvanu ancu una felice notte! È si prega dinù salute è pace! À cosa si risponde: chì a robba si face! In quantu à l’omi, ùn mancàvanu di pregavvi salute è viziu è donne à precipiziu! (vene à dissi in quantità!)
Tirà a gambetta
Per chjamà quella stonda chì omu passa da a vita à a morte, ci sò tante espressione corse cum’è : esse à cavallu à a codimozza, esse à candelu in pettu, tirà e buccate, esse à l’ùltimu..
In Bastia si pò sente qualchì volta: tirà a gambetta, hà tiratu a gambetta. Esiste in Ghjènua tiâ (tirà) o gambin è si pò pensà ch’ella sia una làscita venuta da Liguria quandu Bastia era capitale di u Regnu di Corsica.
Da rimarcassi chì a parolla gambetta hè adupratu in Bastia tirnò (dinù in bastiese) ind’è l’espressione fà una gambetta, vale à dì fà cascà à qualchissia pigliènduli a gamba cù u so pede. Da nutassi chì st’espressione esiste in Ghjènua cun listessu sensu, fâ gambetta.
Torna è passa !
Sta custruzzione chì s’adopra in gran parte di Corsica vale per esprime a ripetizione di un’azzione induve chì u francese ricorre à u prefissu “-re”: redire, refaire... Bella sigura, a forma “ricumincià”, “rifà” hè assai sparta dinù.
In quantu à u sensu, “torna è passa !” s’usa per fà intende ch’ellu ci pò esse qualchì rìsicu à troppu stuzzicà, o “surghignà u vespaghju” quandu omu s’azzecca à più forte o più malignu chè sè. Hè megliu à pigliallu cum’è cunsigliu sè, partuti per tonde ùn si vole firmà tosi.
Ind’è listessa espressione, hè interessante nutà chì u verbu “passà” s’adopra in parechji lochi invece di “andà” quandu si pensa di turnà abbastanza prestu:
” Hè passatu pè U Castellà à cumprà u vinu.”
Traduce « on » :
Quattru manere di traduce u « on » francese, in corsu :
. Si + 3rza persona (singulare o plurale) : « A notte, si dorme ». « Si piglianu cappelli è veste quandu si colla in muntagna ».
. Omu + 3rza persona (singulare) : « Omu deve travaglià per stantà u so pane » o « deve omu travaglià per stantà u so pane ».
. 1ma persona di u plurale = on inclusivu. « In Bastia, sunemu di ghitarra in i caffè ».
. 3rza persona di u plurale = on sclusivu. « Sta notte, anu arrubbatu una vittura in cità ».
Tramutassi
Noialtri Corsi, si sà, simu sempre stati superstiziosi è certi modi di fà o di dì, preferimu à ùn adupralli micca. O allora ci vole a parassi di a gattiva sorte cun gesti, cum’è quella di fà e corne, o parolle, cum’è di dì u benedica destinati à francassi di tutti i malanni.
Trà e parolle da evitassi ci sò i verbi parte è andàssine, per dì chì si cambia locu. Tutte e forme verbale saranu messe da cantu: partu, aghju da parte o mi ne vò cum’è s’ellu ùn s’averespe più da parte chè pè u sempre.
Allora, per cunghjurà a sorte – i nostri cugini taliani ùsanu l’espressione per scaramanzia, - s’adopra u verbu tramutassi. Cusì chì ùn parte o ùn si ne và più nisunu: omu si tramuta cù a speranza di ùn avè mai più da parte o da andàssine à l’altru mondu.
Tremendu
Tremendu hè daveru tremendu ! L’agettivu serve per descrive è qualificà un nome da dalli un sensu criscitivu. Tremendu si pò rimpiazzà da strasurdinariu, in u so sensu primu, vale à dì, fora di l’ordinariu.
Ciò chì hè bè cun tremendu hè chì l’affari ponu esse tremendi in parechji sensi, in bè o in male, è anzi, benìssimu o malìssimu, pocu puchissimu o assai assai, bellìssimi o gattivìssimi. Tremendu puderìa esse sinònimu di “incridìbule, tamantu, furmidèvule” o à cuntrariu di “abbuminèvule, spaventosu, affannosu” segondu a intunazione chè vo sciglite. L’inglese dicerìa “terrific”.
In casu pràticu, ritenimu chì “tremendu” accresce assai a dimensione di u nome ch’ellu accumpagna, in un sensu quant’è in un altru è dunque, hè un arnese “tremendu” in casu ch’ellu vi manchessi l’agettivu chè vo circàvate. Tremendu u rimpiazza vulenteri.
U burdigottu
Ind’è tutti i casali di e famiglie ghjenuvese stallate in Bastia, c’era sempre unu o parechji lochi induve s’accatastava tanta è tanta robba. Di règula quelle pìccule custruzzione pigliàvanu postu sottu à qualchì scala o in qualchì cantu di curridore. Quand’ellu pigliava locu sottu scala era muratu da una tramezana è chjosa cù una porta. Custì ci si mettìa robba chì ùn si n’aduprava micca spessu o allora pudìa riceve carbone o legne chì i mercanti venìanu à lampacci à coffe, ‘sse panere grande di vincu, o vètrice, chì s’usàvanu per trascinà a robba. Si tròvanu in altre regione di Corsica cun un sensu à pocu pressu sìmule e parolle scancerìa è ripustigliu. Hè impurtante fà rimarcà chì e parolle burdigottu,tramezana è coffa anu i so currispundenti in lingua di Ghjènua chì sò: bordigotto, tramezzann-a è coffa o cuffa chì anu listessu sensu chè in corsu è chì ùn si trovanu micca in talianu mudernu. Solu coffa hè data in u dizziunariu lo Zingarelli ma cum’è parolla rara.
U camallu
In Bastia, prima ch’ellu si parlessi di i dockers chì brulicàvanu à carcà è scarcà a mercanzìa nant’i battelli in Portu novu, listessu travagliu u facìanu i camalli. À quell’épica, mancu tantu luntana, i giòvani chì ùn vulìanu, o ùn pudìanu più, per parechje ragiò, andà à scola, andàvanu à camallà.
A parolla camallu vene da l’àrabu hammàl è si trova in ghjenuese, camallu o camàlu chì ci l’hà imprestatu, ma chì ormai ci simu tenutu. Ma l’adòpranu altre lingue cum’è u piemuntese, camalo, lombardu, camàl, tuscanu, in Lucca, camallo, sicilianu, camalu.
Oghje sò spariti tantu i camalli chè i dockers è u portu di cummerciu, cum’è un bugnu senza ape è chjosu à ferru da tutte e bande, hà persu a so alegrìa passata.
U chjappacà
C’era tempi fà in Bastia una persona pagata da a cumuna è incaricatu di dà a caccia à i cani vagabondi in cerca di manghjusca per sti carrughji. À i tempi chì i veterinarii s’occupàvanu solu di cavalli, è, qualchì volta, di vacche o di pècure, i cani in libertà pudìanu ancu presentà un rìsicu per a sanità di a pupulazione. Armatu cun un un cappiu attaccatu in punta à un bastone, s’arricuglìa i cani cappiati da i patroni per chjòdeli in una prigiò per i cani: u chjamàvanu u chjappacà. Si pò rimarcà chì chjappà hè pocu o micca usatu in Bastia. Forse a prima parolla sarà stata l’achjappacà da u verbu achjappà, più usatu. In Italia, da u 1895, hè attestata a parolla acchiappacani.
Oghje i cani sò tenuti cù a funa da i patroni ma a pupulazione canina più numerosa lascia per istrada ricordi di pocu prezzu è di gran disturbu à chì ùn guarda in terra. Via, s’ellu ùn ci hè più cani in libertà, hè fàciule sapè chì carrughji chjàppanu.
U fiatu
“A teppa era cusì arritta chì ghjuntu in cima ùn avìa quasi più fiatu. Era sfiatatu. Averìa fattu megliu à fàmmi un’arretta per rifiatà. Ma ghjuntu quassù, aghju pussutu scopre una vista magnìfica, da tagliavvi u fiatu”.
A parolla fiatu si trova dinù ind’è l’espressione ùn avè più fiatu, esse stremu di forze, o peghju, esse in puntu di morte. Di quellu chì, invece, hà forza è curagiu per cunduce un’azzione periculosa, si dicerà chì ci vole avè u fiatu!
In quantu à a paura, ella, vi pò fà scappà u fiatu. Ma, di unu chì attraversa tutti i perìculi fìsichi, di a malatìa o di a gattiva sorte, si pensa ch’ellu àppia sette fiati cum’è i gatti.
Fiatu pò avè u sensu di persona in l’espressione ùn c’era mancu un fiatu.
Per finì, ci firmeremu ind’a mùsica per rimarcà chì sè u francese parla d’“instruments à vent”, u talianu, ellu, dice i fiati.
U Galatéu
Hè un còdice di custumi è di crianza chì stabbilisce e règule di l’etichetta : a manera curtese è distinta di tènesi in sucetà.
U nome stessu vene da Galeazzo Florimonte, Vescu di a diòcesi di Sessa Aurunca (Italia, Campania) chì avìa scrittu ellu e prime règule, ripigliate più tardi da Giovanni Della Casa sottu à u titulu « Galateo ovvero dei costumi », pubblicatu in u 1558. I nomi di i veschi è preti di a Santa Chjesa rumana essendu scritti tandu in latinu, Galeazzo scrisse Galatheus, diventatu Galateo è cursizatu in Galateu.
Hè diventatu, più tardi, nome cumunu. U galateu hè sinònimu di pulitezza, crianza. Si sente dì ogni tantu « guarda chì u t’ampargu eiu u galateu ! » à qualchissia di maleducatu.
U Guadellu è U Puntettu
Quellu fiumicellu chì si trova oghje quasi sutterratu o canalizatu è chì fala per sopra à Bastia, passa sottu à u cunventu di Santu ‘Ntò, schisa U Palazzu di Ghjustì, si sprufonda sott’à a corte di Vechju Liceu senza disturbà mancu appena i travagli di custruzzione di u parcheghju, è finisce per sbuccà ind’è l’àngulu di u portu d’A Marina, accantu à L’Amazzatò.
Cusì falendu, dà u so nome à un casale postu sopra à U Palazzu di Ghjustizia è à un quartiere, quellu appuntu pocu luntanu da a so foce.
Da u latinu VADUM, “locu pocu prufondu” guadu è guadellu sò da mette in relazione cù u talianu “guado” è u francese “gué”, locu pocu prufondu di un fiumicellu chì si pò traversà à pedi o à cavallu.
À i tempi, quandu si falava da Terranova è chì si pigliava ver di A Marina, si passava un ponte piuttostu chjucu chì i Ghjenuvesi chjamonu U Puntettu. Sta parolla hà cunservatu a so aria ghjenuvese postu chì i Tuscani l’averèbbenu chjamatu piuttostu Ponticello.
Ed eccu cume U Guadellu è U Puntettu sò diventati dui quartieri antichi di Bastia.
U Leò
In Bastia, à mezzu à u portu di A Marina ( U Vechju Portu tantu per dilla à l’usu oghjincu !) c’era un scugliò chì impedìa una lìbera navigazione tantu più chì, cù u prugressu, e dimensione di i battelli criscìa. À a municipalità li sarìa piaciuta di sprufundallu ma era senza cuntà cù u putere militare chì spessu pare ch’ellu sia custì solu per ròmpevi a divuzione.
Allochè à a fine, militari, rapresentanti di u gèniu civile è eletti di Bastia s’accurdonu per fà saltà u scogliu d’U Leò in u 1856. L’annu dopu, postu ùn si sà quante damisgiane di pòlvera, u scogliu affundò cum’è un mìseru battellu pigliatu in a tempesta. Oghje fèrmanu sole disegni è ritratti di u superbu chì, à vèdelu bè avìa quantunque a chigna di un leone.
U locu
Da u latinu LOCU(M), a parolla locu ricopre un’aghja semàntica, vale à dì un campu di significazione, più largu chè u so currispundente francese lieu. Perchè sè locu hà tutti i significati di lieu, issu nome s’aduprava, più largamente, à i tempi, cù u sensu di spaziu fisicu, geugràficu. Si dicìa, è si sente sempre dì : ùn aghju micca abbastanza locu per mette tutta sta robba », o, per pudè fà tamanta casa, ci vole daveru u locu ! Si capisce dunque chì quand’ellu hà stu sensu, locu hè statu messu in cuncurrenza cù a parolla piazza : ùn ci hè piazza, manca a piazza, per via di a sumiglia cù u francese place.
Tenimu dunque, piuttostu, piazza quand’è no’ vulemu parlà di quella di Santu Niculà, in Bastia, o quella di U Diamante, in Aghjacciu, o puru per quellu spaziu, chjucu o grande, chì si trova davanti à e nostre case di paesi : sò falatu in piazza à pigliammi appena u frescu !
Si ritrova in a spressione « chì ùn sà fà focu ùn sà fà locu », chì cunferma u fattu chì in « locu » s’intende un significatu più largu chè in francese. U locu hè quì, locu di vita.
U paracqua
Per parassi da l’acqua, quand’ellu piove à sechje, à celu apertu o à rivocchi, l’omu hà inventatu quell’attrìzzicu di tela chì si piega longu un maghju cortu terminatu da un mànicu. Si trova listessa parolla in lingua ghjenuese, parëgua o pëgua.
I pastori, spessu esposti à l‘acqua è i venti, adupràvanu un paracquone tamantu chì li permettìa di francàssila megliu è più chè cosa fàcenu i mudelli oghjinchi.
In Bastia, una volta, esistìa u paracquaiu: vindìa, appuntu, i paracqua chì ghjuvàvanu ancu da bastone tantu per appughjassi camminendu chè per sciaccà qualchì bella paracquata, in casu chì ci vulìa à difèndesi.
U talianu, ellu, usa l’ombrello, per parassi da l’acqua è l’ombrellone per parassi da u sole.
U piantu
L’hè scappati u piantu ! si dice in Bastia è ind’u circondu di unu chì sbotta à pianghje. Da u verbu latinu PLANGERE, chì hà datu pianghje/pienghje in corsu è piangere/ piagnere (talianu anticu), si sò furmati:
- cumpianghje: ti cumpiangu! je te plains!, chì vene ancu ellu da PLANGERE.
Les plaintes, tandu, sò i lagni.
Tutti cunniscemu u dettu : à chì ùn manghja lasagne per Pasqua pifània –Epiphanie- tuttu l’annu si lagna!
- Rimpianghje: cù u sensu di dispiace assai: Ed hè morta un’altra volta la rimpianta me culombu. (Antone Bonifacio)
U techju ùn crede u famitu
U sensu di stu dettu ci pare abbastanza chjaru: hè sempre diffìciule mèttesi ind’i panni di l’altru soprattuttu quandu l’altru, appuntu, campa cun altre cundizione. Dopu una bella manghjata ùn si pensa più chì si manghjerà torna, nè mancu ch’ellu si possa avè a fame, noi, è puru l’altri. In modu più genèricu quellu chì campa bè ùn misura e difficultà di chì strazia ind’a so vita. Via, i penseri di i ricchi ùn sò quelli di i pòvari: si ne pò vede un’illustrazione cù u muvimentu attuale di i ghjilecchi, o curpetti, gialli.
Ma issu dettu ci dà l’occasione di studià appena a parolla techju. Techju, si sà, hè piuttostu d’usu rozu – rozu cum’è u pane urzinu, l’orzu ùn hè raffinatu quant’è a farina bianca - hè più curtese dì saziu o, megliu, ùn aghju più fame, s’ellu si parla dopu à un ripastu. Esiste ancu, per dì listessu, suddesfu.
Techju, chì ùn si trova in talianu mudernu esiste cun listessu sensu in ghjenuese sottu a forma tecciu è in gallurese – a Gallura essendu a parte settentriunale di a Sardegna – cù a parolla tecchju.
Un hè farina da fanne òstie !
U corsu, cum’è tante altre lingue, hà ciuttatu assai ind’u vucabulariu religiosu. Cusì chì accantu à fòrmule direttamente ricacciate da a liturgìa catòlica: esse à Jube Domne! parolle prununziate da u diàcunu chì, durante a messa parata dumanda, indinuchjatu, a benedizzione per pruclamà u vangelu; a fulgure et tempestate, invucazione tratta da e litanie per dumandà à u Signore di francacci da a saetta è da a tempesta; esse à sicutere, vale à dì èssene sempre à principiu, da sicut erat in principio; aghju da cantatti u Te Deu, da u cantu Te Deum laudamus, chì hè sempre cantatu è, longu quantu ellu hè, dura un bellu po’, accantu dunque à ste fòrmule esiste un’espressione strettu ligata cù a religione: per dì chì a persona ùn vale tante chjarasge si dice ùn hè farina da fanne òstie!
Una volta cunsacrata da u prete, l’òstia, si sà, hè per i cristiani, Cristu presente in un dischettu di farina impastatu senza lèvitu è distribuitu durante a messa. A credenza pupulare ùn averebbe micca capitu ch’ella si pigliessi una farina chì ùn fussi degna di cuntene a persone di Cristu. Da quì st’espressione per qualificà una persona di pocu valore o di scarsa muralità.
Ùn mi hè micca venuta in core!
Megliu è più schjettu chè ùn ci aghju micca pensatu!, pudemu usà in corsu l’espressione ùn mi hè micca venuta in core! induve core rapresenta u centru di u pensà segondu l’antichi è induve venuta si trova à u feminile segondu l’usu latinu, RES, a cosa, è chì truvemu in tante espressione: a sò, a pensu cusì, ti la dicu...
Ùn mi vene micca in core traduce in altra manera ùn m’avvengu più, ùn mi ne ricordu micca. Nutemu chì ricurdà, ellu, hè custruitu nant’à u nome core, da u latinu CORDEM, cù u sensu, appuntu, di fà vene in core.
In certe regione di Corsica adòpranu i verbi ammintà è rammintà, interessanti dinù, postu chì ùn fàcenu più vene in core ma in mente.
Core è mente in tantu chè centri di l’idea, di a memoria, di u pensà, ci ripòrtanu à un passatu assai landanu è clàssicu. Era interessante ricurdàssine, nò?
Una bella spassighjata !
A matina, quandu si hà tempu è voglia, o allora dopu culaziò, o puru d’estate dopu cena, hè sempre un piacè fassi una spassighjata. Soli o cun qualchì amicu.
In Bastia, si pò falà nant’a Pià –santu Niculà, bella sigura!- si pò camminà longu u mare o tirassi dui passi per i carrughji antichi di a cità.
Altri, dinù, vanu à spassu, ciò chì i franca da l’orrenda “pruminata”.
U più impurtante, in ogni casu, hè, appuntu, di ùn micca fassi mandà à spassu da l’altri percò tandu una parolla piglia l’altra è ponu ancu vucà i scapochji, i tusci è ancu i cazzotti!
Una cuncurdanza speziale
In Corsica, in modu generale, a cuncurdanza di i tempi in a prepusizione à u cunghjuntivu – subjonctif, in francese - si face in modu tranquillu :
vogliu (presente indicativu) ch’ellu venga (presente cunghjuntivu)
vulìa (imperfettu indicativu), vulerìa (presente cundiziunale) ch’ellu venissi (imperfettu cunghjuntivu)
Finora, tuttu pare chjaru è a règula puderebbe esse quessa:
Quandu u verbu chì esprime una vuluntà, un timore, una preghera... in a principale hè à u presente indicativu, u verbu di a suburdinata si mette à u presente cunghjuntivu.
Quandu invece u verbu hè à un tempu di u passatu o à un presente cundiziunale u verbu di a suburdinata hè à l’imperfettu cunghjuntivu.
Ma, in Bastia è in Aiacciu, almenu, u tempu di a suburdinata ùn hè mai à u presente cunghjuntivu ma à à l’imperfettu:
ùn vogliu micca ch’ellu venissi, ùn credu micca ch’ella fussi riccu.
Rimarchemu chì sta règula s’usa dinù in parechji dialetti centro-meridiunali d’Italia.
Una rinfriscatella nant’à a cunsunatura capunanzu
(o “lénition consonantique” in francese)
Mancu si tratta quì di fà un espostu longu è tiratu nant’à ‘ssu fenòmenu, ma di rinfriscà appena a nostra memoria in giru à sta nuzione.
A cunsunatura capunanzu hè un fenòmenu assai spartu in Corsica cun gradi diversi è chì ùn hè micca sempre fàciule da rispettassi. Dimu chì segondu cum’ella hè pusiziunata, a cunsunante pò esse prununziata sia cun un sonu “duru”, sia cun un sonu “lene” o “dèbule”.
Pigliemu qualchì casu:
Vecu à Bastia[b] Sò di Bastia [w]
Si vede chì a prepusizione à mantene dura a cunsunante chì seguita.
Fàcenu listessa:
- A cunghjunzione è: eo è tù [t]
- E lucuzione cum’è, quant’è: ne sò quant’è tè [t]
- U prunome chì: u primu chì parla [p]
- L’avverbiu sè: sè casu [k] mai
- L’avverbiu chè: hè più bravu chè tè [t]
- L’avverbiu cusì: cusì caru! [k]
- Tutte e prepusizione chì finìscenu cun una cunsunante: in , per, cun...
ventu [b], cosa [k] piombu! [p]
Per finì, è puru s’ella ùn ancu l’èpica, ricurdèmuci chì u nostru cusì bellu pace è salute si prununzia: pace [p] è salute! [s].
Un’americanata
A i tempi landani, quandu ùn esistìa ancu a televisione, u sinemà era, in Bastia, u solu mezu di cumunicà cù u mondu, tantu quellu di l’attualità chè quellu di l’arte di a pellìcula. Fiuriva tandu, trà l’altri, un gènaru di filmi assai apprezzatu, chjamatu oghje western è chì chjamàvanu filmu – o firmu, per rispetta a parlata – di gobboi. Ma u tèrmine più spartu per definì stu gènaru era quellu di americanata. Via, una storia di gobboi, cun pistulittate, cazzuttate, fucilate è bete di vischì à vòline più, tuttu made in USA.
L’eroe, prutagunista indistruttìbule è indiscuttìbule, u chjamàvanu u giòvanu. Addirizzava i gattivi, salvava i dèbuli, biìa vischì in quantità quant’è ch’ellu bivissi acqua, tantu era capace di disfà a cravatta di u catrichinu à cinquanta metri cù una pistulittata sola. È, soprattuttu, pigliava a suprana nant’à a bella zitella chì, stanca di resiste à l’assalti amurosi, l’accurdava u primu basgiu sottu à l’evive rimurose di una sala in sussuru chì battìa e mane mughjendu:”unu à zeru!”
Và à fatti leghje
“O và è fatti leghje” hè una spressione chì magaru si sente spessu è chì, a sentimu bè, ùn hè tantu impressa da a simpatìa. Và à fatti leghje, s’intenda, và à fatti scunghjurà chì ai u diàvule addossu. Si dice à qualchissìa chì pare pusessu, spiritatu. Ci vole à sapè chì tempi fà, a pràtica di l’esurcìsimu era più sparta chè oghje è i preti scunghjuràvanu a ghjente chì parìa scimita o fora di u suminatu. Da scunghjuralla, u prete lighjìa davanti à ella, preghere è testi santi da caccià u diàvule da nentru à a persona. Ùn hè dunque chè più tardi, per via di un spustamentu semànticu, chì l’espressione hà pigliatu u sensu mudernu di ”vàitine à spassu” quand’elli ùn sò modi di dì più crudi!
Vai è ripòsati !
Accantu à a forma più cunnisciuta “vai à ripusatti!” si trova sta custruzzione, assai usata in gran parte di Corsica. S’ella ùn hà micca currispundente in francese nè, à quantu pare, in talianu, si ritrova in inglese: “ go and take the book!”
Sta custruzzione s’adopra solu à l’imperativu: “andemu è cuglièmuci duie castagne per fanne ballotte!”, “andate è aspettate in piazza!”
Listessu si pò fà cù u verbu “vene” invece di “andà”: “veni è tòccami a manu!” è u più di i verbi di muvimentu: “corri è chjàppalu!”, “passa è chjàmalu!”, “fala è cèrcalu!”, “colla è pìglialu!”
Da ùn cunfòndesi cù l’espressione di tippu: ” piglia è li sciacca un pattone.” o u rinumatu: “ Tè, piglia è porta in casa!” chì si dice à chì hè statu smuccicatu.
Vulè & Pudè
Sti verbi sò detti « servi », vole dì chì, à di le volte, ne chjàmanu un antru daretu, (es : vulè cantà – pudè corre). A scelta di l’ausiliare (à u passatu cumpostu o u più chè perfettu) si ferà in funzione di u verbu à l’infinitivu. A pressione di u francese chì, cun vulè/pudè, ùn adopra chè l’ausiliare avè, culpisce appena a scelta in corsu. Pare appena cumplicatu cusì ma in u cuncretu hè più sèmplice. Ci vole à pensà chì ausiliare si serìa adupratu cun l’altru verbu, micca cun vulè/pudè.
Es : Manghjà = « aghju manghjatu ». Dunque = « aghju vulsutu manghjà ».
Parte = « sò partutu ». Dunque = « sò pussutu parte ».
Attenti, tandu, à a differenza di u francese, ci vulerà – cù u l’ausigliare ESSE - à accurdà. « Elli, ùn sò pussuti parte. »
Vulenteri
Vulenteri vole dì “chì si face cun lìbera vuluntà”. Oghje ùn hà più chè un adopru ligatu à qualcosa di pusitivu, chì accunsente : “vengu vulenteri à manghjà ind’è tè”, “un bon bichjeru di vinu, u mi beiu vulenteri”.
Ma prima, “vulenteri” s’aduprava dinù in situazione tantu aggradèvule o felice. Quandu si fàcenu e parte per esempiu, (presentà e so cunduglianze), accadìa chì omu dica “mi dispiace vulenteri”. Si capisce bè chì ùn si raligrava micca omu di a morte di un tale, ma, à cuntrariu, ch’ellu cumpatìa da a so propia vuluntà, è cun tanta sincerità, à u dolu di a famiglia.
