STORIA DI CORSICA : 1352, I Ghjuvannali


In Càrbini, in l’annu 1352, seguitèndu l’idee d’un frate franciscanu chjamatu Ghjuvanni Martini, una centinaia d’omi è di donne fàcenu nasce una mossa religiosa è pulìtica. Sò chjamati « i Ghjuvannali ».


 

Ùn accèttanu più l’auturità di Vescu d’Aleria nè quella di i Signori. Ùn vòlenu più seguità i cummandamenti di a Chjesa di Roma. Vòlenu vultà à l’essenza di u messagiu di Cristu, fattu d'umilità, di puvertà, di spartera, di parità è di a primura di l’altru.

Pènsanu chì e donne vàlenu quant’è l’omi. Ùn fàcenu più i matrimonii. Mèttenu i so bè in cumunu è ùn pàganu più l’impòsiti.

U so messagiu hè ben capitu da i paisani di stu tempu. È cusì, sò assai a righjùnghjeli da Carbini sinu à A Castagniccia.

Ma u Vescu d’Aleria i scumunicheghja è dopu ch’elli fùssinu prutetti un tempu da l’Arcivescu di Pisa, sò torna scumunicati da u Papa Innucenziu VI chì manda in Còrsica un incaricatu di purtà una cruciata contru à i Ghjuvannali, in lu 1362.

Cun l’aiutu di i signori, i Ghjuvannali sò stirpati. U paese di Càrbini hè arruvinatu. Ùn ferma chè a chjesa è u campanile.

Sta strage cuntinueghja parechj’anni è ghjunghje sin’à in Cismonte.

Si dice chì l’ùltimi Ghjuvannali sò stati brusgiati sott’à e muntagne di Ghisoni. Dìcenu dinù chì cummossu da a giuventù è a fede di i suppliziati, un vecjhu prete si misse à cantà u Kyrie eleison, u famosu cantu d'attu penitenziale cantatu à a messa.

Cù u ribombu s’hè parsu chì e muntagne li rispundìssinu. Dapoi tandu, ste duie muntagne sò chjamate « Kyrie eleison » è « Christe Eleison » in memoria di i ghjuvannali.

 

 

Ind'a listessa rubricca