Sguardi di-versi
Cullettivu : Elezzione territuriale...
Simu andati à vutà
Chì ci anu fattu a lezzione
Parlanu di libertà
Ognunu e so canzone
Ci hè da beie è da manghjà
In li tempi d'elezzione !
Anu un « paese da fà »
Fora li culunialisti !
Ma bisogna à neguzià
Cun Presidente è Ministri
Ma nanzitutttu in famiglia :
Nazione o Autunumìa ?
Julien Truchon : A divagazione animale
Sò passatu per lu Pignu
Trà Barbaghju è Lupinu
L'aghju vista in la nebbiura
Trà la strada è la vittura
È per scelta : a lamaghja
O finisce in Falcunaghja
Pasce catramu è verdura
Di veranu è di vaghjime
Tasta ancu la vittura
È cusì pocu le prime
Hè bella, bella sigura
O la vacca di Tighjime
Didier Couzin-Orsoni : a pulluzione di i battelli
Parudìa « Un battellu chì puzza »
Vicinu à u portu
Annant'à un bancu
Quandu mi mettu à pensà
Mi dicu sempre cosa sentu
Nant'a Piazza San Niculà ?
Ma s'o vecu passà vicinu
Un battellu à l'accustà
Mandille à u nasu
Chjamu in vanu
Ma u battellu hà da sbarcà :
Un battellu chì puzza
Nant'a Piazza San Niculà
È chì sempre ritorna
Ogni sera, ogni matina
Cosa serà quest'odore ?
Chì à mè face stufà
È la mo tinta gola
Colpu si mette à infiarà
Paul Mattei : Adattazione di Voltaire
Ziu Antò era gattivu
A prova vi la dò eiu
L'altra sera in u rughjò
Una serpa u murzicò
Chì pensate ch'ellu accadì ?
Fù la serpa chì murì
Ghjuvambattista Casanova : I danni di u focu
Marmanu
Ci hè un locu innalpellatu
Un scornu di la natura
Duve sò arradicatu
Paradisu di virdura
Vicin'à Monte Rinosu
Un boscu meravigliosu
Quì correnu mille chjassi
Trà larici è filetta
Chì portanu li mo passi
Sin'à u Pianu d'A Faietta
Da Riuseccu à Ghjalgone
Da li Pozzi à Ghisone
Oghje stu locu ùn hè più
Lu fattu propiu m'affanna
Chì di le fiamme u dilluviu
Hè duratu una simana
Ùn bramu chè lu terrore
Per stu tristu malfattore
Guillaume Bronzini : filusuffìa...
Aghju pocu cunfidenza
In li mo cuntempuranei
Mi stò pusatu à gurdà :
Cumu facenu l'umani ?
Per chì di lu nostru mondu
Ùn fermi nunda dumani ?
Anu brusgiatu la terra
Impuzzichitu lu celu
Lampatu lu so mullizzu
Nant'u mare cusì bellu
À mè mi vene a vergogna
Per elli d'esse un fratellu
Ma anch'eiu peccadore
Ch'o la dica in riturnella
Micca sempre facciu casu
À lu pratu è la chjusella
Mi face nasce u penseru
Eppo inzergu a mo surella !
Camille Bronzini : Obeliscu !
In sti tempi d'elezzione
Di prumesse è sguatalasciu
L'ubelliscu in custruzzione
Paru à òrganu di masciu
Presenta l'evoluzione
Di Darwin ma à l'imbarsciu !
Patricia Susini : Mollu è u Geniu
L'amicu Mollu chì ùn era mai suddisfattu
À u bon geniu una preghera hà mandatu
Di pudè sempre manghjà, senza tratechja
È riempiesi a bocca sin'à l'arrechja
À l'alegria vole assumiglià i ghjorni
Di la Corsica ammira li cuntorni
Spassighjà in e fureste è in a natura
Senza nè strazii, friscura nè paura
Li ci vole a presenza di l'umanu
A dulcezza di a carezza di la manu
Vole sente le voce fiere è sincere
È li canti cù le so rime legere
Mollu vole un cane affiancu per caccighjà
Un spuntinu, amichi da festighjà
Da Niolu viaghja sin'à l'Inzecca
È cusì Mollu diventa... una zecca !
Moracchini di Vintisari : a sfundatura
Pigliu calamaru è penna
Par scriva li mo dulori
Par cuntavvi la mo pena
È divvi li mo malori
Chì par mè sò stati guai
Ch'o ùn mi scurderaghju mai
Prima fù l'operazioni
In clinica di Furiani
Par inziccà lu cuglioni
Ch'ingrussava tutti l'anni
Eiu ùn m'inchietava tantu
Ch'ellu mi torni tamantu
À mè d'avè sti trè palli
Mi dava quissa hè sigura
Forza quant'è i cavalli
Era un donu di a natura
Mi pigliava par un orsu
Cun sta rota di succorsu
È quandu si prisintava
Di passà una stundarella
Cù una donna bella è brava
Li mustrava a mo trippletta
Di vede quissa billezza
Mi era una carrezza
Ben suventi aghju pinsatu
Da la sera à la matina
Dopu avellumi cacciatu
Fanni un donu à a medicina
O dallu par capu d'annu
Par serva à quilli ch'ùn anu
À capu d'u quartu ghjornu
Mi ne vultai in paesi
Ci vulia à fà ritornu
À ripiglià li m'impresi
Chì lu meiu lu mistieru
Hè la caccia è lu bichjeru.
Odette Bronzini : Lamentu di l'alburu
Tandu sì ghjeru alegru
Arrimbatu à un muru
Sott'à lu celu azuru
Ùn'eru mai pilegru.
Cù e mo ghjambe spalmate
Ghjeru u rè di l'adumbrate
È quandu l'innamurati
Si sciaccavanu basgiati
I vulia sempre asconde
Da i sguardi cù e mo fronde
U mo fustu intagliatu
Da so nom' er'annutatu
U sgiò signaru famitu
À l'imbrocu addurmintitu
Li piacia à manghjassi
A ghjanda da falli grassi
Cù i mo frutti appititosi
Ghjeru u rè di i gulosi
Mà chi disgrazia un ghjornu
Era guasi meziornu
A saetta m'hà culpitu
U mo troncu s'hè spartitu
In terra m'hà ballucatu
Povar'à mè sò marturiatu
Avà sò in la falzina
È da quì un'annatina
E mo branche spilandrate
Da i vermi runzicate
Polvera diventaranu
Da un finominu stranu
Simu andati à vutà
Chì ci anu fattu a lezzione
Parlanu di libertà
Ognunu e so canzone
Ci hè da beie è da manghjà
In li tempi d'elezzione !
Anu un « paese da fà »
Fora li culunialisti !
Ma bisogna à neguzià
Cun Presidente è Ministri
Ma nanzitutttu in famiglia :
Nazione o Autunumìa ?
Julien Truchon : A divagazione animale
Sò passatu per lu Pignu
Trà Barbaghju è Lupinu
L'aghju vista in la nebbiura
Trà la strada è la vittura
È per scelta : a lamaghja
O finisce in Falcunaghja
Pasce catramu è verdura
Di veranu è di vaghjime
Tasta ancu la vittura
È cusì pocu le prime
Hè bella, bella sigura
O la vacca di Tighjime
Didier Couzin-Orsoni : a pulluzione di i battelli
Parudìa « Un battellu chì puzza »
Vicinu à u portu
Annant'à un bancu
Quandu mi mettu à pensà
Mi dicu sempre cosa sentu
Nant'a Piazza San Niculà ?
Ma s'o vecu passà vicinu
Un battellu à l'accustà
Mandille à u nasu
Chjamu in vanu
Ma u battellu hà da sbarcà :
Un battellu chì puzza
Nant'a Piazza San Niculà
È chì sempre ritorna
Ogni sera, ogni matina
Cosa serà quest'odore ?
Chì à mè face stufà
È la mo tinta gola
Colpu si mette à infiarà
Paul Mattei : Adattazione di Voltaire
Ziu Antò era gattivu
A prova vi la dò eiu
L'altra sera in u rughjò
Una serpa u murzicò
Chì pensate ch'ellu accadì ?
Fù la serpa chì murì
Ghjuvambattista Casanova : I danni di u focu
Marmanu
Ci hè un locu innalpellatu
Un scornu di la natura
Duve sò arradicatu
Paradisu di virdura
Vicin'à Monte Rinosu
Un boscu meravigliosu
Quì correnu mille chjassi
Trà larici è filetta
Chì portanu li mo passi
Sin'à u Pianu d'A Faietta
Da Riuseccu à Ghjalgone
Da li Pozzi à Ghisone
Oghje stu locu ùn hè più
Lu fattu propiu m'affanna
Chì di le fiamme u dilluviu
Hè duratu una simana
Ùn bramu chè lu terrore
Per stu tristu malfattore
Guillaume Bronzini : filusuffìa...
Aghju pocu cunfidenza
In li mo cuntempuranei
Mi stò pusatu à gurdà :
Cumu facenu l'umani ?
Per chì di lu nostru mondu
Ùn fermi nunda dumani ?
Anu brusgiatu la terra
Impuzzichitu lu celu
Lampatu lu so mullizzu
Nant'u mare cusì bellu
À mè mi vene a vergogna
Per elli d'esse un fratellu
Ma anch'eiu peccadore
Ch'o la dica in riturnella
Micca sempre facciu casu
À lu pratu è la chjusella
Mi face nasce u penseru
Eppo inzergu a mo surella !
Camille Bronzini : Obeliscu !
In sti tempi d'elezzione
Di prumesse è sguatalasciu
L'ubelliscu in custruzzione
Paru à òrganu di masciu
Presenta l'evoluzione
Di Darwin ma à l'imbarsciu !
Patricia Susini : Mollu è u Geniu
L'amicu Mollu chì ùn era mai suddisfattu
À u bon geniu una preghera hà mandatu
Di pudè sempre manghjà, senza tratechja
È riempiesi a bocca sin'à l'arrechja
À l'alegria vole assumiglià i ghjorni
Di la Corsica ammira li cuntorni
Spassighjà in e fureste è in a natura
Senza nè strazii, friscura nè paura
Li ci vole a presenza di l'umanu
A dulcezza di a carezza di la manu
Vole sente le voce fiere è sincere
È li canti cù le so rime legere
Mollu vole un cane affiancu per caccighjà
Un spuntinu, amichi da festighjà
Da Niolu viaghja sin'à l'Inzecca
È cusì Mollu diventa... una zecca !
Moracchini di Vintisari : a sfundatura
Pigliu calamaru è penna
Par scriva li mo dulori
Par cuntavvi la mo pena
È divvi li mo malori
Chì par mè sò stati guai
Ch'o ùn mi scurderaghju mai
Prima fù l'operazioni
In clinica di Furiani
Par inziccà lu cuglioni
Ch'ingrussava tutti l'anni
Eiu ùn m'inchietava tantu
Ch'ellu mi torni tamantu
À mè d'avè sti trè palli
Mi dava quissa hè sigura
Forza quant'è i cavalli
Era un donu di a natura
Mi pigliava par un orsu
Cun sta rota di succorsu
È quandu si prisintava
Di passà una stundarella
Cù una donna bella è brava
Li mustrava a mo trippletta
Di vede quissa billezza
Mi era una carrezza
Ben suventi aghju pinsatu
Da la sera à la matina
Dopu avellumi cacciatu
Fanni un donu à a medicina
O dallu par capu d'annu
Par serva à quilli ch'ùn anu
À capu d'u quartu ghjornu
Mi ne vultai in paesi
Ci vulia à fà ritornu
À ripiglià li m'impresi
Chì lu meiu lu mistieru
Hè la caccia è lu bichjeru.
Odette Bronzini : Lamentu di l'alburu
Tandu sì ghjeru alegru
Arrimbatu à un muru
Sott'à lu celu azuru
Ùn'eru mai pilegru.
Cù e mo ghjambe spalmate
Ghjeru u rè di l'adumbrate
È quandu l'innamurati
Si sciaccavanu basgiati
I vulia sempre asconde
Da i sguardi cù e mo fronde
U mo fustu intagliatu
Da so nom' er'annutatu
U sgiò signaru famitu
À l'imbrocu addurmintitu
Li piacia à manghjassi
A ghjanda da falli grassi
Cù i mo frutti appititosi
Ghjeru u rè di i gulosi
Mà chi disgrazia un ghjornu
Era guasi meziornu
A saetta m'hà culpitu
U mo troncu s'hè spartitu
In terra m'hà ballucatu
Povar'à mè sò marturiatu
Avà sò in la falzina
È da quì un'annatina
E mo branche spilandrate
Da i vermi runzicate
Polvera diventaranu
Da un finominu stranu
1817 - Salvatore Viale è a Dionomachia
Claude Devichi
Salvatore Viale hè natu in u 1787 in Bastia, in u quartiere di Terra Vechja, in una stretta di U Mercà. Era magistratu, ma era soprattuttu un omu di Lèttere, facìa parte di l’intelletuali bastiacci, avìa creatu, cù qualchi amicu, un chjerchju literariu : l'Accademia di i Vagabondi (chì ci veneranu parechji scrittori è pueti taliani è ancu inglese). Claude Devichi
In giuventù, Salvatore Viale hè partuttu à studià u dirittu in Roma è po hè vultatu per esse pricuradore in Bastia. Ma a so vera passione era a puesia…
L’òpera più maiò di Salvatore Viale hè un puema, chì si chjama « A Dionomachia ». Ghjè una storia di guerra trà paesi intornu à Bastia, trà i paesi di U Borgu è di Lucciana.
Eccu a storia : simu d’aprile, per a festa di Pasqua, è l’omi di U Borgu pàrtenu in prucessiò versu Lucciana. Propiu à mezu à u caminu, vèdenu una carogna di sumere, meza fràcica… Pènsanu tutti chì chjè una pruvucazione, di i paisani di Lucciana. S’annèrvanu, sò furiosi, vòlenu tumbà tuttu u mondu. Dopu à avè lampatu issa carogna nantu à a strada di a prucessiò di quelli di Lucciana, tòrnanu in paese, sempre annervati !
Quandu paisani di Lucciana ghjùnghjenu à so tornu nantu à a strada, vèdenu a carogna di a sumera in pienu mezu. Sùbitu sùbitu, pènsanu cum'è l'altri chì ghjè una pruvucazione di quelli di U Borgu. Allora, di notte tempu, vanu à lampà a sumera fràcica davanti à a chjesa di U Borgu…
I dui paesi èntrenu in guerra, è fù una battaglia di parechji ghjorni cù parechji morti è parechji feriti. À traversu à issa fola, Salvatore Viale tratta di un veru prublema di a Còrsica di st'èpica : a viulenza trà i Corsi. A « Dionomachia » hè dinù una crìtica di guerre di Napuleone, chi insanguinèghjanu l'Europa. A prima edizione di stu puema eroicòmicu hè stata in u 1817, è ùn era micca signata da u so autore, chì u libru era statu censuratu.
1914 - A Cispra
Guillaume Bronzini è Yves Leandri
Di marzu 1914, esce u primu (è ùnicu) nùmaru di A CISPRA. U so nome vene da quellu di un anticu fucile chì era adupratu da I Naziunali, i suldati di l’armata di a Corsica durante u periudu d’indipendenza. À l’origine di sta rivista literaria, sò Saveriu Paoli (Letia) è Ghjuvansantu Versini (Marignana). Era prevista per esse un’antulugia annuale chì vulia accatastà a pruduzzione puetica venuta da a Corsica sana. Guillaume Bronzini è Yves Leandri
E sette prime pàgine, scritte da Saveriu Paoli, sò firmate famose, soprattuttu per a frasa : « A Corsica ùn hè un dipatimentu francese, hè una nazione vinta chì hà da rinasce ». Si pò dì ch’ella hè a prima affirmazione sulenne di l’autunumisimu corsu mudernu.
Stampatu in Marseglia è vendutu à u prezzu di 70 cèntimi, l’edizione hè stata piantata da a Prima Guerra Mundiale, ma averà permessu di palisà u talentu di futuri tercani di a literatura corsa, cum’è Petru Rocca (Vicu), chì funderà più tardi A MUVRA, Paulu Arrighi (Rennu), chì ferà nasce L’ANNU CORSU in u 1929, è Maistrale (Marignana), cèlebre autore di puesie in lingua corsa. Ùn hè campata tantu A MUVRA, ma hà apertu a strada à una divizia di literatura nustrale in prosa è in puesia.
1978 - I Chjami Aghjalesi
Ghjuvampaulu Casta
I Chjami Aghjalesi hè un gruppu culturale corsu natu in u 1977, cumpostu da liceani è studianti di u quartiere di San Ghjisè, in Bastia. Stu nome stranu è cumplicatu à prununzià hè statu prupostu da Antone Amadei, prufessore di Storia è Geugrafìa è di lingua corsa à u cullegiu di San Ghjisè. À l'orìgine, era cumpostu da Maì, Tony è Ceccè Pesce, Patriziu Croce, Alanu Nicoli, Saveriu Luciani, Camellu Albertini è Petru Fondacci. Per sti giuvanotti, tuttu s'era l'occasione di cantà, « simu trè, ci femu una paghjella », è facianu u giru di Corsica induve si cantava : e fiere, e feste di paese, e messe, è bella sigura in caffè, à « a pergula » o à u « Beau Rivage » per a Riscossa. Ghjuvampaulu Casta
À u principiu, u piculu gruppu cantava e canzone di « Canta u Populu Corsu » è parechje volte anu cantatu cun elli, nantu à a scena. À l'èpica, tutti i gruppi èranu amatori. Per i cuncerti di Canta u Populu Corsu, chì era cumpostu d'omi adulti è avianu impegni varii (prufessiunali, famigliali...), quandu « a sera ne mancava unu » i nostri giuvanotti èranu sempre pronti à parte è dà una manu. Eppo un ghjornu, u passu hè francatu è decìdenu di fà canzone. Dopu à unepoche di ripetizione fatte a sera à u cullegiu San Ghjisè, sò stati pronti à fà un discu è hè cusì ch'ellu hè natu « Nant'a u solcu di a storia » u primu discu di u gruppu, esciutu di maghju 1979. Stu tìtulu indettà bè a vuluntà di stu gruppu di mantene a tradizione, a memoria, è di participà à stu riaquistu culturale di u 70.
Èranu giuvanotti, appena sgaiuffi, ùn si pigliàvanu micca troppu à u seriu, u vestitu è u spetàculu, ùn era ciò chì cuntava u più, l'impurtanza era u messagiu. In primi cuncerti, era appena a panicca, l'ora ùn era micca rispettata, à chì era in ritardu, à chì era sempre à bichjere in manu à discutà...
U gruppu, pianu pianu s'organizeghja, i cantadori è i musicanti scàmbianu, certi pàrtenu, cum'è Saveriu Luciani, Petru Fondacci o Alanu Nicoli, altri ghjùnghjenu, cum'è Paulu Felice Nasica, Dédé Nobili o Francescu Saveriu Prosperi è tant'altri chì anu fattu un pezzu di strada cù I Chjami.
A forza di stu gruppu hè chì I Chjami sò amichi nanzu à tuttu, si tènenu cari, è in piu di a ghitarra di Ceccè, di e voce magnifiche, i so cori sò tremendi.
Hè un gruppu ingagiatu in pulìtica, certi si ramèntanu di è presentazione putente, di e canzone fatte da Patriziu Croce per e serate di sustegnu à i prigiuneri pulitichi.
U gruppu hè unu trà i puntelli di e rivendicazione corse : a lingua, a liberazione di i prigiuneri pulitichi o l'indipendenza.
Cum'è d'altri gruppi, i Chjami participèghjanu à mantene a nostra lingua materna, parechji giòvani anu amparatu o ampàranu u corsu cumincendu cù u cantu, è in particulare cun tanti di so successi.
I Chjami anu giratu a Còrsica sana, a Francia, l'Europa è ancu l'America Suttana, per fà sente a nostra lingua è fà cunnosce a nostra cultura.
E canzone sò belle impegnate, in u filu di a tradizione, à destinazione di i chjuchi. A mùsica hè nustrale, ma si rimarca fàciule un'influenza sudamericana à partesi da l'anni 90, impressi ch'elli sò stati I Chjami da u gruppu Quilapayun.
Patriziu Croce è Dédé Nobili anu scrittu canzone magnifiche, Ceccè Pesce è l'altri musicanti ci anu datu meludie di l'altru mondu. È parechje canzone di u so repertoriu fàcenu parte oghje di a memoria cullettiva isulana.
I Chjami anu addattatu ancu canzone strangere cum'è « Catena », « Partigianu » o « Borgu ». I nostri cantadori sò sempre pronti à canta messe, o à canta per associ o per azzione caritative. I Chjami Aghjalesi hè un gruppu maiò di u riaquistu è hè sempre quì.
U gruppu hà fattu parechje innuvazione : a piazza di e donne cum'è nant'à u discu « Esse », cù « e duie Patrizie », à sèrvesi di percussione, di bandjo è di a ghitarra bassa, i primi à tuccà à a sacra testa mora quandu chì Tony Pesce fece u dissegnu chì diventerà a marca di u gruppu, anu cantatu u « Diu » in principiu di cuncerti è micca à a fine cum'è l'altri, anu cantatu in francese (« les 3 cloches » di Piaf o « la complainte de Pablo Neruda » di Ferrat), in talianu (« bella ciao »), in occitanu (« carnaval »), e ancu in ebreu (« elo haï »).
I Chjami Aghjalesi anu fattu centinaie di spetaculi ma quelli di l'Olympia in Parigi, quellu di i 30 anni, quellu cù l'armata rossa o quellu di i 40 anni cù un orchestru sinfonicu, si pò pensà ch'elli steranu ind'è e memorie di quelli chì èranu presenti quelle sere.
Per sapenne un pocu di più v'arricumandu tutti i dischi di I Chjami Aghjalesi è u filmu di Petrantone Beretti : « u cantu lìberu ».
2009 - A Paghjella ricunnisciuta da l'UNESCO
Patricia Susini
In l'annate 2000, artisti è eletti di l'Assemblea di Corsica anu dumandatu a scrizzione di a pulifunia corsa à u tìtulu di u patrimoniu immateriale di l'Umanità. Patricia Susini
U cumitatu di a salvezza di u patrimoniu imateriale di l'UNESCO, riunitu in Abbù Dabbì, hà ricunnisciutu a candidatura di a paghjella isulana, u 1 d'ottobre di u 2009.
A Paghjella, cosa hè ?
A Paghjella hè un cantu in pulifunia, à trè voce è senza strumenti. Ste trè voce sò ''u bassu'', « a segonda » è « a terza » chì si cantanu segondu un ''versu'' particulare è precisu (si pò di chì un versu hè una frasa musicale). Ci so parechje versi : u versu di Sermanu, u versu di Rusiu, u versu di Bustanicu è d'altri versi torna. A segonda hè quella chì principia u cantu, dopu vene u bassu, da sustènela, è in fine si sente a terza, a voce a più alta chi supraneghja l'altre è compie l'accordu.
Sta scrizzione hè u risultatu di quarant'anni di lotta per salvà una mùsica, una pràtica tradiziunale, un' identità. In i tempi, stu cantu ùn era micca in perìculu, si praticava in Còrsica, soprattuttu in Cismonte, in particulare in Castagniccia. Ma versu l'annate 1970, tempi di u riacquistu culturale, si hè avvistu omu chì a paghjella si perdìa. Ghjè tandu u princìpiu di una divizia di gruppi culturali maiò cum'è Canta u Populu Corsu, I Chjami Aghjalesi, A Filetta o I Muvrini chì anu fattu assai per fà sente è trasmette sta tradizione. In u 1997 a cunferenza di l'organizazione addotta una risoluzione chì permette di pruclamà a paghjella « Capu d’òpara » di u patrimoniu orale è immateriale di l'Umanità.
In u 2005 l'Assemblea di Corsica vota a l'unanimità per a candidatura di a paghjella è cusi hè creatu l'associu Cantu in Paghjella. Petru Guelfucci è Ghjuvanpàulu Poletti seranu l'attori principali di sta mossa. A paghjella hè scritta finalamente nantu à a lista di u patrimoniu mundiale di l'Umanità ind'a categuria ''culturale immateriale'' d'ottobre di u 2009. Avà l'Unesco participeghja attivamente à a prutezzione di a paghjella è à a so diffusione. In Corsica ma dinù in Cuntinente, ci sò parechji lochi duve a paghjella si po amparà è trasmette.
2013 - Statutu per a cuuffizialità
Andrée Mariani
A deliberazione di 17 di maghju di u 2013 hè una pruposta di statutu pà a cuuffizialità è a rivitalizazione di a lingua corsa. Hè pruposta è vutata cum'è l'affirmazione di una vuluntà è un mezu di salvà a lingua corsa senza oppònela à a lingua francese.
L’ogettivu hè di :
Prutege è incuragì l’impiegu di u corsu da tutti i citatini, in tutti i duminii (vita privata è vita pùblica). Rende effettivu l’impiegu di u corsu è di u francese senza discriminazione. Nurmalizà l’impiegu di u corsu in e cullettività lucale, l’Amministrazione, l’Insignamentu, i media. Difinisce i duveri di i puteri pùblichi pà pudè fà rispettà i dritti di i locutori è i citadini.
A lingua corsa :
Copre l’inseme di i parlati di l’ìsula (cuncettu di pulinumia). Hè a lingua di tutte e stituzione di Còrsica à parità incù u francese. Hè a lingua di a tupunumìa. Hè a lingua di l’insignamentu accantu à u francese. Hè a lingua uffiziale di a Còrsica cù u francese.
A CTC :
Guarantisci i dritti linguistichi. Copilutteghja a pulìtica educativa cun l'auturità accademica.
Face la generalizazione di l’insignamentu bislingu sicondu à u calendariu è i mudalità difiniti da u pianu di sviluppu di l’insignamentu di a lingua corsa (PRDF). À a fine di a scularità ubligatoria tutti i sculari dèvenu avè una cunniscenza livellu B2.
XIX è XX sèculi - U corsu scrittu
Didier Couzin-Orsoni
A u dicennovèsimu sèculu u francese rimpiazza pocu à pocu u talianu ind'a lingua scritta, literaria o amministrativa. Versu u segondu imperu, a calata di u talianu hè forte forte. Didier Couzin-Orsoni
Sta pèrdita face cresce a cuscenza linguìstica corsa.
Si vèdenu affaccà i primi scritti corsi prima ind'a litteratura cù pezze, puesie, chì si ponu ritruvà per esempiu in l'òndeci strofe di u famosu "Serinatu di Scappinu" in a Dinomacchia di Salvatore Viale in u 1817. Si pò parlà dinù di di e puesie di Petru Lucciana dettu Vattelapesca, ma sopratuttu in almanachi è riviste. Ma l'usu di a lingua corsa scritta ferma sempre literaria. Ci vole à aspettà u primu giurnale stampatu in corsu, a Tramuntanella, seguitatu da a Tramuntana, in u 1896, creatu da Santu Casanova, per vede u corsu scrittu in un usu pupulare, cutidianu. Stu giurnale satìricu sprime e prime idee autonomiste è di difesa di a cultura corsa. Ci vulerà à aspettà u 1929, cun Sebastianu Nicolai, autocungnumatu Sebastianu Dalzeto, è u so rumanzu Pesciu Anguilla, per vede affaccà u primu rumanzu scrittu sanu in lingua corsa.
1878 - U trinichellu
Didier Couzin-Orsoni
Stu picculu trenu hè chjamatu cusì, cum'è qualchissia chì ùn po stà fermu. In u 1855 a Francia vulia accelerà u cummerciu cù l'Algeria, accuppiendu u battellu cù una ligna di trenu, da u nordu di a Corsica à u meziornu di a Sardegna. In fin di conti, hè un prugettu assai menu ambiziosu chì venerà iniziatu da a Terza Republica. In u 1878, hè benedettu u cantieru, è sò scavati i tunelli d'Asprettu in Aiacciu è di a Turretta in Bastia, chì e petre ghjuveranu ancu à riempie a piazza san Niculà, tandu ancu à finì. A sfida tecnica hè maiò è sò impiegati operai limusini è taliani. Sò realizate opere impressiunante cum'è u tunellu di 4 chilometri in Vizzavona fattu in 8 anni, o u ponte di 94 metri di altu fattu da Eiffel sopra à u Vechju. Didier Couzin-Orsoni
In u 1888 hè messa in opera a ligna fin'à A Ghisunaccia, chì ghjunghjerà in Portivechju in u 1935.A rete fin'à Calvi hè compia in u 1890 è quella d'Aiacciu in u 1894 (ci volenu circa 8 ore di viaghju). Stu trenu hà dà purtà a mudernità è un tantu di prusperità à l'isula. Intimurisce, ognitantu, ma in generale hè accoltu cun intusiasimu ind'i paesi. Face ancu entre in Corsica l'idee di manca : i sindicati è a classa operaia appariscenu.
In u 1910 u trenu trasporta digià 400000 passageri è 120000 tunellate di robba. In u 1935 hè cunsideratu cum'è u trenu dipartimentale u più bonu. Durante a guerra, l'Alemani distrugeranu ponti, gare, treni di a Piaghja à Levante. Dopu guerra, a rimessa in anda costa caru è si pensa ancu à piantà, in u 1955, a ligna trà U Ponte à a Leccia è Calvi. A pupulazione riagisce cun energia. In u 1972 ci hè un' amministrazione ghjudiziaria à gestisce u camin'di ferru, è cuntinueghjanu i migliuramenti. Trà u 1983 è u 2011 intervene a SNCF, è, infine, hè creata una SEM cù 55% à a CTC. Oghje stu trenu ferma un veru serviziu publicu per i passageri, micca solu per i turisti chì, elli dinù, apprezzanu u trinichellu chì li palesa, durante u viaghju da Bastia à Aiacciu, una grande varietà di paisagi, tipichi di a Corsica. Si parla ancu d'una riapertura di ligna da Bastia fin'à i Fulelli per u 2019.
1959 - Scuperta di a Grotta Scritta in Olmeta di Capicorsu
Julien Truchon
Ind’è e muntagne di Capicorsu, ci si piatta un bellu tesoru : u situ di a Grotta Scritta. Fù scuperta in u 1959 nantu à a cumuna d’Olmeta di Capicorsu, da Roger Grosjean, un archeòlogu Francese spezialistu di a prestoria corsa. A particularità maiò di stu situ, situatu à 500 metri d’altu trà Nonza è Negru (marina di a cumuna d'Olmeta di Capicorsu), hè ch'ella presenta e sole pitture rupestre scuperte in Còrsica. Ste pitture di l’èpica neolìtica sò state fatte duimila anni prima di Ghjesucristu. Cun ella, ci rammintemu chì l'Omu hè presente in Còrsica dapoi a prestoria. Julien Truchon
I disegni nantu à e parette di a grotta sò fatti cù un pimmentu rossu. Ci truvemu forme antropomorfe, cavallieri è ancu segni astratti. Ci sò altri dissegni, di listessa arte, nantu à a penìsula ibèrica è in altri lochi di u Mediterraniu. Hè una prova ch’à l’èpica, a Còrsica era nant’à e strade marìttime è cummerciale. Un'altra prova hè a presenza ind’è l’Agriate di ferri in ossidiana, una petra ch’ùn si trova micca vene naturale in Còrsica.
Oghje, cù l’azzione di u tempu è di l’omi, u situ hè in perìculu. In u 2014, a Grotta fù numerizata da ingenieri è archeòlughi di l’INSA da securizà e inrigistrà i dati in u locu siguru è pè travaglià è puntà i studii nantu à stu sugettu. À l’avvene, una ricustituzione di a grotta deve esse fatta di rasgina, per permette à tutti di vede stu tesoru, è, pò esse, à i zitelli di rifà dissegni cum'è i Corsi di sti tempi landanoni.
1909 – Danièle Casanova
Camille Bronzini
Vincentella Perini hè nata in 1909 in Aiacciu. Dopu à u liceu, và in Parigi à fà una scola di dentista, in u 1927. Diventa militante cumunista è dopu rispunsèvule di l’unione federale di i studianti di a so università. In u1928, s’impegna incù a giuventù cumunista è scontra à Laurent Casanova chì diventerà u so maritu in u 1933. Sò tutt'è dui membri di u Partitu Cumunistu è Vincetella Perini si face chjamà Danielle Casanova. In u 1934, face parte di a direzzione di a mossa di a giuventù cumunista. Và à a scola di u partitu è a u cungressu di Moscova. In u 1936, hè in càrica d’urganizà l’unione di e giòvane donne di Francia per a pace è contru à u razzìsimu. Cù sta mossa, participeghja à azzione umanitarie durante a guerra civile spagnola. In u 1939, mentre i muvimenti cumunisti sò pruibiti, Danielle Casanova entre in a clandestinità. In u 1940, u so maritu hè fattu prigiuneru di guerra. In u frattempu, Danielle Casanova mette in piazza i cumitati feminili in Parigi. Hè sempre in cuntattu cù i dirigenti di a guiventù cumunista è participeghja à a lotta armata.
U 15 di ferraghju 1942, in core di l’inguernu, cala a timperatura è mentre Danielle Casanova si trova aiutendu una famiglia chì avìa bisognu di carbone, casca nasu à nasu incù a pulizza francese, vinuta à arristà quella famiglia, i Politzer. Hè incarcerata à a prigiò parigina di La Santé. Ferà una simana à l’isulamentu perchè hà fattu passà infurmazione à prigiuneri. Ancu imprigiunata, cuntinuveghja listessa à organizà manifestazione clandestine. U 24 di ghjennaghju hè depurtata in Auschwitz. Ghjunghje cù 230 donne guasi tutte resistante, u 27.
Travaglia cum’è dentista à l’infirmerìa perchè quellu chì ghjera dentista nanz’à ella hè mortu di u tifu. U fattu d’esse dentista li permette di francà si la da a tundera è di manghjà à pena megliu chì u cumunu. Face entre ancu parechje amiche à l’infirmerìa à travaglià incù ella è per francà le. Prova di passà robba à l’altre donne depurtate. D'aprile di u 1943, ci hè torna una epidèmia di tifu. U duttore ottene u vaghjolu per ella ma hè troppu tardi. Danielle Casanova more di u tifu anch’ella, u 9 di maghju 1943. Oghje, parechji lochi pòrtanu u so nome. Scole, licei, carrughji è cullegi. Ci hè ancu una stàtua in Romainville. L’anu tomba, ma u so ricordu è a so làscita, quella di i valori universali di a resistenza, fèrmanu vivi.
Storia di Corsica - 1077 A Corsica Pisana
Camille Bronzini
In u 1077, unepochi di feudali Corsi sullicitèghjanu à Gregoriu VII (Papa dapoi u 1073) ch'ellu venga à gestisce l’affari di a Còrsica. In una lèttera, u Santu Padre dumanda à i Veschi è à tutti l’omi di Chjesa, ma dinù à i Corsi in generale, d’ubbidisce à Landolf, Vescu Pisanu mandatu in Còrsica. U Papa vole ristabilisce l’autorità di a Chjesa in l’ìsula. In un’altra lèttera à i veschi è i nòbili, Gregoriu IVV dice chì a Còrsica ùn hè di nisuna nazione ma solu di a Santa Chjesa Rumana, in « sana prupietà ». Landolf deve guvernà à Còrsica per u contu di u Papa. Frà i so scopi, ci sò : u ricòperu di e terre pigliate cun disunestità, a difesa di a religione, a culletta di a medità di tutti rivinuti è l’achjappu di piazze furtificate. Ghjè un fattu impurtante in a storia di a Còrsica : l’ìsula hè a prupietà di u Papa. U putere di i nòbili si scioglie. In u 1091, Urbanu II, Papa successore di Gregoriu VII, dà à Pisa l’investitura di i veschi corsi, chì era data da Roma à l’orìgine. In u 1118, u nuvellu vescu vene à cunsacrà a Catedrale di Mariana cù i cònsuli è i senatori Pisani. A suvranità di Pisa hè affirmata. Roma è Ghjènuva ùn sò micca d’accunsentu. Cuntèstanu u dirittu Pisanu. In u 1133, u Papa Innucenziu sparte a Corsica in dui. A partita ghjenuvese cù Mariana è u Nebbiu. A partita pisana cù Aiacciu, Aleria è Sagone. Ma e duie cità rivale, unite in 1034 contr’à i Sarracini, s’appruntàvanu à a guerra in u Meditarraniu è à a vittoria di Ghjènuva. Camille Bronzini
St’occupazione hè stata pusitiva per a religione è ancu da un puntu di vista artìsticu, cù a custruzzione di e chjese è cappelle chè no cunniscimu bè oghje. Ma u sistema feodale hè firmatu forte è u pòpulu pòveru. A lingua tuscana si sparghje in u Cismonte sanu. Ùn sapemu micca bè sè u bilanciu di l’occupazione pisana hè statu piuttostu benèficu per i Corsi ma u fattu si stà chì i Corsi anu campatu in pace durante più di dui sèculi.
1077 à 1299 – Da a Corsica Pisana à a Corsica Ghjenuvese
Odette Bronzini de Caraffa
Da u sèculu VII à u sèculu XI, Bàrbari è Sarracini occupàvanu e coste corse. In sti tempi d'insecurità, i Corsi si n'èranu muntagnati. U Papa Gregoriu VII misse fine à stu perìudu di viulenza in lu 1077, dendu a cura di a Còrsica à u Vescu di Pisa. Odette Bronzini de Caraffa
A làscita di stu perìudu pisanu hè impurtante per a Còrsica :
U scumpartimentu di l'ìsula in Pievi (da u latinu plebem), gestite da un Piuvanu, permettianu un'organizazione efficiente di l'amministrazione di a Còrsica. Cù u tempu, è malgradu chì Pisani ùn fùssinu più presenti in Corsica, hè sta visione di u territoriu chì vale, sempre oghje.
L'architettura di stile rumànicu, cù l'edificazione di tante chjese è cappelle in tanti è tanti lochi di Corsica. In u 1284, mentre Pisa suparanava a Còrsica dapoi dui sèculi, u so Putere si era indebbulitu. In càusa, a rivalità trà a Repùblica è i signori Corsi. Ghjènuva fece tandu campagna pè affiancassi i signori di l'internu è assaltò a flotta pisana chì fù distrutta à a battaglia di a Meloria, in u 1284. In u 1299, a duminazione Ghjenuvese nant'à a Còrsica hè sana è durerà 5 sèculi, sin'à e Rivuluzioni di Corsica, à u sèculu XVIII.
1352 - I ghjuvannali
Guillaume Bronzini
In Càrbini, in l’annu 1352, seguitèndu l’idee d’un frate franciscanu chjamatu Ghjuvanni Martini, una centinaia d’omi è di donne fàcenu nasce una mossa religiosa è pulìtica. Sò chjamati « i Ghjuvannali ». Guillaume Bronzini
Ùn accèttanu più l’auturità di Vescu d’Aleria nè quella di i Signori. Ùn vòlenu più seguità i cummandamenti di a Chjesa di Roma. Vòlenu vultà à l’essenza di u messagiu di Cristu, fattu d'umilità, di puvertà, di spartera, di parità è di a primura di l’altru. Pènsanu chì e donne vàlenu quant’è l’omi. Ùn fàcenu più i matrimonii. Mèttenu i so bè in cumunu è ùn pàganu più l’impòsiti.
U so messagiu hè ben capitu da i paisani di stu tempu. È cusì, sò assai a righjùnghjeli da Carbini sinu à A Castagniccia. Ma u Vescu d’Aleria i scumunicheghja è dopu ch’elli fùssinu prutetti un tempu da l’Arcivescu di Pisa, sò torna scumunicati da u Papa Innucenziu VI chì manda in Còrsica un incaricatu di purtà una cruciata contru à i Ghjuvannali, in lu 1362.
Cun l’aiutu di i signori, i Ghjuvannali sò stirpati. U paese di Càrbini hè arruvinatu. Ùn ferma chè a chjesa è u campanile. Sta strage cuntinueghja parechj’anni è ghjunghje sin’à in Cismonte.
Si dice chì l’ùltimi Ghjuvannali sò stati brusgiati sott’à e muntagne di Ghisoni. Dìcenu dinù chì cummossu da a giuventù è a fede di i suppliziati, un vecjhu prete si misse à cantà u Kyrie eleison, u famosu cantu d'attu penitenziale cantatu à a messa. Cù u ribombu s’hè parsu chì e muntagne li rispundìssinu. Dapoi tandu, ste duie muntagne sò chjamate « Kyrie eleison » è « Christe Eleison » in memoria di i ghjuvannali.
1729 - A Rivolta Di Bustànicu
Ghjuvampàulu Casta
Simu à u sèculu XVIII. A cusì detta « Serenìssima » è traputente Repùblica di Ghjènuva principia à cunnosce difficultà finanziarie. Cum'ellu hè spessu u casu, tandu, crèscenu l'impòsiti è à tempu u scuntentu di a pupulazione. À st’èpica, a Ghjustizia Ghjenuvese era venale, cun trè soldi si guadagnàvanu i prucessi è cum'ellu si dice : « à chi hà danari è amicizia, torce u nasu à a ghjustizia ». Allora i Corsi si facìanu ghjustizia da per sè, chì « un bon fucile hè un bon ghjudice », dice un vechju dettu. Frà u 1700 è u 1715 ci sò stati 28 000 assassini impuniti. Ghjuvampàulu Casta
Ramintèmuci chì quand'ellu ghjunghjerà à u Pudere Pasquale Paoli, in u 1755, a messa in piazza di una Ghjustizia indipendente è nèutra serà una trà e so prime priurità.
I Nòbili Dòdeci dumàndanu à u Senatu di Ghjènuva d'abbulì l’autorizazione dì purtà l’arme à focu cun sè. Ma cun questa misura i soldi èntrenu di menu ind'è e casce, allora Ghjènuva decide dì fà un impòsitu novu chì tuttu mondu pagherà, hè fissatu à dui seini à focu.
L’òrdine valìa bè un'inghjustizia, ma i Corsi pàtenu u primu senza avè l’altru in ritornu, in fatti, autorizazione à avè arme sò state date contru à manse di soldi.
U 27 di dicembre di u 1729, à u Cuventu di u Boziu, u Tenente Ghjuvanbattista Gallo, incaricatu di racoglie l’impòsiti, trova chì una pezza data da un certu Anton Francescu Defranchi, cugnumatu « Cardone », li pare falza è li dice chi ci vole rimpiazzalla. Ma u puverettu di Cardone, vechju, malatu è mezu infermu, chì stava in Bustànicu, à tre chilòmetri da quì, face valè ch'ellu ùn hà più soldi è prova à cummove u percettore, spieghènduli a so situazione di miseria. Ma u Signore Gallo ùn vole sente nunda, u minaccia è li dice di rivene u lindumane cù una « vera » pezza. Sta storia face prestu u giru di u rughjone, inzerghendu paisani, sdignendu i nutàbili è face cullà u sangue à tutta a populazione. A còllera pupulare ribomba, i percettori sò pigliati à bastunate è fùghjenu à corri corri. In Casinca, in Castagniccia è in Rustinu e campane sònanu à martellu è u pòpulu decide di ùn più pagà nisunu impòsitu, mancu più un soldu per a Repùblica. U Guvernatore reagisce, è u 27 ghjenaghju di u 1730 manda 200 suldati, cumandati da Antone Carbuccia, à u capi locu prisuntu di a rivolta. Si aspettàvanu una baruffa, ma nò. Sò stati accolti bè, i paisani li dìcenu chì i malcuntenti sò pocu è chì sò scappati per machja. Una festa hè impruvisata è a fatica è e botte di vinu fàcenu chì Ghjènuvesi s’addurmèntanu. Ma u svegliu hè crudele, tanti paisani li anu presu i fucili è i cavalli. I Ghjènuvesi si ne rièntranu à pedi in Bastìa, à e rise di tutti.
I Corsi pìglianu l’arsanale d’Aleria è ci sò avà cinquemila giòvani patriotti armati. Ghjènuva vole neguzià, ma eccu a risposta : « Andate à favvi leghje ! Noi vulemu l’abbulizione di stu novu impòsitu, u dirittu à purtà l’armi, u ristabilimentu di l’anziani salini è l’accessu per i Corsi à tutti l’impieghi ». À u principiu di u 1730, ùn hè più una pìccula rivolta di u Centru Còrsica ma una rivuluzione di a Còrsica sana. Certi autori ci dìcenu ch’in fatti, u percettore ùn avìa più secretariu è averìa dumandatu à un prete di Corti di vene à piglià stu postu. U prete seria statu d’accordu ma patti è cundizioni d'esse pagatu, u percettore decide tandu chì i paisani pagherèbbenu una baiocca in più. U pòveru Cardone, ellu, ùn avìa chè i soldi per l’impòsiti, è micca di più è ùn averia micca pussutu pagà sta baiocca. Hè cusì chì'ella cumminciò a rivolta, è u prete fù tandu cugnumatu « Prete baiocca ».
1755 – L’indipendenza di a Corsica
Florence Savelli
• U cuntestu di guerra Florence Savelli
In lu 1729, tandu chì u Reame di Còrsica hè sfruttatu cum’una culunìa da a Repùblica di Ghjènuva, schjatta a guerra d’indipendenza. Malgradu e cuncessione di Ghjènuva nant’a ciò chì chjameremu « a pace di Corti » in lu 1732, l'isulani pruclàmanu a soia l'indipendenza, di ghjennaghju 1735 è mèttenu in piazza una munarchìa custituziunale diretta. A Francia, chì hà prumessu d’aiutà Ghjènuva, macella l’indipendendisti in lu 1740. Puru, Ghjènuva dumanda a partanza di e truppe Francese, in lu 1792. L’attivìsimu corsu ripiglia tandu ancu di più, soprattuttu cun l’arrivu, d’aprile di u 1755 di Pasquale Paoli. Stu giuvanottu di 30 anni, natu in Merusaglia in u Rustinu, hè un anzianu elevu di a scola militare di Nàpoli, induv'ellu era scappatu cù u babbu, in lu 1739. Demucratu, patriottu è omu di I Lumi, Paoli hè chjamatu da i principali capi Corsi rivultati contr’à Genuva parchì ceècanu un omu da cunduce a lotta versu l’indipendenza. Elettu generale di a nazione u 20 d’aprile 1755, l’affaccata di un altru candidatu (Matra) pruduce un’altra elezzione, chì si tene à u cunventu Sant' Antone di Casabianca. L’elezzione di Paoli hè cunfirmata u 14 di Lugliu di a listessa annata.
• A l’origine di a prima custituzione demucratica di u mondu.
U 15 di Lugliu 1755, Paoli hè pruclamatu Capu Generale di a Nazione Corsa è Generale di u Reame di Còrsica. Dà in furia, à u paese, una custituzione republicana è demucràtica, chì prevede a separazione di i puteri è u votu pè e donne capifocu. Hè, oghje, spessu cunsiderata cum'è a prima custituzione à u mondu.
Ingagia dinù un prugramma di sviluppu in tanti duminii : dà a Corsica una muneta, face di Corti a capitale, custruisce l'Università di a Còrsica, riforma a Ghjustizia è lampa piani ecunòmichi.
L’autorità di Paoli ùn si sparghje micca pè ogni locu, è Ghjènuva, chì si mantene in qualchì piazze forte, decide di dà a gestione di l’ìsula à a Francia per un perìudu di 10 anni. Ghjè l’accordu di Versailles, di lu 1768.
L’annu dopu, u Reame francese ingagia una guerra contru à l’indipendentisti è i disface à a battaglia di Ponte Novu, u 9 di maghju 1769. A Corsica diventa francese.
A Còrsica cuntinueghja à ricusà di ricunnosce u mudellu francese. Paoli hè vultatu d'esiliu à guvernà l’ìsula dopu à a rivuluzione è decide di fà secessione cun Parigi, caccia à Napuleone Bonaparte è si mette cù l’Inghilterra in un accordu stratègicu, per imone u Reame Anglocorsu.
U mitu di Pasquale Paoli, Babbu di a Pàtria, stà assai assai forte in Còrsica, ma ancu à i Stati Uniti induve a so lotta pulìtica hà avutu tamantu ribombu è induve 5 cumune pòrtanu sempre u so nome. A so salma ripusava prima à u cimiteriu di San Pancraziu in Londra, induve hè mortu in lu 1807, dopu à u so esiliu definitivu, sin'à à u trasfirimentu di e so cèndere in a so Pàtria d’orìgine di Merusaglia, in lu 1889.
Storia di Corsica :1767 - A Presa di Capraia
Ghjuvampàulu Casta
Di ghjennaghju di u 1767, una barca capicursina vista in perìculu finisce per esse ricuperata in Capraia. Ghjuvampàulu Casta
Paulu Mattei s'accorge tandu chì Capraiesi pàrlanu u corsu, ch'elli sò à currente di a mossa Paulista in Corsica, è ampara chì una manata di suldati si tròvanu in a citatella di l'ìsula. Di ritornu in Corsica, dice à Pasquale Paoli chì a cunquista di Capraia sarebbe pussìbule. L’operazione hè messa in ballu.
U 16 di ferraghju 1767, a piccula Marina Paulista parte da Macinaghju. U lindumane, u Cumandante Achille Murati è u so Tenante, Ghjuvanni Ristori, sbàrcanu in Capraia cun 200 omi.
Sò accolti da a populazione di l’ìsula cume liberatori. Capraiesi ùn si scurdàvanu chì l’ìsula era stata Corsa, prupietà di i signori capicursini Da Mari è chì Ghjenuva si l’avìa pigliata in u 1582.
In Capraia, c’era una citatella bella armata, cun suldati Ghjenovesi, u « Castello San Giorgio ».
I Corsi anu aspettatu trè mesi è si sò opposti à i battelli chì purtàvanu succorsu à i suldati chjosi in citatella. U 29 di maghju, i genuvesi àprenu e porte, si rèndenu, è sò lasciati liberi di vultà in Ghjènuva. I Corsi s’anu pigliatu 13 cannoni, 1600 palle di cannoni, fucilli è pòlvara. A cunquista di Capraia hè a più bella vittoria corsa. Ghjènuva ùn hè più maestra di u mare è sta vittoria mette à male u so cummerciu.
1768 - U trattatu di Versailles
Odette Bronzini
À u principiu di u 18èsimu sèculu, Ghjenuvesi èranu sempre maestri di a Còrsica. Odette Bronzini
Di nuvembre 1755, P. Paoli piglia u capu di una mossa patriotta : face vutà una custituzione, custituisce una marina di guerra cù una quindicina di battelli purtendu a bandera cù a testa mora, face ancu sbatte muneta. A bandera corsa, cù a testa mora, sarà aduttata in lu 1760.
Di fronte à sta rivolta, stanchi di tutti sti prublemi chi perdùranu da tanti anni, i Ghjenuvesi, chì anu un sustegnu troppu dèbbule, dumàndanu aiutu à i Francesi.
U Rè di Francia, Luiggi u Quindicèsimu è u so ministru Choiseul, chì circàvanu una piazza stratègica in lu Mediterraniu da impedì a crèscita di a putenza inglese in stu locu ci vèdenu un'occasione benedetta d'occupà a Còrsica.
Allora, millaie di militari Francesi sò mandati in Còrsica à pacificà l'ìsula. Hè Ghjènuva chì paga tuttu què. In poc'anni, Ghjènuva deve à a Francia 2 milioni di libre, senza alcunu risultatu. A Serenìssima ùn pò più pagà. Luigi XV a scunvince di signà una cunvenzione: u trattatu di Versailles, u 15 di maghju 1768.
U trattatu di Versailles hè un trattatu di mantenimentu :
Ghjènuva ùn dà micca a prupietà di a Còrsica ma solu u dirittu di amministralla è di pacificalla per una rèndita annuale di 200 000 libre, è quessa per dece anni.
A cunquista di a Còrsica da e truppe francese si face in dui tempi :
Prima, di lugliu 1768, i Francesi occùpanu u Capicorsu ma so disfatti in U Borgu u 10 d'ottobre 1768. Eppo venerà Pontenovu, sette mesi dopu.
Dece anni dopu à a signatura di u trattatu di Versailles, Ghjènuva ùn pò sempre micca pagà i so dèbbiti à a Francia è si trova fora di certe cundizioni di u trattatu. Hè cusì chì a Francia cuntinueghja à gestisce a Còrsica cum'è una soia prupietà. In modu offiziale, ùn ci hè mai statu trattatu di cedenza trà Ghjènuva è Francia.
In u 1789, Ghjènuva chì s'hè arricchita un tantu dumanda à ripliglià a Còrsica, ma a so dumanda ùn hè micca intesa da Parigi. Di settembre 1791, Ghjènuva rammenta i so diritti nantu à a Còrsica à u Rè Luigi u Sedecèsimu : senza sboccu.
Infine, di dicembre di u 1793, a Repùblica francese pruclama un decretu : tutti i trattati trç a Francia è Ghjènuva saranu messi in òpera cù fedeltà. Ma puru, a situazione ùn cambia micca...
Oghji, a Corsica hè l'ùnicu territoriu francese chì l'acquistu ùn ne hè mai statu ratificatu.
1769 – A battaglia di Ponte Novu
Florence Savelli
L’ottu di maghju di u 1769 hè un ghjornu di dolu pè a Nazione Corsa. Florence Savelli
In tantu chì i naziunali pròvanu à francà u ponte ghjènuvese di Ponte Novu, si tròvanu presi trà i fochi francesi, i fucili prussii è i mercenari ingagiati da Pasquale Paoli : chì quelli ùn àppianu micca capitu l'òrdini, o ch'elli àppianu traditu, l'inyterpretazione di i sturiani sò diverse è ùn la sapemu micca !
In una cunfusione terrìbule, 500 patriotti mòrenu durante a battaglia. Assai cumbattenti si annèganu pruvendudi fughje pè u Golu, fiume diventatu scemu cù u tempacciu è a neve chì sdrughjìa. Pè Pasquale Paoli è a so armata ghjè una terrìbule disfatta.
U filòsofu Voltaire scriverà : « u curagiu di i Corsi fù cusì grande chì, versu un fiume chjamatu Golu, si fècenu un muru cù i so morti per avè u tempu d’incarcà daretu à elli. I so ferriti s’imbulighjonu frà i morti per rende più sodu u muru. Ùn si vèdenu tale cose chè ind'è i pòpuli lìberi. »
Custrintu à rèndesi, Paoli si ne và in Merusaglia, ma hè traditu da per tuttu. Solu, sà bè chì a partita hè persa. Astutu, Paoli avìa digià riflettutu nanzu à una rittirata anticipata, una scappata sottu à i fochi di l’avversariu. Abbatucci accetta di assigurà a so ritirata.
U 20 di maghju, Paoli si lascia a so capitale, Corti, à u capu di 200 omi, pè piglià a strada di u meziornu. Face prumette à Curtinesi di difende a cità è dumanda chì i ducumenti è archivii di u Statu sìanu piattati da ch'elli ùn ghjunghjìssinu micca ind’e mani di l’avversariu.
A scappata di Paoli passa per Vivariu, Ghisoni, Bucugnà è infine da Portivechju. À u principiu di u mese di ghjugnu, u babbu si ne và, chita a Còrsica, solu, cù un battellu di cummerciu inglese. I so cumpagni di sfurtuna, Gentili, Gaffori, Pasqualini è u so propiu fratellu, Clemente, seguìtanu cù un altru battellu inglese. Annantu si tròvanu dinù 300 paulisti furzati à l’esiliu.
U Guvernu di Paoli hè cadutu, è cun ellu l’indipendenza. In furia, e bande francese culunizèghjanu a Còrsica sana, puru pettu à i rimpròveri di a cumunità internaziunale. Mirabeau dicerà ellu stessu in lu 1789 : « addimettu, o Signore, chì a mo prima giuventù hè stata imbruttata da una participazione à a cunquista di a Còrsica ».
1914-1918 - I Corsi in a Prima Guerra Mundiale
Ghjuvambattista Casanova
Trà u 1914 è u 1918, 50 000 Corsi funu mubilizati è mandati à bàttesi nantu à i campi di battaglia di a Gran Guerra. Seranu più di 12 000 Corsi tombi in cumbattu è 25 000 ferriti. A Francia hè venuta à circalli, puru i più giòvani è i più anziani, figlioli cum'è babbi, l'anu tutti lampati nant'à u fronte, in prima ligna. Ghjuvambattista Casanova
Ne ferma sempre ad avà, in a memoria d'ogni Corsu, u nùmaru di u regimentu marturiatu di u 173, dettu « i zitelli ». Dopu à stu scempiu, a Còrsica fù per u sempre trascambiata. Per via ch'elli sò morti tanti di i so omi, si n'hè svanita a vita paisana di nanzu, priva di e so forze vitale. A Còrsica, cun 300 000 abitanti in u principiu di u sèculu XX, si ritrova cù una pupulazione di 180 000 abitanti 50 anni dopu à stu sterminiu. Oghje ghjornu, si tròvanu sempre ancu avà in a terra di Verdun, a salma di unu trà elli, supillita cusì luntanu da a so terra.
1918 – Annata nera
Odette Bronzini
U 1918 hè stata un'annataccia per a Corsica. Odette Bronzini
Guasi tutti l'omi chì si pudìanu truvà èranu stati mandati à cumbatte u nemicu tedescu : giuvanoti di 20 anni o adulti, babbi di famiglie numerose èranu tutti quanti in e trincèe. Ùn ci èranu pocu è micca bracce pè travaglia in l'orti, è benchì e donne è l'anziani fùssinu assai animosi, a miseria si era stallata.
Dopu, ci sò stati almenu dui scumpienti chì anu fattu di u 1918 un'annata maladetta. U primu accadì u 15 d'agostu : ci èranu tandu battelli chi ralligàvanu a Còrsica à u cuntinente francese è chì appartenìanu à a cumpania marittima Fraissinet. Per colpa di a guerra, i più belli battelli, quelli chì èranu in un bon statu, èranu stati pigliati da l'armata, è pè fà u viaghju trà cuntinente è Còrsica, ùn ci èranu più chè battelli vechji è frusti. U Balkan ghjera un battellu cusì, chi ralligava Marseglia à Calvi. Carriava, stu ghjornu fatìdicu unepochi di suldati in permissione chì rientràvanu ind'è elli, è assai donne è zitelli. Hè statu turpigliatu da un sottumarinu tedescu allora chì si vidìanu e coste di Calvi. Ci sò stati 417 morti è 102 a s'anu francata. Stu fattu hè statu vissutu in Còrsica cum'è una strage tamanta.
U segondu stalvò di settembre, passata a statina : un'epidemia d'influenza spagnola chi fece tanti è tanti morti, soprattuttu pè i paesi. Sta maladìa ùn era tantu grave in le cità, ma, in li rughjoni, ùn ci èranu micca règule d'igiene (per dà un esempiu, e persone sane durmìanu in lu stessu lettu chè e persone malate). Hè stata una ruvina per a Còrsica campagnola, è, forse, unu trà e ragioni chì anu iniziatu a so desertificazione.
1943 - A Liberazione di a Corsica
Ghjuvambattista Casanova
L'8 di sittembre 1943, in core à a Segonda Guerra Mundiale, s'hè liberata a Còrsica da l'occupazione alemana. Chjamò à a riscossa i Corsi u Fronte Naziunale, digià strutturatu è impegnatu in l'azzioni di resistenza è sta chjama fù intesa da tanti Corsi, quelli ch'avìanu ghjuratu fedeltà à a Libertà è a Repùblica u 4 di dicembre 1938 durante u ghjuramentu di Bastìa, quelli ch'avìanu ricusatu di dinnunzià i Ghjudèi è chì l'avìanu piattati in i so paesi è in e so case, quelli dinù, ch'avìanu seguitatu à Jean Nicoli o Fred Scamaroni annanta à u chjassu di a lotta clandestina. Ghjuvambattista Casanova
Dopu à parechji cumbatti, incù l'aiutu è u sacrifiziu di i suldati Marucchini in Tighjime, a Còrsica fù u primu dipartimentu di Francia à èssesi liberatu è custituì un esempiu pè tutti quelli si battìanu contru à a barbarìa fascista in u mondu.
1975 - L’Affare d’Aleria
Ghjuvampaulu Casta
À quell'èpica, in l'anni 70, u muvimentu naziunale hè raprisentatu dà l’autunumisti di l’Azzione Regiunalista Corsa di i fratelli Siméoni. U « manifestu di Penticoste » di Ghjustizia Paulina, distribuitu u 20 maghju di u 1975, dumanda una lotta più forte chè quella di l’ARC. Ghjuvampaulu Casta
À u cungressu di Caterraghju, u 19 di lugliu di u 1975, certi giòvani più accaniti si fàcenu sente. In Corti, u 17 d'agostu, ci sò più di 6000 persone chì assìstenu à a reunione chì chjode e ghjurnate di l’ARC, si riparla d’autunumia ind'è a Repùblica francese è si dice di nò à a viulenza. Ma pè a prima volta si sente, ind'è u publicu, striti è motti cum'è « libertà » è « i francesi fora ».
Certi chjàmanu à a rivolta, Edimondu Simeoni cambia discorsu è parla di lotta rivuluziunaria di liberazione è di offre à a patria, a libertà è u sangue di i militanti.
U ghjovi 21 d'agostu, à bon’ora, 8 persone cun fucili di caccia, Edimondu Simeoni à u cummandu, assàltanu a cantina Depeille, à l’entre d’Aleria, u scopu hè di parlà di u scàndalu di a vinaccia, stu vinu fattu incù zùccheru è qualchì volte senza uva. Parechji pedineri sò incriminati indè un affaracciu finanziaru è st’occupazione hè stata fatta pè cunstringhje u Statu francese à fà rispettà a lege è falla finita cun st’ affare, da fà cunosce à u populu corsu è u mondu a situazione culunialista di nostr’isula.
Edimondu Simeoni hà u sò prugramma : u vènneri 22, una reunione di travagliu cù e forze di prugressu, u sàbatu 23, di matinata, una cunferanza di stampa pè infurmà l’opinione pùblica di tamantu scàndalu vinaghjolu, a dumènica 24, à 4 ore di sera, una grande reunione pùblica nant'à u tema « avà basta », « scrucconi fora », « terra corsa à i corsi ». Eppo dopu, ognunu si ne torna in casa soia.
Ma u Statu francese vole impone a lege è hà un pocu paura, in oltre, chì bande armate s’affàcchinu versu Aleria. U vènneri matina, tuttu u circondu hè pienu di gendarmi è di CRS, cù 6 elicòtteri è 4 vitture imbardate, in tuttu più di 2500 omi.
Ma ind'è a cantina, parechji giòvani anu righjuntu i primi 8 è sò avà quasi 30 determinati. Pè i Corsi, tutti sti suldati pè impedisce à Simeoni di parlà di ghjustizia, hè sprupusitatu. U ghjovi, a Còrsica era sfavurèvule o indifferente à st’occupazione ma u lindumane quasi tutta a Còrsica era daretu à Simeoni.
U vènneri, à 4 ore è un quartu dopu meziornu, cummencia l’assaltu, ma daretu à u dispusitivu militariu francese ci sò centinaie di militanti autonomisti. 2 gendarmi sò morti, parechji ferriti, un militante hè ferritu à u pede, ciò chì Simeoni ùn vulìa hè accadutu, allora si rende è i sò cumpagni fùghjenu in camiò, l'arme in manu.
In Aleria, a storia muderna di a Còrsica hè scambiata, a giuventù corsa hè in còllera è si svèglianu e cuscenze pulìtiche. È sì Aleria paria un affare di nunda - solu dumandà ghjustizia è dinunzià malfatte - a reazzione di u Statu francese hà fattu cresce a vuluntà di certi Corsi d'andà più luntanu, è cusi nascerà, u 5 di maghju di u 1976, u Fronte di Liberazione Naziunale di a Corsica.
1980 – L’affare Bastelica-Fesch
Guillaume Bronzini
A dumènica di u 6 di ghjennaghju di u 1980, trè omi armati sò arrestati in Bastèlica da militanti naziunalisti chì anu avutu l’infurmazione chì a ghjente di FRANCIA vulìa tumbà à Marcel Lorenzoni, un militante autonomistu di Bastèlica. Guillaume Bronzini
FRANCIA hè un organizazione clandestina chì principia e so azzione in u 1977 contru à i naziunalisti, plastichendu e so case, i so cummerci o e so vitture, certe volte senza fà casu à a so vita, o, forse ancu, cerchendu a tumballi. Si sà chi st’organizazione face parte di u SAC (Serviziu d'Azzione Civica) u serviziu d’òrdine di u RPR.
I trè omi sò ritenuti in una stanza di a casa cumuna di Bastèlica è interrugati. Unu trà di elli ricunnosce quasi sùbitu esse di FRANCIA, è ch'elli sò cullati à tumbà a Lorenzoni. D’altronde, i naziunalisti tròvanu dui documenti di u SAC è di u RPR à u so nome : Alain Olliel.
I naziunalisti di Bastèlica fàcenu cunnosce sti fatti à i gendarmi, à u Prefettu è à i giurnalisti. Vòlenu organizà una cunferenza di stampa u marti dopu meziornu da palisà à tutti chì l’omi chì fàcenu attentati contr’à i naziunalisti dipoi parechj'anni sò mandati da i retali Gullisti di u Putere. Dìcenu dinù chì dopu à sta cunferenza di stampa lasceranu i so prigiuneri à i gendarmi.
Ma u Prefettu ùn hè micca d’accunsentu. Manda i gendarmi à accampà u paese u luni à sera. A cunferenza di stampa un si pò micca fà. Dopu meziornu, i gendarmi èntranu in paese è arrèstanu parechje persone. Ma i militanti ch’avìanu chjappu à quelli di FRANCIA sò riesciuti à scappà cù i so prigiuneri.
Ind’a notte, in Aiacciu, i trenta naziunalisti di Bastèlica, rinfurzati da militanti di tant'altri lochi di Còrsica si stàllanu à l’ottellu Fesch induve ritènenu una decina di persone. Pocu tempu dopu, i gendarmi ghjùnghjenu à accampà u casale. Daretu à elli vene assai mondu à manifestà in sustegnu à i paisani.
Longu à a ghjurnata, cresce a tensione da una parte è da l’altra.
Un culletivu di 44 organizazione, induve s’adunìscenu l’UPC (Unione di u Populu Corsu), u Partitu Cummunistu, a CGT (Cunfederazione Generale di i Travagliadori), è sin’à pìccule organizazione cum’è Bugnu Corsu, manda i so ripresentanti à pruva di fà a leia trà i paisani di Bastèlica è u Prefettu per esce senza viulenza di sta gattiva situazione.
Ma in carrughju l’affare vanu di male in peghju trà i gendarmi è i manifestenti. Da un latu si làmpanu petre, buttiglie è coktails molotov è da l’altra si risponde cù granate lacrimògeni tirate à brusgia pella.
Versu ondeci ore di sera u sangue casca ! Trè CRS sò tirati di pistola da un omu piattatu trà i manifestanti. Un mortu, dui feriti ! À mezanotte, un pulizzeru, ch’ùn capisce più ciò chì si passa, tira nantu à una vittura chì prova di cacciassi da a manifestazione. Duie donne sò culpite à u core è à u capu ! Una si ne more…
À I Salini, à un sbarramentu stradale, un giòvanu chì ùn hà nunda à chì vede cù l’evenementi è chì s’era piantatu comu si duvìa à u cuntrollu hè tombu da i pulizzeri, ùn si sà perchè, quand’ellu face per ripiglià a strada. Ci hè, tandu, un para piglia è teni trà gendarmi à pulizzeri, ognunu dicendu chi ghjè l’altru chì hà tiratu !
U lindumane, l’affare sò assai tesi. A ghjente ùn pò micca accettà ciò chì s’hè passatu. Ùn si capisce micca perchè u Prefettu ùn discuta micca cù i militanti di Bastèlica. Cù a sera chì s’avvicina, si sente chì millaie di gendarmi anu da sbarcà, chì u FLNC hà da intervene… senza pudè dì cun certezza s’ella hè vera o nò.
Versu 7 ore di sera, i gendarmi, ghjunti in forza, pìglianu pusessu di u carrughju aiaccinu caccendu i manifestanti.
Ghjunghje ancu u GIGN, chì si mette in piazza in giru à l’ottellu è s’appronta à assaltà.
Dopu à una discussione trà i fratelli Lorenzoni è i capi di u GIGN, i Bastelichesi accèttanu di rèndesi. Vanu da per elli, cù e so bandere è e so armi, à fassi prigiuneri à u cummissariatu. Sò tasferiti in Parigi per esse ghjudicati da a Corte di Sigurezza di u Statu.
Olliel hè trovu da i gendarmi in l’ottellu, Bertolini, u capimachja di u commando, hè cappiatu da i naziunalisti ind’a notte di u sàbatu, in Ulmetu. Sò tutt'è dui inculpati per trasportu è pusessu d’armi. U terzu, un certu Leonelli, era statu cappiatu nanzu da Lorenzoni. Dicìa esse infiltratu in FRANCIA pè u contu di u FLNC.
Bastelichesi saranu cundannati per sechestrazione da unu à cinqu'anni di prigiò. Bertolini è Olliel ùn saranu micca cundannati. I pulizerri chì anu tiratu in carrughju, ùn saranu mai trovi nè ricircati.
1982 - Primu statutu particulare di a Corsica
Stéphanie Ferry
Dopu à e pruposte di campagna di u Presidente Mitterrand, a Còrsica si vede dà una piazza impurtante trà e regione è e lege di decentralizazione sò appiegate sùbitu. Stéphanie Ferry
U statutu di a regione di Còrsica, in u 1982, hè u primu, in stu muvimentu generale di decentralizazione in Francia.
E regione di dirittu cumunu sò messe in piazza in u 1986.
Stu statutu darà a nàscita à un veru strumentu pulìticu, l’Assemblea di Còrsica (è micca un cunsigliu regiunale), eletta per mezu di u suffragiu universale è à tutale prupuziunale.
Ci vulìa à fà chì i currenti minuritarii dèssinu e so richieste di manera demucràtica.
Di marzu 1982, a Còrsica hà un statutu particulare. U scopu hè di tene contu di e specificità di a geugrafìa è di a Storia.
U 30 di lugliu di u 1982, a lege chì porta nant'à u statutu particulare di a regione di Còrsica – cumpetenze - hè prumulgata.
L'8 d'agostu di u 1982, a prima Assemblea Regiunale di Francia hè eletta. Prosper Alfonsi hè u primu Presidente.
L’Assemblea hè cumposta di 61 persone è hè lìbera di regulà l’affari di a regione.
U Presidente di l’Assemblea, aiutatu da u scagnu, eserciteghja u pudere esecutivu. Hè assuciatu à l’eserciziu di u putere legislativu, postu chì li hè dumandatu di dà i so cunsigli nant'à tutti i prugetti di decreti è di lege in leia cù a Còrsica, è prupone à u Primu Ministru (Pierre Mauroy) i cambiamenti legislativi o regulamentari chì ci vulerìanu.
E so cumpetenze fràncanu quelle di l’astre Regione : da l’educazione, a cultura, l’ambiente, l’assestu di u territoriu, l’alloghju, u caminu di ferru è sinu à l’energìa.
Ci sò trè offizii (fundazione pùbliche di u Statu) chì sò incaricati da a lege di mette in òpera a pulìtica regiunale.
Ci sò :
l’uffiziu di sviluppu agrìculu è rurale
l'uffiziu idrolicu
l'uffiziu di trasporti .
L’assemblea hà tacche specifiche : dutazione generale di a decentralizazione, una parta di l'impòsiti diretti lucali, i dati di e tassi nantu à e carte grisgiu è i permissi di cunduce, di a vignetta di vittura, è di ¾ di i diritti di cunsumazione nantu à u tabaccu.
L’Assemblea serà dissolta, nant'à dumanda di u Presidente Prosper Alfonsi, u 29 ghjugnu 1984.
1730 - A Rivolta di Bastia
Florence Savelli
U 5 di ferraghju 1730, cinque mila omi armati, ghjunti da Boziu, Rustinu, Marana è Casinca, s’avvìanu versu Furiani, anu l’intenzione di marchjà versu Bastia per accampà a sedia di u guvernatore genovese. Monsignore Saluzzo, Vescu di Mariana, prova di raggiunà li. Florence Savelli
Ma i capi sò decisi à cumbatte è dumandanu dece mila arme o oru è argentu ! Dopu à neguziati, i rivultati sò pronti à cuntentassi di trè centu arme.
U vescu impauritu vene à rende contu à u guvernatore Felice Pinelli di l’impurtenza di a situazione. Quattordici ghjorni dopu, dumanda à u vescu di fà sapè à i traditori chì un averianu mancu un fucile ! Monsignore Saluzzo avendu troppu paura, un và micca à dì, à quella folla annerbata, a gattiva nutizia è si ne scappa in Ghjènuva.
U dialugu hè rottu, i paisani adduniti nant’à a cullina di Monserrà (induve si trova avà u Forte à a Croce) subbìscenu u focu di i cannoni ghjenuvesi tirati da a citatella. U guvernatore mette in piazza a difesa di a cità, chjamendu i nobuli abitanti à a riscossa, ricrutendu gruppi di corsi, « affissendu una minaccia publica severa contru à quelli chì darianu segni di tradimentu ».
In faccia, i ribelli sò scuncertati, aspèttanu un òrdine. Un paisanu di Castineta mughja tandu : « ma ch’aspettate ! »
Tanti trà elli pìglianu a strada di Sant’Ànghjulu, certi vènenu da u carughju drittu, altri s’àprenu un passaghju difficiule da u locu chjamatu « U Colle », astri infine vènenu da U Castagnu, tutti entrenu in a cità, cun malizia.
I rivultati occupanu prima e case di U Colle è di U Fossu chì s’arrìzzanu davanti à a citatella. Ma i colpi di cannone è di fucili ghjenuvesi anu ragiò di a so temerità. Quelli chì ùn sò micca cascati sottu à a mitraglia ghjè perchè ch’anu fughjitu !
Micca abbastanza armata, Terre Vechja ùn era mica in capacità di cuntene l’assaltu d’una mansa scatinata. Certi ùn vòlenu abbandunà a so casa ma tanti fùghjenu in Livornu è Capraia. A maiò parte di I’abitanti sis ò rifugiati in citatella. Sò armati è tìranu à fucilate contru à i rivultati.
D’un antru cantu, a folla spietata parcorre i carrughji di a cità, tirendu, mughjendu, minaccendu senza pietà.
In st’ambiente di guerra civile i preti piènghjenu davanti à i so altari è l’omi à prò di Ghjènuva pròvanu à appacià stu cumbugliu chjamendu à l’arrestu di sta lotta fraticidia. U 19 di ferraghju, à òndeci ore di sera, ghjunghje sopr’à locu Monsignore Camillo Mari, Vescu d’Aleria. Accettendu l’armistiziu chì ch’ellu hà dumandatu à u Guvernatore, i rivultati si ritìranu una stonda ma u furore ripiglia prestu u sopra.
Bastiacci, a spada puntata nantu à u core, dèvenu furnisce nutritura à l’assaltadori chì cèrcanu arme ancu in i cunventi. Ùn truvèndune micca si fàcenu rimette oru è argentu. Tazzu è messa à saccu dùranu a nuttata sana.
Di matinata di u 20 di ferraghju, sottu à un bellu sole, Bastia, culpita, misura quantu u disatru hè impurtante. Monsignore Mari parcorre a cità. In cunventu Sant’Ànghjuli, s’indirizza à a folla cù un sermone à accenti paternalisti. A maiò parte di i paisani finisce pè calmassi sottu à l’effettu di u discorsu di u prelatu, ma i più radicali cuntinuèghjanu à riclamà quell’arme prumesse da u guvernatore. Sì a maiò parte di l’assaltadori abbandònanu à Bastia per raghjunghje i so paesi, certi cuntinuèghjanu l’assaltu sin’à a mane di u 21 di ferraghju.
U tempurale passatu, Camillo Mari hè salutatu da a pupulazione bastiaccia chì vede in ellu « u so benefattore generosu ». U vescu gira a cità, seguitatu da una mansa di preti per cunvince l’ùltimi cumbattenti è prumette d’andà à difende davanti à u senatu « e ragione è i sentimenti di u reame ».
Per calmà e baruffe di a Còrsica, u senatu decide di mandà à Girolamo Veneroso, presentatu cum’un omu di grand’ànima. Veneroso cunnosce bè u terrenu, ellu chì era statu Guvernatore di a Corsica à l’iniziu di u diciottèssimu sèculu è chì ùn hà micca lasciatu un amaru ricordu. In i fatti, u Guvernatore Pinelli prufitta di u tempu di l’armistizia per armà Terra Vechja è assudà a citatella di truppe d’omi, di massarizie è di munizione. Ghjènuva ùn hà alcuna intenzione di trattà cù i rivultati ma di reduceli à a miseria cù a forza. Da u so cantu, i corsi cèrcanu arme per cuntinuà a lotta.
U saccu di Bastia, in lu 1730, pare una rivolta paisana senza vera cuntenutu pulìticu. Ma u focu cuvava. Astre battaglie averìanu da vene in sèguitu.
1760 - A Polverera di Cervioni
Patrizia Fadda
U 20 d’ottobre di u 1754, Pasquale Paoli scrive à u babbu, Ghjacintu, chì, ghjuntu in Còrsica, trà e prime cose da fassi, ci saranu : a custituzione di una riserva di pòlvera è u stabilimentu di salini in Aleria. Patrizia Fadda
Ma ci vole cinqu'anni per fà e cose. Dice allora chì a pòlvera hè u nerbu di a guerra, « sè no l'avemu allora ùn averemu nunda à teme ». Simu allora u primu ghjennaghju di u 1760.
U 24, scrive : « avemu da precipità a fabricazione di salmatu ». Sè no avemu munizione ùn avemu nunda à teme da i nostri nèmichi », è u 5 di ferraghju : « a pòlvera hè necessaria più chì tutt'altra cosa ».
Pensate appena : si racòglie e caldaghje (di i mulini à òliu), paghjole è paghjuloni (per a cera è a cucina). U suvu di pècure hè racòltu cù primura chì serve da fà u salmatu.
Pè I Campulori hè messa in piazza una tassa per una somma di sumeru ; in Furiani i soldati sò pagati in naturu chì i soldi sò aduprati per a fabricazione di a pòlvera, affare di primura maiò.
Hè siguramente in u 1760 ch'ellu hè erettu in Cervioni u primu mulinu à pòlvera di Còrsica.
Era piazzatu nantu à u guadellu di Fascheracciu, in un locu chjamatu dopu Rotone o Polverera.
Trasfurmatu dopu in mulinu à farina, u signore Monti avia cunniscenza di e so ruvine ma oghje ùn esistenu più.
Soca c'era una rota idròlica chì azziunava pistelli chì cascàvanu in calcine di legnu di quàrciu per mischià è tritturà una pasta fatta di salmatu, carbone è zòlfanu in a prupurzione di settanta cinque, dòdici e mezu è dinù dòdici e mezu.
I Corsi sapìanu digià fà a pòlvera ma mancava u zòlfanu. Tutti l'assalti fatti incontru à Cervioni sò stati senza successu ! A polverera era prutetta cun efficacità.
Da sapè : à u museu di cervioni, sala San Teramu si pò vede a sarratura di a polverera.
1760 - A Stampa di Cervioni
Patrizia Fadda
In 1759 Paoli decide chi a nazione corsa deve avè una stamperia naziunale Patrizia Fadda
D'ottobre 1759, Paoli scrive à u Prete Luigi Zerbi di Nàpuli è à Antone Rivarola in Livornu per dilli u so disidèriu di pruvede a Repùblica di Còrsica d'una piccula stampa naziunale.
Nàpuli manda stampa è espertu di stamperia. U 29 di ghjennaghju di u 1760, Paoli scrive: « u stampaghjolu hè statu ingagiatu à novanta lire à mese ». Hè in paese di Cervioni ch'ella venerà stallata a stampa, à u cuventu San Francescu chì u rispunsèvule n'hè u Patre Leunardu Grimaldi. U stampaghjolu, Dumènicu Ascione camperà in cuventu. Pocu dopu, sempre in a listessa annata, a stampa hè traspurtata in a cella di Sora Risabetta chì si trova à mezu à u cuventu. À u mese di lugliu, a stampa si ritrova ind'è Nicolao Traverso, pruprietariu d'un lucale vicinu. U stampaghjolu, malatu, morse u 26 di ferraghju 1763. Assigureghja u rimpiazzamentu Prete Moretti finu à a vinuta, di ghjugnu, di Batini, da Lucca.
In u 1764, a stampa hè traspurtata in Corti. Battini vìsita a casa d'un certu Biaggini è dice chì a stampa pò esse traspurtata : sarà fatta d'aprile. L'attività di a stampa hè stata impurtante principalmente a prima annata.
Di settembre 1760, nacque a gazetta « Ragguagli dell'Isola di Corsica », chì a publicazione era misinca. Era un arnese strategicu impurtantissimu chì Ghjenuvesi privàvanu, sin'à tandu, u mondu di e nutizie di Corsica.
1763 - I soldi Corsi
Ghjuvampàulu Casta
Di maghju di u 1761, sottu à u guvernu Paulistu, una cunsulta decide di batte una muneta, arnese maiò di un statu indipendente. Ghjuvampàulu Casta
A Zecca, locu di battuta di sta muneta, starà in Muratu, paese strategicu induve hè digià stallatu u quartieru generale. Si ghjuveranu d’argentu è ramu per creà i famosi « soldi Corsi ». S'averanu puru da custituisce riserve di metallu dinù, da creà un attellu, per riclutà operaii (seranu 13).Tasse nove sò messe in piazza da pagà tuttu què.
A pruduzzione principierà u 26 di ferraghju di u 1763. I valori di a muneta vanu da una libra d'argentu o 20 soldi (u vintinu) à ottu danari d'argentu è ramu (u baioccu). Cunsiderata da i Ghjenuvesi cum'è falza muneta, basterà un mese dopu per pagà tutti i suldati. Dopu à u 1767, di pettu à pressione francese, a Zecca serà trasferita in Corti, per mezu di 36 cunvogli di muli. L’ultima pruduzzione serà fatta in u 1768.Oghje, sti soldi corsi sò assai scars i: ferma un solu ventinu di 1762 in St Petersbourg.
Si ponu aghjunghje duie cose: prima, in u 1736, u rè Teudoru avia avutu anch’ellu u tempu di batte una pezza di 5 soldi, in Tavagna.
1765 - U Cunservatoriu di u Liturale
Didier Couzin-Orsoni
Creata dapoi u 1975, st'amministrazione pùblica hè sottu à u cuntrollu di u Ministeru di l'Ambiente, chì u scopu hè di cumprà lochi naturali rimarchèvule da cunservalli servatichi per u sempre, prutegènduli da a bettunizazione. Didier Couzin-Orsoni
E decisione sò pigliate à parità trà eletti naziunali è lucali. A gestione hè fatta da i Cunsigli Dipartementali à principiu, in cullaburazione cù e cumune, i parchi marini, l'Offiziu di l'Ambiente.
U primu pezzu cumpratu in Còrsica hè statu quelu di Roccapina in u1977, for'di u leone, chì ferma privatu.
In 40 anni s'anu pussutu cumprà 23% di e coste, cù u scopu di ghjunghje fin'à 45% in u 2050.
Ci hè ancu u primu fanale di Francia, acquistu da u Cunservatoriu, quellu di Senetosa, chì hè statu accunciatu cum'è alloghju, cun u sviluppu di i chjassi vicini.
Si pò dì chi stu cunservatoriu ferma sempre un grand'arnese di prutezzione contru à a speculazione di certi, à prò di tutti, dunque forza u cunservatoriu !
1927 à 1965 – A mina di tigliu di Cànari
Didier Couzin-Orsoni
Dapoi u 1925, a sucetà « Eternit » avia trovu un ghjacimentu piuttostu interessante di tigliu in Cànari. U sfruttamentu di u filone principia trà u 1927 è u 1930. Ripiglia un pocu à partesi da u 194, ma ghjè soprattuttu in u 1949 chì a pruduzzione diventa veramente industriale. U bastimentu maiò chì si vede sempre longu à u stradò, hè compiu in u 1953. Didier Couzin-Orsoni
A pruduzzione crescerà di più in più, fin'à tuccà guasi 30000 tonne à l'annu in u 1961.
À st'èpica, 300 persone travàglianu ind'a minera, Corsi ma ancu Taliani, Pulunesi. U paese di Cànari conta tandu circa mille abitanti : e scole sò piene, ci sò parechji caffè, risturanti, è ancu un cinema.
Ma à partesi da u 1963, i sindicati palèsanu e prime malatìe, chì èranu state piattate da a direzzione sin'à tandu.
I danni per l'ambiente sò evucati dinù : pòlvere di " l'infernu biancu ", destruzzione di e marine per via di i rifiuti minerali. In più, ci hè bisognu di suvvenzione da mantene a rentabilità. Quelle sò ricusate da u Statu, è a chjusura hè decisa in u 1965.
U bilanciu per a salute hè forte, è sempre in evoluzione : sò stati culpiti micca solu l'operai, ma ancu i camalli di u portu di Bastia, chì i sacchi di tigliu riprisentàvanu un terzu di l'espurtazione in l'anni sessanta, è ancu e moglie chì lavavanu i panni.
Per l'ambiente, malgradu una securizazione, pocu fà, una surveglianza avera da esse fatta forse à sèculi, chì a destruzzione saria, secondu à certi avisi, ancu peghju chì quelle rimarcate è puru previste.
Sett'anni prima di l'evenimenti d'Aleria, ci hè statu in Patrimoniu un fenòmenu precursore pè a Còrsica, chì avia da inizià un muvimentu di riacquistu pocu dopu, à parechji livelli.
Dapoi l’Antichità finu à u principiu di u sèculu, u vinu di Patrimoniu avìa acquistatu una reputazione maiò in giru à u Mediterraniu.
Cù u successu di stu vinu, s’hè svilupatu un'ecunumia impurtante.
Dopu à a guerra d’Algerìa, u Statu francese di l’èpica aiuterà francesi rapatriati à stalassi, soprattuttu in Piaghja à Levante, ma una gestione pocu sinnuta di sti ritorni favurizati inghjennerà fraude è malfatte chì averianu da culpisce a reputazione di u vinu corsu. Battelli ghjunghjìanu da u cuntinente francese pieni di zùccaru pèr trafficà u vinu (u zùccaru permette di fà cresce u gradu d'alcolu in u vinu).
U prublema era chì dapoi l'anni 1950 è a morte di u cuntrullore generale di a viticultura, ùn ci era più respunsèvule di a lege è u sèguitu di a faccenda di u vinu. A vigna in Còrsica era diventata un settore senza dirittu !
In Patrimoniu, di pettu à st’inghjustizia, si piserà un omu, Petru De Bernardi, vignaghjolu ellu stessu è erede di una longa tradizione famigliale di viticultori. U babbu, Saveriu, era anch’ellu ingagiatu ind’è a prufessione è cumbattu di ricunniscenza di u vinu corsu à prò di u cumunu. Petru piglierà a sèguita è diventerà u Presidente di u Sindicatu di i Vignaghjoli. Si passeranu alora quarant’anni di cumbatti, cun difficultà è nemici diversi. Eppo ind’è l’anni 1960, riescerà à ottene una lege, è infine, u statutu « d’appellazione cuntrullata » pè u so rughjone di Patrimoniu. Più tardi, serà stesa l'appellazione à una bella parte di u territoriu di a Conca d’Oru.
Qualch’annu dopu, a rivolta si leverà in piaghja urientale è sbuccherà nantu à lotte più larghe chè no cunniscimu. Patrimoniu, in u 2017, dopu à un travagliu maiò di i vignaghjoli, diventerà labellizatu trà unu di i 17 « Grande siti di Francia ».
A storia di i U GR20 ricolla à l’anni cinquanta. À st’èpica, l’architettu passiunatu di natura Jean Loiseau publicheghja i so itinerarii prediletti in Corsica chì currispòndenu per gran parte à quelli di u GR20 chè no cunniscimu oghje.
In u 1965, Guy Degos, un ingeniere di e fureste face u prugettu di creà un chjassu trà Calvi è Portivechju. Per fà sì chè, dumanda à Michel Fabrikant, un alpinistu amurosu di a Corsica di realizà un studiu per avè una spertizia di terrenu. Fabrickant repiglierà l’itinerarii di Loiseau è scrive u so guidu di e muntagne Corse. Cinque anni dopu, a sguatra chì travaglia nant’à u stu prugettu metterà i primi marchi di stu chjassu chì si chjamerà « Frà li monti ».
L’opinione publica serà dubbitosa in quantu à a rièscita di stu prugettu.
Ma in u 1972, a creazione di u Parcu Naturale Regiunale di Corsica rinfurzerà l’impurtanza strategica di stu chjassone, moltu più di pettu à un esodiu rurale in forte crèscita. Frà li monti diventerà U GR20, un essempiu di u sviluppu ecunòmicu di l’internu di a Còrsica. Oghje ghjornu, st’itinerariu hè dettu u più duru quant'ellu hè u più cunnisciutu da l'Europa di i muntagnoli. Ci sò guasi 25000 marchjadori à l’annu, tursiti è Corsi chì a si pàssanu nantu stu chjassu d’un denivellatu di 14000 metri pusitivu, durante un perìudu di duie simane in media. Qualchidunu a l'hà pruvata à sfidà u mitu di u GR20 è n’anu compiu a tutalità in menu di 35 ore. Vittima di u so successu, i rispunsèvuli, s’inchiètanu avà di a so frequentazione in perìudu d’estate, pè e stallazione, a securità è l’ambiante.
Bastia hè stata creata in u 1380, quandu u Guvernatore Ghjenuvese Leonello LOMELLINI lascia u castellu di Biguglia pè andà à stallassi in una piazza forte « a Bastiglia ». Stu locu supranava una marina di piscadori chjamata « Porto Cardo » (u Vechju Portu di oghje).
Per via di a stallazione di citadini Ghjenuvesi è di a custruzzione di rampali pè prutege i novi residenti, nasce u quartieru di « Terra Nova », ingiru à u Palazzu di i Gurvernatori (a citadella oghje). L’anzianu Porto Cardo diventa tandu : Terra Vechja.
I rampali sò stati compii in u 1480, è si deve aspettà 50 anni, versu u 1530, pè ch’ella fussi finita a cinta in a so tutalità. Durante i sèculi 16 è 17, altre cità seguitanu u mudellu di custruzzione è d’assestu di e cità ghjenuvese : piani quatrati, cun carrughji diritti. Numerose cunfraterne religiose nàscenu tandu, è una vita culturale si sviluppa. Dopu à a fine di u seculu 18, a cità ingranda è a so populazione cresce. Durante u seculu 19, a cità si stende versu u Nordu, è dinu nant’à l’altu. Bastia s’urbanizeghja è u paisagiu si trova in forte mutazione : custruzzione di u palazzu di ghjustizia, estensione di a piazza Santu Niculà, edificazione di casamenti burghesi, da una banda è da l’altra di carrughji assai più larghi.
In u 1419, u Conte è Vici Rè di Còrsica, Vincentellu d’Istria (vassallu di u Rè Alfonsu V d’Aragone), face custruì un castellu nant'à u poghju chì supraneghja a cità di Corti, cù un muraglione merlatu è trè torre, da cumbatte a Repùblica di Ghjènuva per u Reame d’Aragone.
Trà u 1421 è u 1434, regna da Suvranu nant’à a Còrsica è impienta u so guvernu in Corti.
A u diciottèsimu sèculu, u Generale di a Nazione, Pasquale Paoli hà fattu di Corti a capitale di u so guvernu. In u 1769, dopu à a disfatta, u 9 di maghju di e so tuppe à a battaglia di Ponte Novu contru à quelle di u Rè Luigi XV, a Còrsica passa sottu à duminazione francese. U conte de Vaux urdineghja tandu d'accresce e furtificazione di a citatella attuale, nant’u principiu di e furtificazione è e custruzzione di Vauban. A citatella di Corti hè à sola citatella trà e sei citatelle corse hà esse custruita à l’internu di e terre.
A custruzzione di a caserna Padoue si cumpie in lu 1776. Trà u 1962 è u 1983 a citatella hè occupata da a legione straniera francese.
In u 1984, u situ hè apertu à u pùblicu è offre una vista panoràmica meravigliosa nant’à e valle di Restonica è Tavignani.
U castellu in l’accinta di a citatella accoglie oghje :
U museu di Corti
U fondu regionale d’arte cuntempuranèu di a Corsica (FRAC)
U centru culturale scientìficu è tècnicu di a Còrsica
U polu turìsticu centru di Corisica
D’aprile 2015, l’aculaghja hè presa dà una vintinaia di militanti di a Ghjuventù Indipendentista pè cummicià un patifame, da rivendicà publicamentu u so scuntentu di pettu à u Guvernu francese.
A sepultura di a più anziana Corsa cunnisciuta hè stata scuparta in una grotta d'Araguina, vicinu à Bonifaziu, in u 1972. I circadori pretèndenu chì sta donna chì misurava 1 metru è 55, seria morta à l'età di 35 anni. Seria stata paralizata attempu nata è averia avutu prublemi di spalle è d'articulazioni, à tal'puntu ch'ella fù scunfinita, longu à a so vita, da a so cumunità. U studiu di u so schènetru palesa ch'ella averia avutu unu trà i più anziani riti funerarii di u Neolìticu. Hè sposta oghje à u Museu di L'Alta Rocca, in Livìa.
Tuttu ciò chì hè cuntatu quì hè statu inspiratu da e cròniche di u medievu chì anu parlatu di sta storia, ma parechji sèculi dopu i fatti, è si sà chì sti scrittori anu pussutu, à l'occasione, imbellì l'orìgine di i grandi signori chì i pagàvanu, per certi, per scrive a so propia storia.
U sestu Conte di Còrsica, natu versu l'annu 940, era un discendente di u famosu Ugo Colonna, chjamatu Arrigu Colonna, è chi face parte di a legenda di a nostra storia.
Era un bel omu, curtese, generosu è ghjustu, è ghjè per ciò chì hè forse più cunnisciutu sottu à u so cugnome di Arrigo Bel Messere. Cum'è i so antenati, tene u so tìtulu di Conte da u Papa.
Hè u primu pacificadore di a Còrsica, hà predicatu l'unione ind'è l'ìsula sana. U primu omu putente à esse esciutu da a bughjura di a nostra storia.
Hè maritatu cun Ginebra, un'aristocrata di Roma, è hà avutu ottu figlioli (sette maschi è una fèmina). A so figliola si marita cun Antonio, figliolu di u Conte Forte di Cinarca.
À l'èpica, i signori si spartìanu e terre è facìanu ciò chi li parìa senza occupassi tantu di u pòveru pòpulu.
I Colonna èranu rispettati dapoi chì Bianco Colonna avissi mandatu fora i Sarracini, è Arrigu ghjunghje à u Pudere in l'annu 968.
Arrigu avìa assiguratu a tranquillità di l'ìsula, avìa fattu esentà i so sugetti da un impòsitu ch'elli devìanu à Roma, avìa numinatu ghjùdici è offiziali, ma cum'ellu era un omu di spìritu ghjustu è santu, era sempre cavalchendu per purtà a bona parolla in ogni locu.
U pòpulu era pienu d'affezzione è d'amore per Arrigu, cum'è s'ellu fussi u babbu di tutti.
U pòpulu sperava assai, in st'omu di pace è di ghjustizia, operendu per a prusperità di tutti, è chì facìa una Còrsica infine appaciata. Ma tuttu què, ùn piacìa tantu à l'altri signori. Un ghjornu, Arrigu hè chjamatu à ghjudicà un affare : u conte Forte pritendìa chì u castellu di Tralavetu, chì si trova à a foce di Seghja, accantu à Cavru, era nant'à u so territoriu, è dunque sottumessu à a so ghjuridizzione, ma i tralavetacci ùn eranu d'accunsentu. Arrigu, chì si ne riturnava in u so castellu di U Poghju di Vènacu, era cù i so sette figliulucci è una trentina d'omi, s'arresta à a foce d'Aregnu, sopra à u ponte di Tralavetu, per rèndesi contu è fà a ghjustizia.
Tralavetacci, pensàvanu chì u ghjudicamentu fussi persu pur'avanti di cumincià, vistu u ligame famigliale trà Arrigu è Forte. Ma à mumentu datu, Arrigu hè solu è una lancia lampata u trapassa.
Forte tomba l'assassinu, pò hè barrufa generale, i partigiani di Travaletu spùntanu da tutte e parte è si làmpanu nantu à Cinarchesi. Forte riesce à scappà.
Ma i sette zitellucci sò chjappi è i signori di Tralavetu, pieni di rabbia, i ghjèttanu sottu à u ponte è l'annèganu cum'è pullastri.
Ci vulì à falla finita cun Arrigu è a so discendenza. U celu fù cusì inzergatu di sta morte chì una voce celeste ribumbò per i monti è i paesi all'intornu : « hè mortu Arrigu Bel Messere è a Corsica anderà di male in peghju ». Dopu à st'orrìbile affare, e ghjente di u rughjone anu chjamatu stu ponte « u ponte dei setti polli » Tuttu què si passò di maghju in l'annu 1000, l'annata chì era, per assai ghjente, l'annata di a fine di u mondu. Ghjè stu ghjornu ch'ella hè nata un'angoscia cullettiva è s'hè imposta l'idea di disgrazia per l'eternità. E frase di l'autori sò sferente, cum'è « Mortu u conte Arrigo Bel Messere, guai à noi » o « hè mortu u contu Arrigo Bel Messere, a Corsica un averà mai bene ». Sè e frase sò sferente, u spìritu hè u listessu, si parla di fatalità, d'òrdine messu à male, u peghju hè da vene è a pòvera Cursichella anderà di male in peghju.
In reazzione à st'affaracciu, Ginebra, cun i cumpagni è amicchi, assalta u castellu di Tralavetu è sterpa à tutti, finu à l'ùltimu.
I signori, prima uniti da vindicà a morte d'Arrigo, si bàttenu avà per piglià a suprana è u tìtulu di conte, allora chì anziani offiziali fòndanu signurìe indipendente.
Un ci hè più maestru per a Còrsica, ci sò vindette, spedizione punitive, hè una vera guerra civile, l'ìsula casca ind'è l'anarchìa feudale, orìgine, segondu a famosa legenda, di tutti i guai.
Ghjuvambattista Casanova
Rè di Corsica è Persunagiu spessu presentatu cum'è rìdiculu à casu, aventurieru, soca ancu un tantu scruccone o un pocu scemu, hè Tiadoru un persunagiu assai interessante. U Barone Tiadoru di Neuhoff hè natu in u 1694 in Colonia. Hè isciutu da una famiglia di a nubiltà di Westphalia. Un veru gentilomu, ma senza furtuna. Cum'è tanti à quell'èpica, s'hè messu à u serviziu di i reami, vuculendu per l'Europa sana.
Omu di i Lumi, s'hè impegnatu in parechje càuse prugressiste. Serà durante un viaghju in Ghjènuva ch'ellu si scuntrerà Corsi esiliati dopu à a rivolta di l'ìsula contr'à a Serenìssima. In Còrsica, a rivolta nata in u 1729, pate e divisione trà i Corsi, è per i so capi, Ghjacintu Paoli, u babbu di u Babbu di a Nazione, o Luigi Giafferi, a suluzione hà da vene d'altrò.
Di più, ci vole à fà prestu chì tutte e putenze imperialiste di l'èpica s'interèssanu tandu à a Còrsica.
Si face chì u 12 di marzu di u 1736, u Barone Tiadoru sbarca à u Forte d'Aleria. Sarìa ellu, l'omu di a situazione. Accoltu da i Generali di a Nazione, hè elettu Rè di u Reame independente di a Còrsica da a Cunsulta d'Alisgiani di u 15 d'aprile di a listessa annata. Hè aduttata tandu una custituzione chì urganizeghja stu novu regime.
Ci vole à dì chì ghjè una trà e prime munarchìe cunstituziunale in Europa. U reame batte muneta, prugetta di custruì un'università, constitueghja un'armata, si sceglie per capilocu à Cervioni, è u putere di u Rè hè messu sott'à u cuntrollu di i capurali di a Nazione. Tiadoru dichjara a guerra à Ghjènuva è si ne và in Europa à circassi qualchì sustegnu.
Ma u reame di Francia, primurosu di vede ciò chì stalva in Còrsica, manda un'aiutu militare à Ghjènuva è compie a corta curtìssima esistenza di u Reame di Còrsica (solu sei mesi...).
Tiadoru hà da pruvà à ritruvà a so curona, ma dopu esse statu in prigiò in Nàpuli, hà da finisce a so vita ind'à miseria a più scura in Londra, à tale puntu chì « Candide » u persunagiu di Voltaire, scuntrendu u Rè dicadutu è esiliatu, fù pienu di cumpassione par ellu. Dumenicu Leca (Circinellu) Seria natu in u 1702 è era prete, in Guagnu.
U so cugnome vinerìa da u culore di i so capelli rossi è frisgiulatu. Hà studiatu in Roma è, per quessa, a so casa si chjamava, a casa rumanaghja. Partigianu di Pasquale Paoli è di l’indipendenza, fece u ghjuramentu di mai dipone l’arme avanti a vittoria finale.
Participeghja à a battaglia di Ponte Novu è dopu à a disfatta, organizeghja a resistenza in a so pieve. Nantu à l’altare, ghjura « Paoli è Libertà ». Ùn vulìa micca summèttesi à i francesi. Da tandu fù ricercatu.
L’armata francese brusgia a so casa in Guagnu è dopu tuttu u paese sanu. Circinellu piglia a machja cù a so famiglia. Si ne và in Fiumorbu. Pastori u tròvanu mortu indè una grotta in Ania, un crucifissu in una manu è una pistola in l’altra.
A grotta di Circinellu esiste sempre è ghjè u sìmbulu di u patriuttìsimu di u cleru Corsu.
Clemente Paoli fù u fratellu maiò di Pasquale. Hè menu cunnisciutu chè u so fratellu. Ma s'ellu si pò propiu dì chì Pasquale fù u geniu pulìticu di a Repùblica Corsa nascente, Clemente, ellu, fù propiu un omu di Guerra.
Hè natu in u 1711 in a Stretta di Merusaglia. Durante l'esiliu Napulitanu di u babbu è di u fratellu, hè statu in Còrsica è cusì hè firmatu forse più rozu è muntagnolu, più avvezzu à u so paese. Participò à a mossa naziunale contr'à i Ghjenuvesi. Diventò capiguerra in u 1748 à a testa di 300 suldati per caccià à i Vìttuli, corsi traditori proghjenuvesi. Magistratu civile, fece parte di i capi di u pòpulu è participò à e cunsulte chì circonu à custruisce a Nazione. Ma quandu l'anu dumandatu à ellu d'esse Generale di a Nazione l'hà rispostu cusì : « Dàtemi un fucile per difende a Libertà di a Pàtria è circàtevi un capu più degnu per guvernà ! »
In u 1755 chjamò u so fratellu Pasquale ch'ellu vultassi in Còrsica. L'hà da sustene, ch'ellu fussi elettu Generale di a Nazione. Gran cumbattente, hà vintu parechje volte e truppe ghjenuvese. Ma u più bellu fattu di a so epupea fù a vittoria di U Borgu contr'à l'armata francese, u 10 ottobre 1768, nanzu d'esse battutu anch'ellu, sette mesi dopu, in Ponte Novu.
Malgradu a disfatta di Ponte Novu, Clemente cuntinuò à bàttesi, circhendu à adunisce una nova forza armata. À a testa di tremila omi, s'attaccò à l'armata francese di u Conte di Narbona ma senza riesce à piantalla. Avìa quantuque prutettu a ritirata di u so fratellu finu à Portivechju.
Dopu à un esiliu in Londra incù u so fratellu, si ne vultò in Còrsica, in u 1790, accoltu in trionfu sbarchendu in Bastia è morse in Cuventu di Merusaglia, in u 1794.
Figliolu di u pratriottu Corsu Ghjacintu Paoli chì hà avutu una parte impurtantìssima durante a rivolta di 1735, Pasquale Paoli hè statu, una parte di a so ghjuventù, in Nàpoli dopu à l’esiliu di u babbu. Ingagiatu in l’armata, hè chjamatu da i so cumpatriotti indipendendisti in 1755 per esse, à fiancu à elli, da u cantu di a rivolta contru à Ghjènuva. Sbarcatu in Còrsica u 29 d’Aprile di u 1755, piglia subitu u capu di u muvimentu cum’è u Generale di a Nazione. U 14 di lugliu di a stessa annata, dichjara l’indipendenza di a Corsica.
Guverna u paese durante quasi 15 anni, prumulgheghja una cunstituzione republicana, crea una muneta, face di Corti a capitale è a cità universitaria di u paese.
Ma, dopu à a signatura d’un accordu cun Ghjènuva, a Francia piglia a Còrsica sottu à cuntrollu è batte l'indipendentisti à a battaglia di Ponte Novu. Paoli parte tandu in Inghilterra cun da 500 à 600 partigiani, u 13 di ghjugnu in lu 1769. Dopu à a rivuluzione francese, hè sullicitatu da l’assemblea custituante per occupassi di u dipartimentu.
Ghjè à stu perìudu chì a Còrsica diventa di manere ufficiale francese. In tantu, u difensore di l’identità corsa, si mette male cu i tenenti di u giacubinìsimu.
In u 1793, hè dichjaratu cum’è u rispunsevule di u fiascu d’un azzione militare in Sardegna. Sapendu chì i capi pudìanu cascà à tempu à ellu, ùn si rende micca in Parigi pè spiigassi. Tandu, hè dichjaratu traditore di a patria è entre in secessione.
Attore di l’avvicinamentu cù l’Inghilterra, riceve u sustegnu di i Corsi chì u chjàmanu di manera pupulare u « Babbu di a Patria ». Ma l’episodiu inglese ùn dura tantu, Paoli ùn ottene micca u postu speratu è deve righjunghje l’oppusizione. In più di quessa, un’altru eroe corsu apparisce, u generale Bonaparte, Paoli decide di ritirassi in Londra induve si ne more u 5 di ferraghju in lu 1805.
Andrìa Spada hè natu in u 1897 in Aiacciu. Sin’à 17 anni, hè buscaiolu è travaglia cù u babbu è u fratellu. Dopu hà da entre in l’artiglierìa per avè a naziunalità francese. Rientre in Còrsica in u 1921. Hè cantuneru.
In u 1922 per difende u so amicu Dumènicu Rutili, tomba un gendarmu è piglia a machja cun ellu. Rutili serà cundannatu à morte in u 1925. Sterà 27 anni in a galera di Caienne.
Sta cundannazione è a morte di un altr’amicu acciàccanu propiu à Spada, sempre à a machja.
Poi s’hè pigliatu per cumpagna à Maria Caviglioli. Ma dopu à qualchì annu, ella, ùn vole più di sta vita cù st’omu sempre annervatu è ghjelosu è si ne và in Aiacciu. Quallà, stà cù Ghjàcumu Giocondi. Quandu Spada a sà, si sbaglia è tomba a surella è u ziu di Giocondi. Scriverà à u ghjudice per spiega l’affare ma sterà à a machja. In u 1926, hè in coppiu cù Antoinette Leca. Per piglià a cascia di u serviziu pustale, assalta u furgone di a posta Aiacciu-Lopigna è ferrisce u vitturinu è dui passageri. In u 1930, torn'è falta. Sta volta u vitturinu è dui gendarmi mòrenu. In 1931, u Generale Fournier fà un’operazione militare è arresta parechji amichi di Spada è ancu Antoinette Leca.
Spada si piatta cù u so fratellu è dopu solu quandu u so fratellu si rende. Indebbulitu, senza pistola, hè arrestatu u 29 di maghju 1933. Hè vistu da psichiatri in Marseglia. U raportu, cù assai sbagli è incuerenze, dice chì Spada si vole fà passà per scemu. U so prucessu dura solu trè ghjorni è u 6 di u marzu 1935, hè cundannatu à a morte. Dicerà : « N'hà decisu Diu cusì ». Affiancatu da i so avucati, Carlu Cancellieri è Tito Bronzini de Caraffa, « u banditu di Diu », « U tigru di a Cinarca », « u cignale » hè messu à taglione u 21 di ghjunu di u 1935. Averìa dettu à u so avucatu chì circava à cunfurtallu : « site voi chì averiate da esse cunfurtatu, site voi chì state in stu mondu ».
1899-1943 - Jean Nicoli
Cullettivu
Ghjuvanni Nicoli hè natu in San Gavinu di Càrbini, u 1 di settembre di u 1899. Sorte da una famiglia di cummercianti mudesti. Hà fattu a so scola primaria in paese, è u corsu cumplementare in Livìa. Passa u so brevettu in u 1916 è vene addimessu à a Scola Nurmale d’Aiacciu duv’ellu passerà dui anni. Cullettivu
Mubilizatu, si passa listessu u so brevettu superiore in u 1920. L’annu dopu, ottene u so primu postu di stitutore in Soriu, eppo in Santa Lucìa di Portivechju, trà u 1922 è u 1923. In u 1923, parte à u Senegale, duv’ellu sterà sin’à u 1935.Quallà insegna, in Bamako, po diventa direttore di a so scola. Oltre u so insignamentu, publicheghja un libru di pedagugia chì porghje risposte è prupone vie di pedagugìa per aiutà i zitelli neri, pigliendu in cunsiderazione u fattu socioculturale è i particularìsimi propii à u so locu. In u 1936, volta in Còrsica, qualchì mese, nanzu d’esse mandatu in Parigi. Aderisce tandu à u Partitu Sucialistu. Volta in Còrsica induv’ellu serà direttore di e scole. Giurnalistu à stonde, publicheghja artìculi induv’ellu piglia pusizione contr’à u fascìsimu.
Quand’ella schjatta a guerra, hè mubilizatu. Batte e pievi di u circondu è piglia cuntatti cun resistanti di u Pumonte da strutturà cellule di rivolte. Qualchì simana dopu, accumpagna à Arturu Giovoni in Marseglia è adderisce à u Partitu Cumunistu. Cun Giusti, accòglienu u sottumarinu Casabianca, è arrècanu arme à e cellule resistante di u Pumonte. Nove ghjorni dopu à a fucilata d’Aiacciu induv’elli pèrdenu a vita Giusti è Mondoloni, traditu è palisatu, Nicoli hè arrestatu da agenti di l’OVRA. Purtatu in Bastia, u so prucessu s’apre u 28 d’agostu di u 1943. Nicoli, cundannatu per fatti di resistenza, hè cundannatu à esse fucilatu in u spinu, ciò ch’ellu ricusa. Dicerà à u so boia : « Ùn ai mancu u curagiu di guardammi in l’ochji per tumbammi. Sì un vigliaccone ». Hè minatu à morte è scapatu.
U 30 d’agostu, scrive à i so figlioli, nant’à un pacchettu di sigarette.
« À i mo figlioli,
Da quì à una stonda aghju da more. Sè vo sapìssite cum’o sò calmu, guasi felice di more per a Còrsica è u partitu. Ùn pienghjite micca, àppiate u surrisu. Sìate fieri di u vostru babbu. Ellu, a sà chè vo pudete esse fieri, a testa mora è u fiore rossu, hè l’ùnicu dolu ch’o vi dumandu. À u sogliu di a tomba, vi dicu chì a sola idea chì, nant’à a nostra pòvera terra, mi pare bella, hè l’idea cumunista.
Morgu per a nostra Còrsica è per u mo partitu. »
Ghjuvanni Nicoli, Bastia, u 30 d’agostu 1943. 3 ore è mezu di mane.
Santa Divota hè stata pruclamata Patrona di a Corsica in u 1820.
Sarebbe nata in Corsica, in Mariana, cum'ella hè scritta in u testu di l'ondicesimu sèculu « Passio Devotae » (a Passione di Santa Divota) è marturiata à u sèculu terzu sotta à u regnu di Diuclezianu. Stava ind'è u Senatore Eusebiu chì ghjera un omu bonu è chì a lasciava praticà a so religione. Ma un inviatu di u guvernu rumanu, chjamatu Bàrbaru, imparò chì ci era una donna, cristiana, chì ùn accetava micca di cunsacrassi à i dii pagani di l'èpica. A fece trascinà annantu à un pavimentu petricosu eppo appende à un treppede. Quandu ella hà espiratu, dice a legenda chì una culomba si n'hè scappò da a so bocca.
L'avianu da brusgià u lindumane. Allora, a notte dopu, dui cumpagni di soiu, chì si piattàvanu in u circondu di Mariana, vensenu à arubbà a salma di Divota è mìssenu u so catàveru in una barca pè mandalla in Àfrica. Ma una timpesta tamanta si pisò, mettendu u battellu è i so passageri in perìculu. Tandu, s'affaccò una culomba, chì istradò i viaghjadori versu a cità di La Turbie induve elli sò sbarcati, abbastanza vicinu à u scogliu di Mònacu.
Hè cusì chì Santa Divota ghjè diventata a Patrona di u Principatu di Mònacu. Ci serebbi d'altronde una confusione trà Santa Divota è Santa Ghjulia, chì lsi puderia spiegà, pò esse, cusì : u manuscrittu s'intitulava « Passio di Votae » senza dà u nome di a Santa cun esattitùdine è pare ch'ellu si trattava di Santa Ghjulia di Cartàgine, marturiata ella dinù. Quandu ci hè stata l'invasione di l'Àfrica da i Vàndali in lu 429, i veschi catòlichi averìanu pigliatu e so relichie è l'averìanu traspurtate in Còrsica, induve elli eranu esiliati. Sarebbe in Còrsica chì u « dei votae » si trasfurmò in Divota. Dopu, e relichie funu mandate versu Livornu eppo La Turbie.
In u 1639, i Corsi anu dumandatu à u Principe di Mònacu, Onoratu II, u trasferimentu di e relichie di Santa Divota in Còrsica, quandu elli èbbenu amparatu chì a Santa era nativa di l'ìsula. Ci èranu dui libri chì ne parlàvanu : unu scrittu da un certu Romero, è un antru chì trattava di a crunulugìa di i santi, scrittu da un frate, Don Vincente Barralis Salerne. U Prìncipe accettò, è cusì hè natu u cultu di Santa Divota in Còrsica.
Natu in u 1690 in Merusaglia, mortu in u 1768 in Nàpuli, Ghjacintu Paoli era u babbu di u Babbu di a Pàtria, Pasquale Paoli.
Figliolu d'un mulinaghju chjamatu Liberatu Paoli, Ghjacintu hà studiatu, avviatu da u ziu, Clemente Paoli, chì li fece scopre a cultura latina. Muderatu è intelligente Ghjacintu principiò una cariera di magistratu integratu à l'òrdine Ghjenuvese. È cusì diventò un pricuradore eppo un ghjùdice apprezzatu da a so cumunità.
In u frattempu, s'hè maritatu incù una donna di Merusaglia, Diunìsa, dopu avella fattu abbrugà u so matrimoniu incù un antr'omu. Anu avutu sette zitelli, cinque fèmine è dui maschji, Clemente u grandettu, è Pasquale. Ma Diunìsa morse à cinquant'anni.
In u 1732, a Còrsica si pisò contr'à Ghjènuva. Ghjacintu accettò di purtà e revendicazione di i paisani rivultati à i Ghjènuvesi è si ritruvò in prigiò. In u 1734, righjunse i Naziunali è ne diventò unu trà i capi militari. D'aprile, hè statu elettu Generale di a Nazione da a Cunsulta di u Cuventu d'Orezza.
Legislatore, omu di Dirittu è di ragiò, filòsofu di i Lumi, scrisse a prima Custituzione di a Còrsica in u 1735 incù, per intròitu : « l'omi nàscenu lìbari è pari trà elli ». U testu urganizò l'elezzione di tutti i magistrati è dirigenti di u Reame, creò un' armata, una muneta.
Ma i Corsi sò disuniti tandu, è per fà l'unione, Ghjacintu è l'altri capi chjamonu à Tiadoru di Neuhoff da fallu Rè di Corsica. Dopu à a scunfitta di u so Reame, e truppe di Ghjacintu sò battute in u 1739, è u Generale si ne partì per un longu esiliu in Nàpuli incù u so figliolu Pasquale.
L'alleverà u so figliolu, tramandènduli u so amore di l'Antichità, di i Lumi, ma ancu di a Pàtria. Ghjacintu avìa da more in Nàpuli, di decembre 1768.
Ghjuvan Petru di Bastellica principia a so cariera militare in Italia in u 1498 à 14 anni. Entre in l’armata francese di Francescu u Primu in lu 1540. In u 1547, hè culunellu è piglia u nome di Sampiero Corso. Sposa Vannina D’Ornano, una giòvana nòbile Corsa. Participeghja à a Guerra di Arrigu II contru à Carlu u Quintu, Imperatore d’Alemagna, Rè di Spagna, di Nàpuli è di Sicilia.
Arrigu II vole tandu piglià a Còrsica è manda à Sampieru Corsu. Aiutatu da l'Ornano, vince parechje battaglie contru à Ghjènuva. Arrigu II è Carlu u Quintu zìfranu a treva di Vaucelles è a Còrsica diventa francese in lu 1556 è durante 5 anni. Ma a Francia hà altre difficultà in Europa è l’ambizione di Sampieru Corsu in Còrsica hà da spènghjesi. Scrive à u Rè « vogliu vive è more in st’ìsula ». Ma Sampieru riparte in Francia.
Dopu a morte di Arrigu II, a Francia lascia a guerra in Còrsica è Sampieru Corsu hè fattu Guvernatore d’Ècchishi in Pruvenza poi Ambasciadore in Custantinòpuli. Da tandu a so moglia di 17 anni d'età, in Marseglia, si sente abbandunata. Hà da esse ingannata da e parolle di u precettore di i so figlioli, un Ghjenuvese, è vende tuttu u patrimoniu di Sampieru. Furibondu, Sampieru para u battellu di a so moglia chì andava in Liguria, a face arrestà, a ghjudicheghja è a cundanna à a morte. Vannina averia supplicatu u so maritu, di strangulalla à di per ellu è d'ùn falla micca tumbà da i suldati, è ciò chì fù dettu fù fattu. Di vultata in Corsica, i signori s'addunìssenu à Ghjènuva. L'Ornano è Ghjènuva offrinu una ricumpensa per u capu di Sampieru. U 17 di gennaghju 1567, hè tombu Sampieru ind'è una tràppula, tesa da i cucini di Vannina. I Ghjènuvesi metteranu u so capu, spostu nantu à i muri d’Aiacciu.
U 22 d’aprile di u 1992, ci hè, in Furiani, un quartu di finale di Cuppa di Francia trà u Sporting Club di Bastia è Nancy. Dopu à i calci di rigore è trè cacciate tremende di Bruno Valencony, u SCB si qualificheghja per a meza finale di a Cuppa. A gioia di i Corsi cuntinueghja u lindumane, quandu annùnzianu à a televisiò chì u scontru si ferà in Armand Cesari, contru à Marseglia, una trà e più bone sguatre Eurupèe di tandu, cù Papin, Boli, Waddle ! I dirigenti, puru, sò inchieti. U stadiu ùn pò micca accoglie è risponde à a forte furtìssima dumanda di piazze. Ùn ci sò chè 12000 piazze dispunibule, ci ne vuleria u doppiu o u trìplice ! Decìdenu di demulisce a tribuna Claude Papi, cù l’aiutu di a sucetà Vendasi. U 25 d’Aprile, si face l'operata senza cumunicazione è senza permessu.
Dopu, ci vole à custruisce una nova tribuna pruvisoria di 10000 piazze. Cuntattata, a sucetà Space Location dice chì ùn hè micca pussìbule in una simana sola. Sud tribune piglierà u mercatu, per 1 000 000 di franchi. Durante trè ghjorni, ci sò parechji scontri trà dirigenti, a Lega Corsa di Ballò, i servizii di a Prefettura di Cismonte è Sud Tribune. U prucessu in ghjustizia paliserà chì falsi prucessi verbali seranu scritti è, in fine, si decide di vende e piazze. I sustenidori sò propiu scuncertati quand'elli vèdenu i prezzi di cinque centu franchi ! Ma u luni 4 di maghju, filmi di a nova tribuna, arrimbata è edificata nant'à cugnulette di legnu circulèghjanu è e piazze ùn sò micca tutte vendute. L’ùltime sò date di rigalu in i licei. U marti 5 di maghju, hè u ghjornu di u scontru. Mentre chè i sustenidori ghjùnghjenu, a cunstruzzione di a tribuna pruvisoria ùn hè micca finita. L’ùltima reunione di a securità si face senza u Prefettu, andatu à accoglie à Bernard Tapie in Puretta. À 7 ore di sera, i sustenidori sò guasi tutti in piazza. Nantu à tribuna nordu, certi giurnalisti spurtivi facenu parte à l'auditori ch'elli anu a sensazione d’esse « nantu à un battellu ». À 8 ore di sera, i ghjucadori èntrenu nantu à u terrenu. In issu mentre, sottu à a tribuna, tècnichi sò sempre à stringhje vite è bullò ! À 8 è un quartu, a tribuna move. U speaker dumanda à i sustenidori d'ùn micca pichjà di pedi in terra. À 8 è vinti minuti, una parte di a tribuna trafala. Un rimore sordu, u silenziu è i mughji. Ma sùbitu, tuttu mundu aiuta.
I ghjucadori àprenu e chjudende di a tribuna cum'elli ponu, da chì i spettadori pòssanu evacuà a tribuna è falàssine nantu à u campu di ghjocu. U terrenu diventa un ospidale è i pumpieri ghjùnghjenu da tutte e bande.
A televisò filma in diretta è a ghjente si mette davanti à a camera per dì « tuttu và bè per mè » à i parenti è amichi firmati in casa. Hè chì, tandu, telefunini ùn ci n'era ! Era u solu mezu per rassigurà a so ghjente. Ospidali corsi sò carchi è, certi feriti vanu in Marseglia. À mezanotte, sò annunziati 8 morti. U lindumane, ognunu dinnunzia stu scàndalu.
A pulèmica cresce ogni ghjornu dopu à a catastrofa è l’inchiesta mostra chè u scontru, ùn ci vulìa micca ch'ellu fussi ghjucatu in ste cusì pèssime cundizione di securità. Solu qualchì rispunsèvule serà cundannatu, dopu à parechji anni.
U bilanciu hè terrìbule : 18 morti, 2357 feriti, vite è famiglie sbrembate da l’affarìsimu di u ballò.
- 29 milioni d’anni nanzu à a nostra èpica : si stacca a Còrsica da l’Europa è face una rutazione
- 5,6 milioni d’anni nanzu à a nostra èpica : a stretta di Gibraltare si chjode u mare smarrisce
- 5,3 milioni d’anni nanzu á nostra èpica : a stretta di Gibraltare si stacca u mare rivene.
- Da 600 000 à 18 000 : e ghjacciature càmbianu u livellu di u mare. U mare ùn hè mai statu cusì bassu. Forse, si pò pensà chì si passava da Tuscana à Corsica è da Sardegna à Corsica guasi à pedi secchi.
- 16 000 anni nanzu à Cristu : e ghjacciature só compie
- 10 000 anni nanzu à Cristu : a timperatura cresce
- 8 300 anni nanzu à Cristu : primi omi in Campu Stèfanu (Taravu). I primi corsi sò piscadori, cacciadori è cuglidori.
- 6570 anni nanzu à Cristu : a donna di Bonifaziu (più anticu schènetru umanu ritrovu).
- 6 000 anni nanzu à Cristu : càmpanu i Corsi in muntagna è in piaghja, in pìccule cumunità, è fàcenu l’allevu.
- 3 000 anni nanzu à Cristu : l’abitaculu in muntagna si sviluppa vicinu à torre è castelli. Si vèdenu stantare, munimenti religiosi.
- 1 500 anni nanzu à Cristu : i stantari sò « armati ». Si vèdenu stazzon è munimenti funerarii cullettivi.
Segondu ellu, ci èranu 2 culunìe, 24 cità (10 di u liturale è 14 di l'internu), quattru porti è una duzina di pòpuli spapersi per l'ìsula sana.
E culunìe mintuvate sò e culunìe rumane di Mariana è d'Aleria. I porti i più impurtanti sò u Portu Syracus chì puderìa esse Portivechju è Palla, portu di piraterìa, chì sarìa Bonifaziu.
Di i pòpuli, o piuttostu tribù, si pò numinà i Cervinini di Balagna, i Vanacini di Capicorsu, i Licninoi di Niolu, i Sybri di u centru è i Tarabenoi di u Taravu... Trà e numerose cità, o paesi, pudemu parlà di Ficaria (Fìcari), Venicium (Vènacu), Albiana versu Monte Biancu o Keneston versu Ghisoni.
Sè a parte maiò di i nomi dati da Tulemeu hè smarrita o ferma misteriosa, 'ssa geugrafìa hè trà quelli testimoni cusì scarsi di a ricchezza di l'antichità Corsa, è forse di i tempi più anziani.
• I primi tempi di l’università di corsica
Creata in u 1764 à l’iniziativa di Pasquale Paoli, era un pezzu ch’ella maturava l’idea di fundà, in Còrsica, un’università, pè ritene in u so paese i giòvani chì andàvanu à truvà i so corsi in Francia è soprattuttu, tandu, in Italia.
Da u mese d’aprile di u 1731, i delegati corsi, cuncolti à a « consulta » di U Viscuvatu, precunizèghjanu a creazione, in Còrsica, d’un cullegiu pè i studianti.
In u 1736, à tempu incurunatu Teodoru di Neuhoff, l’esigenza pè u novu reame d’un’ università pùblica è d’un’ insignamentu di u Dirittu è di a Filusufìa sorge in lu quindecèsimu artìculu di a custituzione d’Alisgiani.
Di ghjennaghju di u 1756, u cleru Corsu, cuncoltu à A Venzulasca, torna à dì a so brama d’intruduce in Corsica un’università di Scienze. Jean-Jacques Rousseau pruclamava chì « u statu deve organizà a struzzione, chì sarà uguale è obligatoria pè tutti ». Sette anni dopu, una cumissione custituata da nove persunalità si pèndenu nant’ à e modalità di messa in òpera di l’università. Pasquale Paoli vulìa chè l’università di Corsica s’inspira di e grande facultà europèe.
Fatta fine chì, di dicembre di u 1763, i « Ragguagli dell’isola di Corsica », giurnale uffiziale di a Nazione di Còrsica, annùnzianu di manera fiera chì a capitale isulana s’appronta à riceve un’università pùblica, nant’à u mudellu di e più bone università eurupèe.
L’inugaurazione di l’università si passa u 3 di ghjennaghju di u 1765, in presenza di tutte l’auturità Corse è i corsi anu cumminciatu 4 ghjorni dopu. L’annata universitaria si face da nuvembre à ghjugnu, à a Casa Rossi, cun Padre Francesco Antonio Mariani, rettore in càrica di a direzzione di l’università.
Pasquale Paoli, omu di I Lumi, hà pè a giuventù Corsa una grande ambizione : dà à ognunu e pussibilità d’un svillupu armuniosu è cumplettu, a libertà pè u sapè è l’eserciziu di u penseru. Segondu Paoli, hè impurtante di dà à a Corsica, quadri dirigenti.
S’insegna tandu :
U Dirittu civile è l’ètica (Francescu Antone Mariani)
A Teulugìa è Storia di a Chjesa (Bonfigliu Guelfucci)
A Murale (Ànghjulu Stèfani)
Filusuffia è Matemàtiche (Leunardu Grimaldi)
A retòrica (Ghjuvambattista Ferdinandi)
A Medicina serà insignata più tardi
Ghjè à un mumentu chì l’università avìa da pruduce i so primi frutti chì a disfatta corsa voltu à i suldati di u Rè di Francia à riducìa à nunda. L’ùltimi esami si passonu di maghju 1768.
Dopu à sta cunquista francese, malgradu e dumande ripetute di i riprisententi isulani, Versaglia è Parigi ùn sprimonu pocu voglia di tene apperta l’università di Corti, chì serà chjosa sopr’à decretu di Luigi XV.
• A riapertura di l’Università
Cum’è l’hà annunziatu M.P Ferrari, Rettore di Còrsica in a so cunferenza di stampa di u 18 di settembre 1980, l’università aprerà e so porte di nuvembre di u 1981, sottu à l’influenza d’una mubilizazione pupulare maiò. A riapertura di l’Università, fruttu di una lotta aspra purtava cun sè, una prumessa soda per l’avvene di a giuventù Corsa.
Mà ùn hè veramente ch’in l’annate novanta chì l’università parvenerà à una stabilità è cummincerà à esse ricunusciuta cum’è tale ch’ella hè. Hè accaduta ch’ella àppia da soffre d’un spiacèvule disamore da una parte di a pupulazione Corsa chì cuntinueghja, un tempu, à priferìsceli l’università di u cuntinente francese.
Sò guasi quattru mila studienti chì seguitanu ogni annu i corsi dispensati in Corti, e filiere, scarse à i primi tempi sì sò pocu à pocu arricchite è l’università prupone avà insignamenti in parechje materie, organizate in parechje facultà :
Dirittu, Scienze suciale, Ecunumia è Gestione
Lèttere, Lingue, Arte, Scienze umane è suciale
Scienze è Tècniche
Scola d’Ingenieri PaoliTech
Scola di u Prufessuratu è di l’Educazione
Scola Universitaria di u management
Istitutu Universitariu di a Salute (medicina)
Istitutu Univeristariu di Tennulugìe
Scola Dutturale
I casamenti di l’università di Corsica sò stallati annantu dui campus principali : Mariani è Grimaldi. I studianti anu accessu à sfarenti servizii è attrazzi : bibbiuteca universitaria, divisione di a vita studiente è scularità, serviziu d’infurmazione è orientazione, serviziu suciale è di medicina preventiva, serviziu universitariu di l’attività spurtive, centru culturale universitariu, sala di spetàculu, sale infurmàtiche è u « CROUS » chì offre una scelta larga di residenze universitarie. Di ferraghju di u 1769, Oletta hè occupatu da più di mille suldati francesi. Indè stu paese, l’Abate Francesu Antone Saliceti hè un fieru partigianu di Pasquale Paoli, è hà per prugettu di fà entre i Naziunali di u Nebbiu, cumandati da Clemente Paoli, in Oletta.
L’azzione hè prevista pè u 13 è u 14 di ferraghju, ma un Olittese hà palisatu, è d’Arcambal, cumandaCe Francese di u rughjone, face arrestà una trentina d’abitanti chì certi seranu cundannati pè crìmine di lesamaestà.
U 17 di lugliu, 5 inculpati sò marturiati è cundannati à a rota è dopu à esse impiccati nantu à a piazza di u Cuventu d’Oletta. Simu tandu pocu dopu à a disfata di Pontenovu è a Francia vole piantà a ribelione in furia. Maria Ghjentile Guidoni, cugnumata di pocu « l’Antigona Corsa », quandu si stalva quell'affare, hà 20 anni è trà i 5 marturiati, si trova u so prumessu sposu.
Bench'ella fù interdetta di dà una sepultura à sti paisani, Maria Ghjentile, di punta à sta situazione insuppurtèvule, hà da affruntà l’interdizzione di u generale francese. In a nuttata di u 26 settembre 1769, ispirata da l’amore è da i sìntimi religiosi, và à circà u catàveru di u so prumessu pè dalli una sepultura degna.
L’azzione curagiosa di sta giuvanotta è a so prufonda determinazione hà disturbatu è impressiunatu u generale chi ùn l’hà micca fatta arrestà.
Cù st’attu, Maria Ghjentile hè diventata un eruina è a sò storia transmessa di generazione in generazione, fin chì Ghjuvan Petru Lucciardi scrivissi a so pezza di teatru « Maria Jentile », in lu 1912, è cusì, sta storia hè intrata indè a mimoria cullettiva.
U 30 di nuvembre di u 1789, à a dumanda di u Diputatu Saliceti, l’Assemblea Naziunale vota una lege chì dice chì i Corsi saranu sott’à a listessa lege chì l’altri Francesi in una nova custituzione.
In lu 1790, sò annistiati Paoli è i so amichi. Vultendu d’Inghilterra, hè ricevutu in Parigi da Luigi u Sedicèsimu, è dichjara chì per ellu, cù stu novu regime di a Francia, u so pòpulu hè lìberu.
Ghjuntu in Còrsica, Paoli hè elettu Presidente di u Direttoriu Dipartimentale è Cumandante di a Guarda Naziunale.
Ma u Babbu di a Pàtria, chì hè statu alluntanatu più di vint’anni da a Còrsica, ùn cunosce forse più abbastanza bè e forze pulìtiche isulane.
À u principiu di u so ritornu, si puderebbe dì chì Paoli hè appena pigliatu in manu da i capimachja Republicani isulani, chì ci si trova Arena, Saliceti è i Bonaparte.
Ma, strada facendu, si sfida è s’alluntaneghja da sta ghjente. Elli cèrcanu a indebulillu à l’ochji di i dirigenti Parigini, chì avà u vèdenu cum’è un falsu rivoluziunariu ch’un hà micca accettatu a cundanna à morte di u Rè.
U 26 di maghju di u 1793, una Cunsulta, addunita in Corti, piglia a decisione d’ùn piu ricunnocse i cummissarii è i diputati Republicani.
U 17 di lugliu, in Parigi, a Cuvenzione mette à Paoli for’di lege.
Dopu à quasi un annu di lotta, aiutati di i bastimenti inglesi di Nelson, i Paulisti pìglianu a suprana nant’à i Francesi.
In u mese di ghjungnu di u 1794, un'altra cunsulta pruclameghja a nàscita di u Reame Anglo-Corsu. U Rè d’Inghilterra diventa Rè di Còrsica, ma a lege hè fatta da un parlamentu isulanu.
Hè numinatu un Vicirè, Sir Eliott, chì pocu à pocu si sfida di Paoli è dumanda ch’ellu fussi richjamatu in Inghilterra. Hè cusì ch’ellu si ne volta in Londra, induve s’hà da spenghje in lu 1807.
In tantu, in Còrsica, davant’à e vittorie francese di u Generale Bonaparte in Italia, Sir Eliott riceve u cummandu d’abbandunà l’ìsula in u 1796.
Pocu tempu dopu, suldati Francesi di l’armata d’Italia sò mandati à ripglianne u pusessu.
Simu à u sèculu XVIII. A cusì detta « Serenìssima » è traputente Repùblica di Ghjènuva principia à cunnosce difficultà finanziarie. Cum'ellu hè spessu u casu, tandu, crèscenu l'impòsiti è à tempu u scuntentu di a pupulazione. À st’èpica, a Ghjustizia Ghjenuvese era venale, cun trè soldi si guadagnàvanu i prucessi è cum'ellu si dice : « à chi hà danari è amicizia, torce u nasu à a ghjustizia ». Allora i Corsi si facìanu ghjustizia da per sè, chì « un bon fucile hè un bon ghjudice », dice un vechju dettu. Frà u 1700 è u 1715 ci sò stati 28 000 assassini impuniti. Ramintèmuci chì quand'ellu ghjunghjerà à u Pudere Pasquale Paoli, in u 1755, a messa in piazza di una Ghjustizia indipendente è nèutra serà una trà e so prime priurità.
I Nòbili Dòdeci dumàndanu à u Senatu di Ghjènuva d'abbulì l’autorizazione dì purtà l’arme à focu cun sè. Ma cun questa misura i soldi èntrenu di menu ind'è e casce, allora Ghjènuva decide dì fà un impòsitu novu chì tuttu mondu pagherà, hè fissatu à dui seini à focu.
L’òrdine valìa bè un'inghjustizia, ma i Corsi pàtenu u primu senza avè l’altru in ritornu, in fatti, autorizazione à avè arme sò state date contru à manse di soldi.
U 27 di dicembre di u 1729, à u Cuventu di u Boziu, u Tenente Ghjuvanbattista Gallo, incaricatu di racoglie l’impòsiti, trova chì una pezza data da un certu Anton Francescu Defranchi, cugnumatu « Cardone », li pare falza è li dice chi ci vole rimpiazzalla.
Ma u puverettu di Cardone, vechju, malatu è mezu infermu, chì stava in Bustànicu, à tre chilòmetri da quì, face valè ch'ellu ùn hà più soldi è prova à cummove u percettore, spieghènduli a so situazione di miseria. Ma u Signore Gallo ùn vole sente nunda, u minaccia è li dice di rivene u lindumane cù una « vera » pezza. Sta storia face prestu u giru di u rughjone, inzerghendu paisani, sdignendu i nutàbili è face cullà u sangue à tutta a populazione.
A còllera pupulare ribomba, i percettori sò pigliati à bastunate è fùghjenu à corri corri. In Casinca, in Castagniccia è in Rustinu e campane sònanu à martellu è u pòpulu decide di ùn più pagà nisunu impòsitu, mancu più un soldu per a Repùblica. U Guvernatore reagisce, è u 27 ghjenaghju 1730 manda 200 suldati, cumandati da Antone Carbuccia, à u capi locu prisuntu di a rivolta. Si aspettàvanu una baruffa, ma nò. Sò stati accolti bè, i paisani li dìcenu chì i malcuntenti sò pocu è chì sò scappati per machja. Una festa hè impruvisata è a fatica è e botte di vinu fàcenu chì Ghjènuvesi s’addurmèntanu. Ma u svegliu hè crudele, tanti paisani li anu presu i fucili è i cavalli. I Ghjènuvesi si ne rièntranu à pedi in Bastìa, à e rise di tutti.
I Corsi pìglianu l’arsanale d’Aleria è ci sò avà cinquemila giòvani patriotti armati. Ghjènuva vole neguzià, ma eccu a risposta : « Andate à favvi leghje ! Noi vulemu l’abbulizione di stu novu impòsitu, u dirittu à purtà l’armi, u ristabilimentu di l’anziani salini è l’accessu per i Corsi à tutti l’impieghi ». À u principiu di u 1730, ùn hè più una pìccula rivolta di u Centru Còrsica ma una rivuluzione di a Còrsica sana.
Certi autori ci dìcenu ch’in fatti, u percettore ùn avìa più secretariu è averìa dumandatu à un prete di Corti di vene à piglià stu postu. U prete seria statu d’accordu ma patti è cundizioni d'esse pagatu, u percettore decide tandu chì i paisani pagherèbbenu una baiocca in più. U pòveru Cardone, ellu, ùn avìa chè i soldi per l’impòsiti, è micca di più è ùn averia micca pussutu pagà sta baiocca. Hè cusì chì'ella cumminciò a rivolta, è u prete fù tandu cugnumatu « Prete baiocca ».
U 14 d’aprile 1960, u Statu fransece decide di stabilisce un centru di prove nucleare in Balagna, nantu à u situ di l’Argentella. U Primu Ministru di u Generale De Gaulle, Michel Debré hè incaricatu di cuncretizà u prugettu. U ministru di l’Energia Atòmica, Pierre Guillaumat vene à spiega à i Corsi chì u situ hè perfettu per ste prove è chì ùn ci hè nisun perìculu, nè per l’ambiante, nè per a pupulazione.
I Corsi adduniti (tutti i partiti pulìtichi raprisentati), s’oppònenu sùbitu à stu prugettu. Manifestazione, greve, associ d’eletti, di studianti, Corsi di a spalluzzera, Cousteau, Defferre : Corsi è furesteri sò ingagiati tutti quanti. In sti tempi di guerra freta trà u Levante è u Punente, anu avutu a paura chì u centru fussi un perìculu ambiantale ma dinù un locu di crispazione geopulìtica.
Ma anu dettu dinù chì a pusizione di u Statu francese era assai inghjusta. Tandu, a Corsica avia bisognu di sviluppu ecunomicu, di crèscita di u serviziu publicu, di pudè cumprà, d'impiegu, è a Francia risponde à u prublema corsu mandènduli a bomba atòmica. Ancu l’eletti di à magiurità presidenziale in Còrsica righjùnghjenu a mossa di cuntestazione. Sta mubilizazione in furia di u pòpulu stona à De Gaulle, soprattuttu quandu l’associ dicenu, à tonu scherzosu, chì s'ellu ùn ci hè micca perìculu, tandu, u prugettu puderia esse fattu in Colombey-les-Deux-Églises, u paese di u Generale. Durante trè simane, sta mossa cresce è, infine, u Statu abbanduneghja u situ di l’Argentella. Disgraziatamente u prugettu serà transferitu in Pulinesìa, nantu à l’atollu di Mururoa, cù cunsequenze catastrofiche.
In u 1997, dopu à parechj’anni di divisione è di guerra fraticidia trà i naziunalisti, un gruppu dissidente anònimu assalta a gendarmeria di Pitrusedda, u 6 di settembre. Arrùbbanu tandu i militanti l’arma chì tumberà u prefettu Erignac, u 6 di ferraghju 1998, qualchì mese dopu. Quella sera, u Prefettu andava à ritruvà a so moglia à u Teatru Le Kallisté, in Aiacciu. In carrughju Colonna d’Urnanu, à 9 ore è 5 minuti di sera, hè culpitu l'omu da trè balle di Beretta 1992 F.
Ghjè u Statu francese chì hè disignatu cù l’assassiniu di u più altu trà i so riprisentanti in Còrsica.
U scopu di u gruppu clandestinu era di turnà à unisce i naziunalisti tutti inseme dopu à tamanta operazione, ingiru à un ritornu à idee è mètudi radicali.
Dopu à stu drama, i Corsi, cummossi, fàlanu in carrughju l’11 di ferraghju. Seranu 40000 in Bastia è in Aiacciu à manifestà per a pace è contru à st’assassiniu.
Da tandu, a risposta di u statu Francese serà sprupusitata. A Ghjustizia speziale contraterrurista hà da fà l’inchiesta. Più di 600 audizione, 347 custodie è 42 omi è donne incarcerati, soprattuttu trà l’agricultori. Jean-Pierre Chevènement, u Ministru di l'Internu di tandu, numineghja u prefettu Bonnet « l’homme qu’il faut là où il faut », dicerà. Per ellu, i Corsi sò rispunsevuli di st’assassiniu da ch'elli ùn ne vòlenu palisà l'autori, ognunu essendu cunsideratu cum'è à currente di u cumpunimentu di u gruppu anònimu. Ferà un’inchiesta piatta è derà i nomi di Colonna, Andriuzzi, Castela è Ferrandi à a ghjustizia. Ferrandi è d’altri cunfirmanu l’azzione di u gruppu. Seranu cundannati duie volti à a prigiò à perpetuità. Castela è Andriuzzi seranu cundannati à 30 anni eppoi assolti, in u quatru di a preparazione di l'attentatu.
Colonna, dopu à 4 anni à a machja è trè prucessi, serà cundannatu duie volti anch'ellu à perpetuità. Hà sempre dettu ch’ellu era nucente è a mancanza di prova assuluta di a so culpabilità ferma cagione di una cundanna chì, in fine di contu, ùn accerta nè mette in lume chì seranu state e circustanze precise di l'operazione.
L’agricultori arrestati anu fattu parechji anni di prigiò è u nomprucede (nonlocu) hè statu prununziatu in u 2017.
Oghje, puru dopu à 20 anni, st’assassiniu hè sempre quì, in a memoria cullettiva di i Corsi. In pulitica, e discussione trà l’eletti naziunalisti è u Statu francese averanu tante difficultà à cunnosce un clima di cunfidenza è di pace.
457-1014 - Vandali, Goti, Bisantini, Longubardi, Mori è Barbareschi
Cullettivu
Da 457 à 484, sbàrcanu i Vandali in Còrsica. Puderìa esse durante a so incursione ch'ella serebbi stata marturiata Santa Ghjulia, Santa Patrona di l'ìsula. Trà 484 è 533, Goti pratècanu à so tornu incursioni spietate nant'à e coste di a Còrsica, po Bisantini, trà 533 è 541. Goti vòltanu, in stu Mediterraniu in sussuru, da 541 à 553. Veneranu dopu Lungubardi, nanz'à l'invasioni More, « ràpide è sanguinose » segondu Ghjuvanni Della Grossa. In l'809, sfòndanu Aleria, è una grande parte di a pupulazione hè ridotta in schjvitù. In l'846, Barbareschi si sèrvenu di a Corsica cum'è basa indietru per attaccà à Roma. Infine, da u 1014, Pisani è Ghjenuvesi s'addunisceranu da scaccià à Sarracini da u Mediterraniu è da a Corsica. Stu perìudu longu hè zeppu d'invasioni, turmenti è guai per a pupulazione di Còrsica, si ne ritene l'anticu stintu di difesa chì face di i Corsi, un pòpulu chì cunnosce, dipoi tempi landanoni, u spìritu di resistenza.
Dopu à a ruvina è a caduta di l’Imperu Rumanu è a fine di a Pace Rumana, A Corsica, cum’è tutte l’isule di u Mediterraniu hà cunnisciutu un’instabilità pulìtica, suciale è ecunòmica dramàtiche. E càuse funu l’invasione di i Barbari, i Vàndali, Longubardi, l’Ostrogoti et i Sarrcini chì arruvinàvanu u liturale corsu, puru chì a Còrsica sia stata messa sottu à a prutezzione di u Papa Gregorio U Grande. Ricurdèmuci e parolle di u cèlebre geògrafu àrabu : Ibn Kaldun. Hà dettu : « I Cristiani avarèbbenu avarianu pussutu fà marighjà mancu una tàvula in Mediterraniu, diventatu mare musulmanu ».
Per mezu di una dunazione, in u 765, u Rè di i Franchi « Pépin le Bref », u figliolu di Charles Martel, lascia a Còrsica à a Chjesa Rumana, ripresentata da u Papa Stefanu II, di manera ch’ella sia a so allegata. Di fatti, Stèfanu II, per ringraziallu, anderà, in a so qualità di Papa, à u sacru di Pépin le Bref. Quellu, diventatu Imperatore in Occidente, prutegerà e pussessione di u Vaticanu chì a Còrsica ne face parte. Certi sturiani stìmanu chì sta vicinanza trà u Rè di i Franchi è u Papa currisponde à un novu equilìbriu pùliticu in Mediterraniu. St’accordu trà u Rè di i Franchi è u Papa ùn hè micca cunsideratu cum’è un attu segundariu, postu chì, u ducumentu è citatu in tutti l’atti uffiziali finu à u decèsimu sèculu. Dimostra quessa l’interessu di a Chjesa Rumana per a Còrsica è anzi, u carràtteru fundatore di stu ducumentu per a Storia di a Còrsica.
Davanti à a gravità di sta situazione, i Papi rispettendu e prumesse fatte à Pépin le Bref, dumàndanu a poc’à pocu a prutezzione di i Rè di i Franchi, Carlus Magnus, dettu Carlumagnu è Luigi u Piu, l’unu dopu à l’astru diventati Imperatori in Occidente. « Louis le Pieux » per ch’elle cèssinu l’incursione di i Saraccini, numineghja à u Conte Bonifaziu II di Tuscana : « Tutor Corsicae », prutettore di a Còrsica. A lotta contru à i Saraccini chì hà fattu andà fora da ind’è elli tanti Corsi, per righjunghje Roma sottu à a prutezzione di u Papa Leone U Quartu hà da creà un ligame di sulidarità trà a Corsica è a Chjesa Rumana chì firmerà, senza interruzzione, finu à u dicessettèsimu sèculu. Hà permessu rilazione privilegiate trà Roma è i Corsi durante l’èpica medievale.
XIX seculu : I banditi è a vindetta
U dicennovèsimu sèculu fù propiu u sèculu di i banditi è di a vindetta. Dopu à l'èpica di a Ghjustizia Paulina, a Còrsica, sott’à a à duminazione francese cunnosce un’èpica di puvertà, d'esiliu è d'anarchìa, induv'è a sola lege per regulà a vità paisana, fù quella di a vindetta.
Assai cudificata, a vindetta hè stata quantuque una tradizione feroce chì facìa per esempiu, in u 1848, più di 220 morti. Luntana da a visione rumantica racolta da parechji autori francesi cum'è Maupassant o Mérimée, ghjera una strage tremenda chì straziava tante famiglie, tanti paesi è po a Corsica sana.
Tandu, s'hè sviluppatu un antru fenòmenu ligatu à quellu di a vindetta : a splusione di u nùmaru di i banditi. Culpèvuli d'un assasiniu, dettu d'onore, i banditi sò omi chì anu schisatu a lege piattèndusi ind'è a machja, ch'elli chjamanu u « palazzu verde ». I più famosi funu Gallochju, Bellacoscia, Sapda, Romanetti, Zampaglinu... Certì trà elli adunìanu truppe chì s'assumigliàvanu à vere armate, cum'è in L’Isulacciu di Fiumorbu à a fine di u sèculu.
Per via di quella situazione, u guvernu francese avìa da urganizà un'operazione militare maiò, in u 1931, fendu un veru sbarcamentu, aduprendu avviò è carri d'assaltu per disarmà a Còrsica di tandu.
XIX – XX seculi : A Strada di l'esiliu
Sott’à a a Terza Repùblica, a Còrsica s'impuverìa assai. Ùn prufittendu micca di u sviluppu ch’ella pudìa cunnisce l'Europa occidentale di tandu, a giuventù corsa fù ubligata à andàssine fora di l'ìsula. I paesi si sò propiu viutati, a civilizazione agropasturale millenaria principiò à sparì di colpu.
Parechji Corsi truvàvanu impieghi in a funzione pùblica, à u serviziu di sta nova repùblica chì si duvìa impone ancu pè ‘ssu cuntinente. Cusì chì assai diventonu stitutori o pulizzeri, agenti di a dugana o militari, fattori o rispunsèvuli in l’amministrazione.
Una mansa di i nostri antenati sò partuti versu e culunie, in Àfrica, in u Maghrebbu o in Induscina, è ancu in Àmerica. Anu participatu à l'amministrazione culuniale, a Còrsica essendu vista cum'è una riserva di ghjente per l'inquadramentu di l'espensione culuniale.
Dapoi a più alta antichità, si parla di a nostra isula. I Grechi l'anu chjamata Kyrnos è i Rumani a chjamàvanu digià Còrsica di a listessa manera chì a chjàmavanu i so abitanti, i Corsi. Cusì si pò dumandà omu d'induve vene stu nome. Ci sò parechje spiegazioni è ipòtesi.
Sigond'à a legenda rumana, u nome venerebbi da una pasturella Lìgure, chjamata Corsa o Còrsica, chì, seguitendu un torru scappatu per mare, averia nutatu finu à e sponde di un'ìsula scunnisciuta. Maravigliata da a so bellezza, a giuvanotta si n'hè stete à campacci quì è averìa lasciatu u so nome à 'ssu locu.
Sigond'à i Grechi, l'ìsula tene u nome da u so primu rè, Cyrnos, figliolu di l'eroe mitulògicu Èrcule. U so fratellu, Sardos fù statu rè di l'ìsula vicina.
Più in seriu, qualchì linguistu pensa chì a ràdica « Kyrn » o « Cors » s'assumiglia à a parola feniciana « KUR ». Questa parolla vulerebbi significà « corna », è ci pò lascià crede chì u nome vene di u fattu chì e cime viste da u mare s'assimigliàvanu, per l'anziani, à e corne di e vaccine, animali cusì sacrati in i tempi landani.
XIV sèculu - U Kyrie Eleison in Ghisoni
Ghjuvambattista Casanova
Sè vo passate per u paese di Ghisoni, vidarete un monte maestosu chì supraneghja u locu. U so nome, Kyrie Eleison. Vene da i tempi landani. À u quattordicèsimu sèculu, hè accaduta in Corsica un'eresia chjamata di I Ghjuvannali.
Cum'è i franciscani, e ghjente di sta cumunità campàvanu pòvari. D'altronde, criticàvanu a Ghjesgia è l'òrdine suciale di u so tempu. L'Inquisizione, ghjunta da Roma, i cundannò à morte. Da u cuventu d'Alisgiani à a pieve di Càrbini, tutti funu perseguitati è tombi. L'ùltimi s'èranu rifugiati in Ghisoni. Ma l'anu trovi l'incaricati di l'Inquisizione è l'anu brusgiati.
Tandu, avìanu difesu à i paisani di rèndeli un omagiu cristianu, à quell'erètichi. Ma quandu l'omi di Roma èbbenu accesu un gran'focu, Ghisunesi s'èranu messi à cantà è à pregà. È à e prime parolle di u « Kyrie Eleison », un cantu di u cumunu di a messe chì chere pardonu à u Signore, pigliò à vulà, isciuta da u fucarone, una culumba chì si n'andò versu a prima cima sopra à paese, chì si chjama, dapoi tandu, u Kyrie Eleison.
È quandu anu cantatu i paisani a segonda strofa, (Christe Eleison), un antra culomba si ne vulò versu à a cima vicina, chì si chjama, di listessu modu dapoi tandu, u Christe Eleison.
In u 1973, a mubilizazione di u populu permetterà un’altra vittoria per salvà l’ambiante è a salute pùblica. Sta mubilizazione si ferà contru à a sucetà di a Montedison, cù u scàndalu di e fanghe rosse. In u 1972 i corsi, è in particulari i piscadori, s'avvèdenu chì a Montedison sversava mullizzi chimichi à a larga di u Capicorsu. I stati cuncernati - talianu è francese - ùn fendu nunda, in u 1973 si passa una manifestazione in Bastia cù assai mondu. Incidenti impurtanti, zerga, scuntentu, u Prefettu hè scuzzulatu è Edimondu Simeoni arrestatu cù l’Aghjuntu di Bastia, Vincente Duriani. A zerga trà u pòpulu cresce è ghjè una greva generale u 26 di ferraghju chì vene dichjarata. U custattu hè sèmplice, per i Corsi, a Francia ùn li difende micca. Di ghjugnu, Ghjiseppu Stromboni và in Beyrouth à u cungressu mediterraniu à dumandà l’aiutu di l’ONU. Davanti à u silenziu francese è européu, i clandestini di u Fronte Pupulare Corsu di Liberazione (FPCL) piglia è plastica un batellu di Montedison, u « Scarlino Secondo » u 15 di Settembre. Tutti i corsi è ancu tutti l’eletti sò cuntenti perchè dopu à stu scoppiu, a Montedison hè cundannata è un sò piantati i sversamenti di fanghe rosse in mare.
In Còrsica, e Cunfraternite (o Cunfraterne) esìstenu dapoi u tredecèsimu sèculu. Funu create dopu à a venuta di San Francescu d’Assisi nant’à a nostra terra cù i so insignamenti di carità è d’umilità Cristiana.
E so storie sò diverse, fatte d'alti è di bassi, e so disparizione numerose, nanzittuttu cù e duie grande guerre di u vintèsimu sèculu è dinù cù l’interdizione sottu à a rivoluzione francese. Ma dapoi l'anni 1990, u muvimentu s’hè sviluppatu, intornu à e cunfraterne sempre esitute, malgradu un mondu chì s’infuria, chì diventa di più in più individualistu, è chì perde i so riti spirituali è sucetali.
In l’annu 2010, u Museu di a Còrsica in Corti, aprìa una mostra intitulata : « E Cunfratèrnite di Còrsica, una sucetà ideale in Mediterraniu ». Un hè micca un azardu. Oghje, in Còrsica, ci sò più di 3000 Cunfratelli è Cunsurelle (un Corsu nantu à centu) chì tutta l’annata s’investìscenu ind’è e so Cunfratèrnite. Ogni annu, trà una à duie Cunfraterne si ricréanu.
Stu muvimentu hà da rinasce dopu u perìudu di u Riacquistu in l’anni 70, è e spiegazione sò numerose : reaprupriazione di a cultura è manera di campà, attratività di u cantu, ma dinù è forse soprattuttu, u bisognu palesu è risentutu in a pupulazione di fà inseme, à prò di l’altri.
Cù u tempu, e missione anu un pocu evuluatu ma u spìritu è a genètica di stu fattu sucetale sò firmati listessi. E dui custituante cultuale è culturale, sacru è prufanu si framìschjanu.
In Mediterraniu, stu sviluppu hè unicu à a Còrsica, è pò esse, rispechja una trà e diversità è particularità di u nostru pòpulu
1380 - 1464 - Vincentellu d'Istria
Didier Couzin-Orsoni
A parte a più impurtante di sti raconti hè stata scritta da Ghjuvanni della Grossa (mortu versu u 1464). Sta prima Crònaca di a Storia corsa era abbastanza rumenzata ma assai bè ducumentata. Hè stata ripigliata da u Canònicu Letteron in u 1910.
1704 – 1753 Ghjuvampetru Gaffori
Cullettivu
Hè un duttore è patriottu Corsu fattu Generale di a Nazione. Hè natu in Corti in u 1704 è hè mortu assassinatu in u 1753, in Corti, à l’età di 49 anni. Fù secretariu di Tiudoru de Neuhoff, è dinù Presidente di A Muneta. Cullettivu
Hè numinatu Prutettore di a Nazione in u 1745 à u Cunventu d’Orezza, per purtà a lotta contr’à Ghjènuva. In u 1746, piglia a citatella di Corti, in manu à i Ghjènuvesi. Diventa tandu u maestru di u Centru di Corsica. In u 1751 hè fattu Generale di a Nazione. U 3 d’ottobre di u 1753, more intrappulatu da sei tiragliori chì u so propiu fratellu ne face parte, in un quartieru di Corti. Sta tràppula fù mossa da Ghjenuvesi segondu certi crunisti. Tiudoru de Neuhoff, Rè di Corsica, fù ellu stessu dinù vìttima di tante prove d’assassiniu. U babbu, Filippu Antone Gaffory era Podestà di Corti.
A moglia, Faustina de Matra, ferma cunnisciuta per u so eroìsimu in omancu dui episodii famosi, quellu di a Citatella, è quellu di a casa nativa di Ghjuvampetru, nant’à a Piazza chì oghje porte u so nome.
XII sèculu n.à C. - I Shardani
Ghjuvambattista Casanova
Sopra à i muri di u tempiu egizzianu Medinet Habou di u Faraone Ramsesse III, hè sculpita una tamanta battaglia contru à l'invasione da i pòpuli di u Mare. Trà sti pòpuli, ci n'hè unu chjamatu i « Shardani » vinuti da u Mediterraniu uccidentale. Sò riprisentati incù caschi à corne, armure è spade, listessi cà l'armamenti di i stàntari di Filitosa o di Caùria. Di più, prima di divastà u mondu à u dodicèsimu sèculu nanzu à Cristu, èranu i mercenarii timuti da Ramsesse II è averìanu custritu i Nuraghi, sti castelli chì omu pò truvà in Sardegna. Oghje si po ritruvà u nome di 'ssu pòpulu in a tupunumìa di a Sardegna, ma ancu in Còrsica, cum'è in « Sartè », per essempiu. Ghjuvambattista Casanova
-5000 - U Neulìticu Filitosa è Padaghju
Florence Savelli
À partesi da menu 5000, i Corsi si sedentarizèghjanu, èscenu da e so caverne pè custruisce e so case. Divèntanu paisani, cultivendu u granu, nantu à e terre fertile vicinu à so abitazione. Sò dinò pastori. Zùccanu e so màcine, pèscanu, còglienu noce è nuciole. Florence Savelli
Fàcenu e so stuvigli in ceràmica è e so arme. Più tardi, à u terzu milleniu, i Corsi megàlitichi cummèncianu à alzà accinte è monumenti cun petre tamante. Si mèttenu à fà dinò tombe è stazzone. I Corsi èranu i primi di a regione occidentale à piazzà e stàntare infilarate, chì si ne pò vede u più longu alignamentu in Paddaghju.
Filitosa hè un situ prestòricu occupatu à pàrtesi da u neolìticu anzianu sin’à l’Antichità. Palesa u funziunamentu di a sucetà corsa à l’età di u bronzu. E stantare di stu situ presèntanu detagli rimarchèvuli. In u 2017, u famosu alivu vechju di 1200 anni, ingiratu da 5 stàntare hè statu classificatu àrburu rimarchèvule. U situ hè statu scupertu in u 1946 da u prupietariu di u locu, Carlu Antone Cesari è anu cumminciatu à circà e vistiche di u situ in u 1994 sottu à a direzzione di Roger Grosjean. E stàntare ornate di persunagi armati dàtanu di u trentatreèsimu sèculu nanzu à Cristu.
Paddaghju hè un situ prestòricu situatu nant’à a cumuna di Sartè chì conta 258 megaliti. Hè a più longa infilarata di stàntare in u Mediterraniu.
1973 - Canta U Populu Corsu
Ghjuvampaulu Casta
In u 2016 esce « Oghje », u diciatesimu discu di un gruppu musicale corsu maiò, cu una scelta di i so piu grande canzone, ma scambiate cun sunurità oghjinche. Ma rivenimu a u principiu: u 15 aprile 1976 sò posti in prefetura i statuti d'un associu chi hà per scopu di prumove u patrimoniu culturale corsu. Un'associu cun Alanu Bitton-Andreani cumè presidente è chi piglia u nome di « Canta u Populu Corsu ». Ma, infatti l'aventura cumincià u 17 lugliu 1973 quandu i ghjovani Ghjuvan Paulu Poletti, Minicale è Saveriu Valentini, cullati in Sermanu per a festa di sant'Alesiu, sentenu cantà i sermanacci è si trovanu in facia à a tradizione, si dicenu : eccu un testimognu chi u ci vole mica lascia more. E hè quassu chi incontranu à Petru Guelfucci. Si ritrovanu in Aiaciu, cun Filippu Rocchi, è prestu ci s'aghjunghjenu altri cantarini è pueti, frà i quali Natale Luciani o Michele Paoli. L'epica hè di rimusciu, di rinovu culturale è di cambiamentu puliticu cun l'ARC. Ghjuvampaulu Casta
I nostri giovani ricusanu e vie vecchje di u folcloru, l'epica di « la boudeuse » o « marinella » deve finisce, ci vole a cantà ciò chi s'hè intesu in Sermanu. Stu gruppu d'amichi vole fà rinvivì a tradizione è arrichi la, vole mentene viva a musica populare di a Corsica, è per què fà ricerche indè a tradizione orale è scrita. Vanu indè i paesi à sente cantà, à ascula i vechji, imparendu è pigliendu note è resgistramenti, per pudè ristitui stu patrimoniu. Participeghjanu à veghje induve si cumencià hà vede mondu, quelli chi eranu in Bastia à u cinemà « le Paris » d'aprile 1974, si ramentenu d'una veghjà, organizatà per l'associu « A Rustaghja », induvè ci era un mondu scemu, era pienu a buzeffu, indè a sala, indè e scale, indè l'entreta è ancu fora...A l'epica Cécè Buteau era incargatu di a securità ma hà prestu purtate canti di u so paese di A Soccia è hà cantatu anch'ellu. I nostri ghjuvanotti vulianu fà un 45 giri « les chants des pieves » cun 4 canti, ma Antone Leonardi ne hà dumandatu di piu è anu registratu un dopiu 33 giri.
Stu primu discu di u gruppu esce in u 1975, si chjama « eri, oghje, dumane », un titulu chi mostra bè a dimarchia per salvà u patrimoniu musicale. Si pò dì chì hè una picula antulugia di a tradizione musicale corsa, è cumè hè scritu : « a cultura esce da u populu è volta à u populu », appughjendusi nantu à u travagliu di Felice Quilici, rendia u pezzu di a so memoria à i corsi. Ma in stu discu ci hè pezzi musicali, nane, voceri è altre pulufunie è ancu due creazione. Anu participatu a stu discu dui fratelli di 13 è 15 anni chi si chjamanu Alanu è Ghjuvan Francescu Bernardini. Vulianu dì « eccu cio ch'ellu canta u populu corsu » è u publicu l'anu chjamati « Canta u Populu Corsu ».
Ci vole a sapè chi quandu anu cumiciatu a impaghjellà, a ghjente dicia « què, sò canti arabi ».
Un ci hè nancu veramente di nuzione pulitica indè u gruppu ma quantunque ci so simbuli impurtenti è per essempiu : nant'un ritratu si stu discu ci si vede cantatori sfassati perchè chi un facenu piu parte di u gruppu postu chi eranu andati à cantà per a celebrazione di Camerone, per a legione strangera simbulu di u culunialismu.
Cantanu in ogni locu, estate cumu ingernu, un piglianu mancu un solu è qualche volte ci hè quasi piu mondu nantu a scena che indè a sala. A l'epica, sò amatori, vechje chitarre, pochi lumi, pochi micrò...
In u 1976 esce u secondu discu di u gruppu, si chjama « Libertà », un discu sferente di u primu, chi l'epica era à l'ingagiamentu. Un ci hè piu pezzi di musica, ci so 5 creazione cantate è 3 lette, ma tutte « ingagiate ». Ci so sempre canzone tradiziunale, ma si so : « a palatina » è « sunatu hè lu cornu »
Ghjuvan Paulu Poletti face duie canzone è si risente dighja cio quellu purterà à a canzona corsa. Ci hè un bellu misciu trà e belle musiche è e vocce putente.
Indè e serate si sente una vera adesione di u publicu chi ricunosce u gruppu cume un porta voce di l'autunumisimu. « Canti di a terra è di l'omu » esce di maghju 1977, « Canta » cumè u chjama u publicu hà disgià una bella reputazione, chi si cunferma indè tutte e serate. Issu discu si volta dinò à a tradizione, a u sensu paisanu cun canti pui legeri, piu festivi...u populu sapia ancu amusassi.
Minicale pare u capimacchja musicale. Ma Poletti, chi s'appoghjà spessu nanta tre accordi : sol, do re, chi feranu tanti sucessi, cun tre creazione è soprattuttu cun « l'alta strada », diventa un grande creatore.
Finu à qui Canta purtava l'idée autonumiste d'Edmondu Siméoni chi un vole mica esse mischiatu cun u FLNC. U primu ingagiamentu publicu piu radicale di u gruppu si passa in Furiani per u cungressu di l'UPC u 14 aostu 1977, quella sera si metenu a canta « clandestinu » è qui cuminscia u periodu piu duru di Canta. In piu mettenu da banda quelli chi cantanu e « napulitanate », cantendu « i sumeri castrati », canzona chi un fubbe mai registrata. U « Culombu » di l'autonomisti ch'elli cantavanu prima hè rimpiazzatu dà « Sunate u cornu ». Canta face vene di piu in piu mondu è u discorsu di presentazione di i canti è i canti elli stessi sò veri messaghji pulitichi. Dopu e veghje di u principiu sò ghjunte e serate di sustegnu a i prigiuneri. Andà à sente Canta era avà un ingagiamentu. L'evenimenti danu à a puesia un versu di piu in piu indiatu, l'ore sò pisie, u tonu si face piu grave, cù a stage d'Aleria, a creazione di u FLNC, i primi prigiuneri pulitichi è a nascita di una generazione nova di naziunalisti. In u 1978 quande lu sorte u libru quatru : « A strada di l'avene », u cuntestu hè difficiule, a lotta armata s'amplificheghja, a ripressione dinù, è Canta dinuncia di manera forte u fattu culuniale.
E canzone sò piu ingagiate, cumè « clandestinu » o « l'eletti » chi dispiacenu a una parte di u publicu chi s'arrizza è si ne va, di piu chi a presentazione di i canti da Cécè Buteau hè fata in francese per esse bellu capitu da tutti, è bè fà passa u messaghju. Per a prima volta ci si trova canzone signate da u gruppu è mica per un autore, vulintà di solidarità o un stintu di prutezione. Una antra nuvita, e canzone stampate nantu un fogliu, a transmissione orale hè bè, ma scopre e parole cun l'oghji hè impurtante.
U gruppu hà aiutatu gruppi fratelli per fà i primi dischi cumè i Chjami Aghjalesi è i Muvrini.
Di maghju 1979 esce « chjamu a puesia » cun 10 canzone è Poletti ne face parrechje. Ghjunghjenu indè u grupu i cugini Dumenicu Gallet è Critafanu Mac Daniel. Ci sò picculi prublemi tra l'artisti è i produtori di « Ricordu ». In u 1979, e prigione parigine sò colme à prigiuneri pulitichi corsi, in piu di e serate di sustegnu, Canta participeghja à u discu « Libertà pe i patriotti », vindutu à prufittu di i prigiuneri è di e so famiglie. Si pò leghje nanta stu discu : « …. a rinascità di a voce di u populu, chi à ogni passi ch'ellu face versu a libertà, face nasce un cantu novu. A voce chi ritorna à a so mente, chi ritrova u so corpu, per ramintassi u passatu, per spiecà u prisente è inghjinnà l'avene una voce chi ci apre l'ochji. » Canta diventa a sprezione publica di u muvimentu naziunalistu, cumu una sprezione legale di u muvimentu clandestinu. I naziunalisti eranu belli cuntenti chi Canta purtessi u missaghju revoluziurariu è di piu davanti un mondu scemu. U culturale era à u serviziu di u puliticu. Per e feste di natale 1979 esce « Festa zitelina », prudutu da u gruppu cu u nome di produzione « l'Acquariu », cun voce feminile è cun zitelli. Stu discu ferma ancu oghje un giuvellu ind'è a produzione discigrafica corsa. Cun canzone, puesie, detti, filastroche o scioglilingua, stu discu hè un bellu strumentu pedagogicu.
Si cumencia à vede i belli arrengiamenti di Cristofanu Mac Daniel. Da u 26 a u 30 maghju 1981 Canta hè in Pariggi è si pruducce à u « théatre de la ville ». Hè u primu discu di u gruppu registratu in publicu è sò 13 nantu a scena, ma hè tuttu un populu chi canta cun elli. E presentazione è e canzone sò, diceremu, piu « dolce ».
Doppu à ste serate parigine, u gruppu hè dumandatu dapertuttu in Auropa è altrò, è ci vulerà esse piu prufeziunale. Ci hè statu una desunione indè a squadra, Poletti, fundatore è anima di u gruppu, si n'hè andatu, per disaccordu puliticu o artisticu ?.... Ùn si sà.
Una sera ci hè statu un'alerta à a bomba è Canta, cu i spetatori, si so trovi davanti à u teatru è anu cantatu inseme. Ghjavan Paulu Poletti chi hè qui cume spetatore si mette à canta anch'ellu.
Hè a prima volta chi si sente « Ci hè dinu ».
Indè i studii Ricordu, in lugliu 1982 hè arregistratu un doppiu discu « Ci hè dinu », cun qualita tecnica piu tercana chè indè l'altri disci. Ci si trova musiche, un cantu bascu è unu catalanu, creazione è 2 adattazione.
Ciò chi hè statu chjamatu « l'ultimu discu » hè forse u piu riccu pè a varietà di e canzone pruposte. Stu discu canta a fratellanza trà i populi.
Hè fatu u rimproveru à Canta di inspirassi tropu d'altrò è di tralascia a tradizione.
Poletti hè rivenutu, hà fatu 2 o 3 canzone ma oramai hè Natale Luciani chi scrive e cumpone pè u gruppu. Canta piglia a suprana nantu i partiti pulitichi, quandu una reunione pulitica facia vene 10 persone indè un paese, Canta n'amensava 100.
Canta face u giru di l'Auropa di e cause minuritare è di ghugnu 1983, accade « l'affare di Barcelona ». A Cunsulta di i Cumitati Naziunalisti organizeghjà un scontru in Spagna è face sapè chi Canta ùn hè micca ripresentativu di u naziunalismu corsu. Canta annulleghja u cuncertu previstu è un va mica in Barcelona. Ci hè una vera pulemica trà Canta è a CCN, chi era u partitu puliticu naziunalistu. Per a CCN, Canta deve cantà è basta è lascià a pulitica à quelli chi a sanu fà. Dumenicu Gallet, une di e belle voce di u gruppu si dimette, è va in Barcelona à nome di a CCN.
In lu 1984 u gruppu si disciolglie, è di lugliu 1984 Canta dà u so ultimu cuncertu in Loretu di Casinca, indè Ghjuvan Teramu Rocchi. Natale Luciani era statu incarceratu, ma c'era sempre nantu a scena a so cherreia, è sta serata di sutegnu chjudia una storia di 10 anni. Canta hà, in 10 anni, rinuvelatu tutta a canzona corsa, cun 10 dischi è tante meraviglie.
Per tuttu u mondu hè a fine di Canta, Poletti è Guelfucci eranu pertuti per fà cariere a contu soiu, Gallet si n'hè andatu, Natale Luciani hè in prisgio per un pezzu, è risentenu tutti a fatigua di i giri è di e serate. L'edizione Albiana publigueghjanu in u 1993 un librone di 300 pagine chi conta a storia di Canta, cun una mansa di ritrati, parole è partizione è chi si pone a quistione : è si Canta rivenia ?
In u 1993 esce un discu « in cantu » chi prupone qualche di è piu belle canzone di Canta.
Natale Luciani hà rilanciatu u gruppu incu i ghjovani di a so scola di cantu, cun Cécè Buteau, Ghjuvan Carlu Papi, Ghjacumu Culioli, Michele Cacciaguera, è altri.
E in lu 1995, ciò chi era aspetatu dapoi piu di 10 anni, accade: Canta hè di ritornu cun un novu dischettu, è hè un veru evenimentu. Hè u decimu discu di u gruppu è si chjama « Sintineddi ». E sunurità sò nove, e voce un sò piu e listesse. Ghjuvan Paulu Poletti hè presente per l'ultima volta indè Canta. Ci si trova frà altru, « Lettera d'Argentina », « Tu dumenicu » è « Dona nera », una adatazione di a canzona « My girl » di Nirvana.
A pruduzione un'hè più Ricordu ma avà hè Albiana. Canta hè un spiritu, fatu d'ingagiamenti è di cunvinzione è un'hà mica scambiatu. Hà participatu à e lotte pulitiche di u naziunalismu ma sempre cu a so libertà. In u 1998 esce un'altru discu, « Memoria », cu i piu belli canti. Canta si face torna aspetà è u novu discu di creazione esce in u 2001, 6 anni dopu « Sintineddi ».
Stu discu si chjama « Rinvivisce », è Natale Luciani participeghja à 10 canzone, avà hè ellu u capimachja di a squadra. A l'estate 2003, era in vacanza in u paese di Muru è una sera sò andatu in Felicetu chi c'era un cuncertu di Canta, fù un emozzione tremenda di vede u fervore, a gioa di u publicu, eppo à a fine quandu a ghjente saltava è balava, aghju ritruvatu e serate di l'anni 70 è 80, cun colpi di pistola è mughji « naziunalisti ». Per i so 30 anni, Canta registreghja un dopiu discu in publicu, « giru 2003 » cu una canzona nova, una adatazione di u gruppu irlandese Wolftones chjamata « Seltic symphony » è chi si chjama « Sinfunia nustrale » è chi averà un sucessu maiò. Ma Natale Luciani si tomba in u accidente di vitura di decembre 2003, l'anima di u gruppu si n'hè andata. Altra epica, altra tecnica, Canta registreghja un « DVD » in publicu a u Bataclan in Pariggi in u 2005.
Canta hè raghjuntu untempu da Dédé Nobili è Patriziu Croce, è escerà « Sparte » in u 2009. Po escera u discu di i 40 anni : « Altrimenti », in 2013. E in u 2016, « Oghje », u diciatesimu discu di Canta u Populu Corsu. Canta hà registratu ancu quatru 45 giri, « A Pasquale Paoli » in u 1974, « Aleria » in u 1975, « U culombu, Dio vi salvi Regina » è « Un passu ver di u cellu ».
U 45 giri « L'armata di l'ombra, In memoria » hè statu fatu dà Natale Luciani solu, chi u studiu Ricordu un hà mica vulsutu falu, chi e canzone eranu tropu ingagiate è per paura di raprisaglie chi l'epica era torba. Per compie vogliu ringrazia tutti quelli chi anu particiapatu a st'aventura di Canta u Populu Corsu ma sò piu di 50 persone, è seria cumplicatu o pò dassi impusibile di fà a lista di tutti quelli chi ci anu cantatu, ma cumu dicia Natale Luciani : « un ci si parte di Canta , si assente ». U rigraziamentu a tutti l'autore di ste puesie magnifiche.
Avà face piu di 40 anni chi stu grupu miticu, di rinumata internaziunale, si rinova a u filu di e generazione.
Oghje sò 8 canterini, certi escuti di a famosa scola di cantu di Natale Luciani, è 5 musicanti cun 2 anziani: Cécè Buteau è Ghjuvan Claudiu Leca.
Aspetemu u diciotesimu discu, per cuntinua sta storia chi un deve mai finisce è cumu hà dice a canzona ch'anu fatu cun Feli, in omagiu à Ghjuvan Teramu Rocchi « ch'ellu canti u populu corsu ».
U mo scittu duveria arrestassi quì, ma ci vole à parlà d'un antru gruppu musicale nattu pochi anni fà è chi vole fà rinasce u spiritu di i primi dischi di Canta u Populu Corsu, è chi si chjama ; « Canta 73 », cun anziani di Canta cumè Ghjuvan Paulu Poletti, Petru Guelfucci, Minicale, Francescu Geronimi, Cristofanu Mac Daniel, o Mariu Campana, accumpagnati di più giovani.
A Corsica è l’orsi : a verità
Didier Couzin-Orsoni
Tandu, millaie d’anni fà, a Corsica ùn avia ancu nome. Ci campava quantunque qualchi sterpa chì straziava assai, perchè li tuccava sparte e ricchezze di l’isula cù una mansa d’orsi stuzzicaghjoli è manghjoni. St’animaloni visticavanu u circondu da arrubà capre, porchi, castagne, frutta, mele, è ogni tantu zitellacci ch’ùn si vulianu chjinà, infine, cusì i dicianu i parenti da minaccialli. Didier Couzin-Orsoni
Solu l’inguernu era un pocu più tranquillu, chì era per l’orsi a stagione di a siesta.
E sponde di l’isula eranu altrettantu periculose, per via d’animali più picculi, e zinzale, ma soprattuttu di i pirati di u mondu sanu, gattivi è latroni quant’è l’orsi. Hè cusì ch’una matina, dui pastori bunifazinchi videnu avvicinassi parechje galere. Eranu statu avvisati da amichi sardi affacavanu marinari grechi, è micca n’importa qualessi. Avia da sbarcà Ulisse cù i so cumpagni.
Nimu cunniscia u scopu di st’aventurieru, ma sapia digià ch’ellu era assai astutu, è capace di francassi da incanti diversi, da prove divine...Un eroe cusì ùn pudia chè purtà guai! Quandu chì i viaghjadori calonu l’ancura è principionu à circà acqua è manghjusca, i dui pastori cullonu in furia ver di e muntagne. Tandu s’organizò un pianu: tutti quelli orsi maladetti avianu da ghjuvà, per una volta. Tutti l’abitanti di u rughjone racolsenu robba bona in abbundanza. Dopu suminonu stu cibu gustosu nantu à sti chjassi chì falanu da l’Alta Rocca o da a Cagna ver di e calanche bunifazinche.
Si strinse u cappiu : da tutti i boschi, da tutte e grotte ghjunsenu per sti chjassi centinaie d’orsi lusingati chì seguitavanu sta strada di cuccagna, fin’à u mare è i batelli grechi, carchi elli di robba arrubata. Per l’orsi fù u dulciume, per i Grechi fù un scumpientu, ebbenu da scappà senza tricà. A vittoria fù tamanta, ma l’omi sminticonu prestu st’aiutu di l’orsi. À rombu di battute, di trappule, è più tardi di fucilate smarrinu tutti da l’isula. In quantu à Ulisse è à i so cumpagni, vultati in cara Itaca, anu cuntatu a fola di l’orchi Lestrigoni, chì era più gloriosa per elli...ma ci vole à sapè chì dopu betu tanti bicchjeri di u pastizzu lucale, u marinaru palisò quessa à a so moglia : « A sai Penelopa, nant’à st’isula, in fin’di contu, ùn ci hè ch’orsi! » Hè cusì ch’ella hè firmata a parolla « i Corsi ». È u populu hà aquistu per seculi a reputazione di ghjente salvatica è scrianzata per i turisti!


